Cassation inadmissibility for failure to substantiate grounds under Art. 437(1)(c) when challenging merits of a theft conviction

Şedinţa publică din data de 09 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 187 din 12.02.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Târgu Mureş, în temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 10.04.2022).

În temeiul art. 396 alin. (1), alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., raportat la art. 43 alin. (5) C. pen., a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 9 luni pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 18.09.2022).

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite prin prezenta, în sensul în care la pedeapsa cea mai mare de 9 luni închisoare, va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul A. să execute în final, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în regim de detenţie.

Sub aspectul situaţiei de fapt, s-a reţinut că:

- la data de 18.09.2022, în jurul orei 10:00, în timp ce se afla în incinta magazinului B. din mun. Tg. Mureş, Bld-ul 1848, nr. 54, jud. Mureş, inculpatul A. a introdus într-o geantă pe care o avea asupra sa, mai multe produse cosmetice cu care a intenţionat să treacă de linia caselor de marcat fără a achita contravaloarea acestora, autorul fiind oprit însă de către o angajată a magazinului înainte să treacă de linia caselor de marcat, prejudiciul cauzat în valoare de 191,38 RON fiind recuperat în totalitate.

- la data de 10.04.2022, în jurul orei 10:00, în timp ce se afla în incinta magazinului C. din mun. Tg. Mureş, str. x, jud. Mureş, numitul A. a sustras mai multe produse cosmetice, respectiv geluri de dus D. şi apă de gură E., pe care le-a introdus într-o geantă de umăr, trecând cu acestea linia caselor de marcat fără a achita contravaloarea bunurilor, prejudiciul cauzat în urma săvârşirii infracţiunii fiind în valoare de 88,88 RON.

Prin decizia penală nr. 325/A din 28 mai 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 187 din 12.02.2025 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş în dosarul nr. x/2024, pe care a menţinut-o în totalitate.

Împotriva deciziei penale nr. 325/A din 28 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în termen legal, inculpatul A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine următoarele:

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Conform dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situaţia în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

În acest sens, Înalta Curte constată că cererea de recurs a inculpatului A. este formulată în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., împotriva unei hotărâri care poate fi atacată cu recurs în casaţie conform art. 434 C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispoziţiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiaşi articol, iar condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt îndeplinite.

Cu privire la condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. se constată că, în cuprinsul cererii este indicat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei atacate şi, în rejudecare, în principal, achitarea inculpatului, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. pen., în ceea ce priveşte fapta din data de 18.09.2022 în dauna persoanei vătămate B., şi în temeiul art. 16 alin. (1) lit. c) C. pen., în privinţa faptei din 10.04.2022 în dauna persoanei vătămate C..

În subsidiar, în cazul în care rezultă din probatoriul administrat că faptele există şi au fost săvârşite de inculpat, s-a solicitat condamnarea la plata unei amenzi penale, într-un cuantum redus.

Sub aspectul motivării cazului invocat, inculpatul a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a refuzat să audieze martorii solicitaţi, aplicând o pedeapsă în alte limite prevăzute de lege, precum şi că nu a motivat respingerea solicitărilor sale de încetare a procesului penal şi achitare.

Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că, deşi este indicat motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus/ori nu s-a dispus încetarea procesului penal), argumentele expuse de recurentul inculpat în cuprinsul cererii şi concluziilor scrise depuse la dosar nu se încadrează în dispoziţia legală indicată, ceea ce justifică concluzia invocării formale a acestui motiv de casare, cu atât mai mult cu cât, se observă că, în ansamblul lor, motivele recurentului inculpat nu reflectă niciunul din cazurile de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., în condiţiile în care acesta nu aduce argumente în sensul aplicării unei pedepse nelegale, neprevederii faptelor în legea penală sau intervenirii prescripţiei răspunderii penale, ci au legătură exclusiv cu soluţionarea fondului cauzei, recurentul inculpat solicitând, de altfel, achitarea sa pe motiv că una dintre fapte nu există, iar pentru cealaltă nu sunt probe, ceea ce nu face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

În aceste condiţii, se justifică concluzia că cererea nu îndeplineşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din perspectiva motivării cererii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 325/A din 28 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 325/A din 28 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 octombrie 2025.