Cassation appeal against aggregated prison sentence for driving without license dismissed as inadmissible for failing to challenge the legality of penalty limits

Şedinţa publică din data de 14 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 76 din 30 ianuarie 2025 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2024, astfel cum a fost completată prin încheierea din 20 februarie 2025 a aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 396 alin. (2) şi alin. (10) C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la data de 30.08.2022).

S-a constatat că fapta din prezenta cauză este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de supraveghere de 3 ani, prin sentinţa penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2022.

S-a constatat că fapta din prezenta cauză este săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea la pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1383/06.11.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 02.12.2015, executarea pedepsei fiind suspendată condiţionat conform art. 81 şi art. 82 C. pen. din 1969.

S-a constatat că fapta care face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curţii de Apel Cluj, şi care este concurentă cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024, şi cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) pe o durată de 3 ani, precum şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea aceloraşi drepturi, prin sentinţa penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curţii de Apel Cluj, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 83 C. pen. din 1969, inculpatului i-a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1383/06.11.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 02.12.2015, care a fost adiţionată, stabilindu-se în final o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare, revocare pe care o menţine.

S-a constatat că infracţiunea ce face obiectul prezentului dosar este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) pe o durată de 3 ani, precum şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea aceloraşi drepturi, prin sentinţa penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, şi care este concurentă cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curţii de Apel Cluj, şi cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024.

S-a constatat că prin sentinţa penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, inculpatului i-a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 3 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024, stabilindu-se în final o pedeapsă de 2 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare, cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, anulare care a fost menţinută.

Potrivit art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani, 10 luni şi 10 zile închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022.

Conform art. 40 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., coroborat cu interpretarea dată prin decizia nr. 22/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost descontopite pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, sentinţa penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curţii de Apel Cluj, şi prin sentinţa penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2022, care au fost repuse în individualitatea lor, astfel:

- 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curţii de Apel Cluj, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat;

- 1 an şi 10 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) pe o durată de 3 ani, precum şi a pedepsei accesorii constând în interzicerea aceloraşi drepturi, prin sentinţa penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat;

- 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat şi

- 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 511/20.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare în data de 18.05.2024, pentru săvârşirea infracţiunii de încredinţarea unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că nu deţine permis de conducere, şi s-au contopit pedepsele susmenţionate, stabilind pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 10 zile închisoare, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse (1/3 x 3 ani şi 1 lună) stabilind o pedeapsă rezultantă parţială de 3 ani şi 10 zile închisoare.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. din 1969 şi art. 43 alin. (2) C. pen., coroborat cu interpretarea dată prin decizia nr. 22/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a adăugat la pedeapsa rezultantă parţială de 3 ani şi 10 zile închisoare, pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1383/06.11.2015 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 02.12.2015, şi pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă finală de 4 ani, 6 luni şi 10 zile închisoare.

De asemenea, potrivit art. 45 alin. (3) C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, s-a dispus aplicarea pedepsei complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege, pe o durată de 3 ani, pedeapsă aplicată prin sentinţa penală nr. 696/07.06.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1680/A/28.12.2022, şi s-a scăzut din pedeapsa complementară partea executată de la data de 28.12.2022 până la data încarcerării în baza prezentei sentinţe.

În temeiul articolului 45 alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. pen., s-a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a alege.

În baza art. 40 alin. (3) şi art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală durata reţinerii din data de 22.04.2020 până la data de 23.04.2020, durata reţinerii şi arestării preventive din data de 11.01.2022 până la data de 27.02.2022, durata reţinerii din 22-23.04.2022, precum şi a perioadei executate în baza sentinţei penale nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curţii de Apel Cluj, începând cu data de 10.11.2022 până la data de 08.05.2024.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 477/2022 emis de către Judecătoria Cluj-Napoca şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei conform prezentei hotărâri.

În concluzie, potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata către stat a sumei de 345 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, care include şi cheltuielile stabilite prin rechizitoriu.

Prin decizia penală nr. 1108/A din 19 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, astfel cum a fost completată prin încheierea din 20 iunie 2025 a aceleiaşi instanţe, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 76 din 30 ianuarie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

În baza art. 40 alin. (3) şi art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă finală durata reţinerii din data de 22.04.2020 până la data de 23.04.2020, durata reţinerii şi arestării preventive din data de 11.01.2022 până la data de 27.02.2022, precum şi durata reţinerii din 22-23.04.2022 precum şi a perioadei executate în baza sentinţei penale nr. 417/04.04.2022 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1364/A/09.11.2022 a Curţii de Apel Cluj, începând cu data de 10.11.2022 până la data de 08.05.2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. să achite în favoarea statului suma de 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 26 iunie 2025 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi la 30 iunie 2025 inculpatului A. (prin afişarea înştiinţării la adresa de domiciliu).

Termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 08 august 2025 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 08 iulie 2025, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., personal, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia a susţinut că pedeapsa de 4 ani 6 luni şi 10 zile închisoare la care a fost condamnat este prea aspră raportat la împrejurările existente, vinovăţia sa şi posibilităţile de îndreptare şi reeducare. A apreciat că, raportat la starea de fapt reţinută, există suficiente elemente de fapt care să susţină dincolo de orice îndoială rezonabilă că în privinţa sa poate fi aplicată o pedeapsă cu suspendarea executării.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj la data de 11 august 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat la data de 22 august 2025, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 26 august 2025. La înaintarea dosarului în calea de atac procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie era îndeplinită.

S-au făcut verificări în baza de date a A.N.P., rezultând că, la acest moment, inculpatul nu se află încarcerat în vreun Penitenciar din România .

La data de 07 octombrie 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, potrivit căruia întrucât în cauză nu sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen. [nefiind respectată cerinţa de la art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen..], recursul în casaţie promovat de inculpatul A. apare ca fiind inadmisibil în principiu.

Înalta Curte, analizând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele motive:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, la conţinutul cererii şi la cazurile de casare.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Reglementând conţinutul cererii de recurs în casaţie, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabileşte că aceasta trebuie să cuprindă numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii ori, după caz, numele şi prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac şi organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora (lit. c), precum şi semnătura persoanei care a promovat recursul în casaţie (lit. d).

Rezultă, aşadar, din cuprinsul textului de lege menţionat că cererea de recurs în casaţie se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanţei cu soluţionarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conţinutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casaţie, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reşedinţa părţii, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părţilor (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum şi voinţa de a recura respectiva hotărâre şi limitele acestei voinţe, respectiv motivele în fapt şi în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanţei de recurs.

Aşa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conţinut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiţie de admisibilitate a recursului în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că aceasta respectă cerinţa prevăzută de art. 434 C. proc. pen., decizia penală nr. 1108/A din 19 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, fiind susceptibilă de a fi atacată cu această cale extraordinară de atac.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, faţă de calitatea sa de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen., având în vedere că inculpatul A. a declarat apel în cauză, acesta fiind respins de către Curtea de Apel Cluj.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie din perspectiva respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta întruneşte cerinţele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., întrucât cuprinde numele, prenumele şi domiciliul recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se constată că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că pedeapsa de 4 ani 6 luni şi 10 zile închisoare la care a fost condamnat recurentul este prea aspră raportat la împrejurările existente, vinovăţia sa şi posibilităţile de îndreptare şi reeducare, acesta considerând că se poate dispune o pedeapsă cu suspendarea executării.

Referitor la această condiţie de admisibilitate, se impune a se menţiona că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din modalitatea de reglementare a recursului în casaţie, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, aşadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. doar acele nelegalităţi care afectează limitele şi natura sancţiunii penale aplicate (pedepse principale, complementare, accesorii şi măsuri educative), neputând fi examinate pe această cale alte aspecte de nelegalitate ce nu au fost avute în vedere de legiuitor, cum nu poate fi cenzurată nici temeinicia reţinerii criteriilor, stărilor şi circumstanţelor de individualizare a pedepsei.

În speţă, se constată că, prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A. a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei din perspectiva cuantumului şi a modalităţii de executare.

Or, stabilirea pedepsei între limitele prevăzute de lege şi a modalităţii de executare constiutie principala operaţiune de individualizare judiciară a sancţiunii penale şi ţine exclusiv de aprecierea instanţelor de fond şi apel, singurele în măsură să aplice, sub acest aspect, dispoziţiile art. 74 C. pen., instanţa de recurs în casaţie fiind limitată, conform art. 447 C. proc. pen., la a verifica exclusiv legalitatea deciziei.

Se observă, aşadar, că susţinerile recurentului inculpat cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicate nu se circumscriu motivului de casare invocat [art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen..], care, aşa cum s-a arătat anterior, vizează doar aplicarea unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, respectiv legalitatea pedepsei, iar nu temeinicia acesteia.

În acest context, se impune a se sublinia că invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate. Prin urmare, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, fapt ce atrage nerespectarea cerinţei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru considerentele mai sus arătate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., prin care se tinde la reaprecierea criteriilor de individualizare a pedepsei, nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, fiind promovată cu încălcarea prevederilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., va respinge calea extraordinară de atac exercitată de acesta ca inadmisibilă.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1108/A din 19 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, astfel cum a fost completată prin încheierea din 20 iunie 2025 a aceleiaşi instanţe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 octombrie 2025.