Cassation inadmissible for blackmail conviction due to impermissible re-evaluation of evidence

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cereri de recurs în casaţie constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1431 din 27.09.2023 a Judecătoriei Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată (5 acte materiale, în perioada 12.12.2018 - 12.09.2019 persoană vătămată B.).

În temeiul art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj din data de 23.01.2019 (persoană vătămată C.).

În temeiul art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată (5 acte materiale, în perioada 04.02.2019 - 11.09.2019, persoană vătămată D.).

În temeiul art. 207 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată (4 acte materiale, în perioada 20.05.2019 - 20.11.2019, persoană vătămată E.).

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat în cauză au fost săvârşite în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 647 din 06.12.2010 a Judecătoriei Piatra Neamţ, pronunţată în dosarul nr. x/2009, definitivă prin neapelare la 21.12.2010, la pedeapsa de 12 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 105/20.05.2010, a Tribunalului Harghita, definitivă prin decizia penală nr. 10.09.2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş şi la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 436/03.04.2012 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, pronunţată în dosarul nr. x/2012, definitivă prin decizia nr. 558/12.09.2012 a Curţii de Apel Târgu Mureş, dispunându-se prin sentinţa penală nr. 705/25.03.2014 a Judecătoriei Miercurea Ciuc, pronunţată în dosarul nr. x/2013, definitivă prin decizia penală nr. 132/24.06.2014 a Tribunalului Harghita, contopirea pedepselor, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 12 ani de închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) raportat la art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 4 ani şi 3 luni, 3 ani şi 9 luni, 4 ani şi 3 luni şi 4 ani şi 3 luni închisoare şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, respectiv 4 ani şi 1 lună, urmând ca, în final, pedeapsa rezultantă să fie de 8 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) C. pen., pedeapsa rezultantă de 8 ani şi 4 luni închisoare s-a adăugat la restul rămas neexecutat la data de 23.01.2019 din pedeapsa anterioară de 12 ani, respectiv 1 an şi 185 de zile de închisoare, rezultând o pedeapsă de 9 ani, 4 luni şi 185 zile de închisoare.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 9 ani, 4 luni şi 185 de zile de închisoare, stabilită în cauză, perioada executată de la 23.01.2019 la 15.07.2020 (momentul liberării la termen din executarea pedepsei anterioare), inculpatul urmând să execute 8 ani şi 4 luni închisoare în regim de detenţie.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. şi art. 1357 C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civilă C. şi a fost obligat inculpatul A. la plata către acesta a sumei de 8000 RON, cu titlu de daune morale.

S-a luat act că persoanele vătămate B., D. şi E. nu s-au constituit părţi civile.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 122/Ap din 9 februarie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2021, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1431 din 27.09.2023 pronunţată de Judecătoria Braşov, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 25 iunie 2025 (dată ştampilă plic - dosar nr. x/2021 C.A. Braşov).

Prin motivele formulate, în esenţă, recurentul inculpat A. a susţinut că pedeapsa aplicată este nelegală şi netemeinică. A precizat că a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani şi 4 luni închisoare fără a fi avute în vedere susţinerile sale, în sensul că nu există dovezi din care să rezulte că el este autorul faptelor imputate. De asemenea, a susţinut că şi din raportul de expertiză grafologică reiese că nu este autorul faptelor reţinute în sarcina sa

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi părţilor. Intimata B. a transmis la dosar o cerere, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă, cu precizarea că îşi menţine declaraţia dată în faţa Judecătoriei Braşov.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 26 august 2025. În cauză, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 14 octombrie 2025.

Prin raportul întocmit de magistratul asistent s-a apreciat că recursul în casaţie apare ca fiind inadmisibil, întrucât motivele formulate de recurentul inculpat nu se circumscriu vreunui caz de casare expres şi limitativ prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală se examinează condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen... Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia nr. 122/AP din data de 09 februarie 2024 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală (dosarul nr. x/2021) a fost pronunţată în apel şi nu se regăseşte printre hotărârile indicate în alin. (2) al art. 434 C. proc. pen.. Cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. şi îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. Se constată, însă, că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., întrucât recurentul nu a indicat vreun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că, prin criticile formulate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel.

Drept urmare, motivele invocate de recurentul inculpat A., în sensul că nu există dovezi din care să rezulte că el este autorul faptelor imputate, nu se circumscriu cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., respectiv: pct. 1. în cursul judecăţii nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente; pct. 7. inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 8. în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal (prin raportare şi la cele statuate prin decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025); pct. 11. nu s-a constatat graţierea sau în mod greşit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost graţiată; pct. 12. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casaţie nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăţi, în vederea remedierii greşitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situaţia factuală deja stabilită de instanţa de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Având în vedere că susţinerile recurentului nu pot fi cenzurate prin prisma vreunui caz de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 122/AP din data de 09 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 122/AP din data de 09 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2025.