Cassation inadmissible where license suspension challenge based on foreign notification rules falls under subjective error, not objective lack of incrimination

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 351 din 12 martie 2025 a Judecătoriei Târgu Mureş, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 2050/29.11.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curţii de Apel Cluj, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi 4500 RON amendă penală, care a fost suspendată pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani şi 6 luni, precum şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata unei termen de 1 an şi a drepturilor accesorii prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În temeiul art. 96 alin. (4) C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani închisoare şi 4.500 RON amendă penală, stabilită prin sentinţa penală nr. 2050/29.11.2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17.04.2018 a Curţii de Apel Cluj şi executarea acestei pedepse.

În temeiul art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani şi 4.500 RON amendă penală, s-a adăugat pedeapsa de 1 an şi 3 luni închisoare stabilită în cauză, inculpatul urmând a executa în final pedeapsa rezultantă principală de 4 ani şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat şi amenda penală în cuantum de 4.500 RON.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata unei termen de 1 an, care s-a considerat că este executată în integralitate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se va executa de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii.

S-a constatat ca fiind achitată pedeapsa amenzii penale, conform chitanţei seria x nr. x/27.04.2016 a Trezoreriei Cluj, în valoare de 2.700 RON şi a chitanţei seria x 216 nr. x din data de 02.07.2018 a Trezoreriei Cluj, în valoare de 1.800 RON.

În temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa stabilită, durata arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, din intervalul 06.05.2014-04.12.2014.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 532/A din 21 august 2025 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2024, în conformitate cu art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 351/12 martie 2025 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2024 şi, în consecinţă, a fost desfiinţată în parte hotărârea atacată şi, în rejudecare:

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9.000 RON amendă reprezentând 300 zile-amendă (cuantumul unei zile-amendă fiind de 30 RON) pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu reţinerea art. 41 alin. (1) şi aplicarea art. 43 alin. (5) C. pen.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 63 C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.

Au fost înlăturate din hotărârea apelată dispoziţiile de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2050/29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 502/A/17 aprilie 2018 a Curţii de Apel Cluj, precum şi de executare a pedepsei aplicate prin hotărârea indicată; aplicarea prevederilor art. 45 alin. (5) C. pen.; deducerea măsurii arestării preventive şi a arestului la domiciliu executate în cauza finalizată cu sentinţa penală nr. 2050/29 noiembrie 2017 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei penale apelate, vizând obligarea inculpatului la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză şi cuantumul acestor cheltuieli.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la 29 august 2025 (dată e-mail - dosar nr. x/2024 al C.A. Târgu Mureş).

Prin motivele formulate, recurentul inculpat A. a arătat că, în fapt, s-a reţinut că a condus în România, la 26 august 2020, având "pierdută valabilitatea permisului de conducere obţinut pe teritoriul Regatului Spaniei, pentru epuizarea numărului de puncte". De asemenea, instanţa de apel a reţinut că, deşi inculpatului nu i-a fost notificată personal decizia pierderii valabilităţii permisului de conducere, i-a fost comunicată la domiciliul din Spania şi a fost publicată în Buletinul Oficial al regiunii. S-a mai reţinut că, întrucât infracţiunea dedusă judecăţii a fost comisă pe teritoriul României, este aplicabilă legea română, care nu condiţionează existenţa infracţiunii prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen. de comunicarea personală a deciziei prin care s-a dispus pierderea valabilităţii permisului de conducere.

Contrar celor reţinute de instanţa de apel, recurentul a considerat că notificarea pierderii valabilităţii permisului trebuia făcută după regulile din legislaţia spaniolă, fiind un permis emis de aceste autorităţi. După cum reiese din răspunsul autorităţii spaniole (Comisariatul provincial de trafic din Bizkaia, din 18.06.2025), pentru ca o persoană care conduce cu permisul suspendat să fie sancţionată penal în Spania este necesar ca notificarea suspendării să fie realizată personal, nu prin citaţie sau publicitate.

În speţă, autorităţile spaniole au confirmat că inculpatul nu a fost notificat personal, ci doar prin citaţie/publicare în jurnal oficial şi, pentru acest motiv, în Spania, fapta acestuia nu ar fi constituit infracţiune, ci contravenţie. De altfel, acest aspect probatoriu s-a reţinut cu titlu definitiv de instanţa de apel în analiza tipicităţii faptei.

Recurentul a considerat că, din punct de vedere al analizei în drept, instanţa a reţinut greşit că a fost notificat corect cu privire la pierderea valabilităţii permisului, respectiv că aceasta s-ar face conform legislaţiei române, care nu ar prevede o astfel de condiţie. Atâta timp cât un act administrativ este emis de o autoritate străină, condiţiile legate de acesta (valabilitate, pierderea sa, comunicările legate de acesta etc.), trebuie verificate prin prisma legislaţiei statului emitent. Or, conform legislaţiei spaniole, pentru a putea fi reţinută infracţiunea de conducere cu permisul suspendat/anulat, din punct de vedere al notificării pierderii valabilităţii permisului, este necesar să fie efectuată o notificare personală. Nefiind îndeplinită această condiţie, lipseşte situaţia premisă, ca pierderea valabilităţii permisului să fi fost comunicată legal inculpatului.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 22 septembrie 2025. În cauză, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 14 octombrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent cererea de recurs în casaţie apare ca fiind inadmisibilă, criticile formulate de recurentul inculpat neputând fi circumscrise cazurlui de casare invocat (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen..).

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia nr. 532/A din data de 21 august 2025 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie (dosarul nr. x/2024), a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, se constată că cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. Referitor la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privinţa cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se observă că acesta nu permite o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanţei a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv).

În condiţiile în care nu se critică situaţia de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Conform susţinerilor recurentului inculpat, în esenţă, fapta pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de legea penală, întrucât notificarea pierderii valabilităţii permisului trebuia făcută după regulile din legislaţia spaniolă, fiind un permis emis de aceste autorităţi, şi, potrivit legislaţiei spaniole, este necesară o notificare personală pentru a putea fi reţinută în Spania infracţiunea de conducere cu permisul suspendat/anulat. Or, în speţă, această notificare nu s-a realizat personal, ci prin citaţie/publicare în jurnal oficial. Nefiind îndeplinită această condiţie, lipseşte situaţia premisă, ca pierderea valabilităţii permisului să îi fi fost comunicată legal.

Înalta Curte constată că, în realitate, prin motivele formulate, recurentul invocă incidenţa erorii de fapt prevăzută de art. 30 alin. (1) C. pen., în sensul că nu cunoştea existenţa unei stări, situaţii sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei, respectiv nu cunoştea că permisul de conducere eliberat de către autorităţile din Spania era anulat, ca urmare a pierderii valabilităţii cauzate de epuizarea limitei de puncte, deoarece nu i s-a comunicat personal notificarea.

O astfel de critică nu poate fi circumscrisă cazului de casare invocat de recurent. Cunoscută ca şi eroare asupra tipicităţii, eroarea asupra elementelor constitutive se poate referi la unul sau mai multe dintre elementele tipicităţii şi conduce la înlăturarea vinovăţiei.

Dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. sunt de strictă interpretare şi vizează doar acele situaţii în care fapta săvârşită, astfel cum a fost reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, prin intermediul său neputând fi cenzurate alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor la reglementarea cazului de casare, precum incidenţa erorii prevăzută de art. 30 alin. (1) C. pen.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/A din data de 21 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 532/A din data de 21 august 2025 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2025.