Inadmissibility of cassation against non-merits procedural order under Art. 434(1) CCP
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the cassation appeal filed by a convicted appellant against a final judicial order, leaving the lower court's decision in force and obliging the appellant to pay 200 RON in judicial costs to the state. The dispute concerned the procedural admissibility of an appeal against a court order that rejected a motion for release due to a judicial error, which was issued by the Dolj Tribunal under specific procedural provisions rather than as a final judgment on the merits of the criminal action. The court held that the appeal was inadmissible because, under Article 434(1) of the Code of Criminal Procedure, cassation is only available against judgments rendered by appeal courts or the High Court resolving the substantive merits of a case, not against procedural orders resolving intermediate remedies, triggering automatic rejection under Article 440(2) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 4251 alin. (7) lit. b) C. proc. pen, art. 433 C. proc. pen, art. 440 alin. (2) C. proc. pen, art. 434 C. proc. pen, art. 438 C. proc. pen, art. 434 alin. (1) C. proc. pen; Inadmissibility of cassation against non-merits procedural order under Art. 434(1) CCP: The dispute concerned the procedural admissibility of an appeal against a court order that rejected a motion for release due to a judicial error, which was issued by the Dolj Tribunal under specific procedural provisions rather than as a final judgment on the merits of the criminal action. The court held that the appeal was inadmissible because, under Article 434(1) of the Code of Criminal Procedure, cassation is only available against judgments rendered by appeal courts or the High Court resolving the substantive merits of a case, not against procedural orders resolving intermediate remedies, triggering automatic rejection under Article 440(2) of the Code of Criminal Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for rejecting the cassation appeal as inadmissible because the challenged order did not fall within the scope of judgments eligible for cassation.
Provision applied to impose the payment of judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 octombrie 2025
Asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată:
Prin decizia penală nr. 355/2025 din data de 20 mai 2025, pronunţată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) C. proc. pen., a respins contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 789 din 27.03.2025 pronunţată de Judecătoria Craiova, ca nefondată.
Împotriva deciziei penale nr. 355/2025 din data de 20 mai 2025, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025, contestatorul condamnat A. a formulat cerere de recurs în casaţie, invocând încălcarea dreptului la liberate din cauza unei erori judiciare.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, Înalta Curte reţine următoarele:
Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Conform dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în situaţia în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 C. proc. pen. (privind hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) C. proc. pen. (în legătură cu persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 (referitor la conţinutul cererii) şi art. 438 C. proc. pen. (asupra cazurilor în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor legale menţionate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie nu întruneşte cerinţa prevăzută de art. 434 alin. (1) C. proc. pen., potrivit căreia pot fi atacate cu recurs în casaţie deciziile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, cu excepţia celor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.
Hotărârea atacată, respectiv decizia penală nr. 355/2025 din data de 20 mai 2025, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025, nu face parte din categoria celor la care se referă art. 434 alin. (1) C. proc. pen., deoarece prin aceasta nu s-a pronunţat o soluţie de rezolvare, în apel, a fondului unei acţiuni penale.
Recursul în casaţie nu este formulat împotriva hotărârii prin care instanţa de apel a soluţionat litigiul având ca temei juridic fapta penală, ci este declarat împotriva unei hotărâri definitive, prin care s-a soluţionat calea de atac a contestaţiei, hotărâre pronunţată de Tribunalul Bucureşti în baza art. 4251 alin. (7) lit. b) C. proc. pen.
Aşadar, cererea de recurs în casaţie nu este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care să fie soluţionat fondul cauzei, pronunţată în calea de atac a apelului de către o curte de apel sau de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Având în vedere că nu este respectată dispoziţia legală esenţială referitoare la hotărârile împotriva cărora poate fi promovat recursul în casaţie, necesar a fi îndeplinită cu prioritate pentru admisibilitatea în principiu a acestei căi extraordinare de atac, în cauză, devin incidente prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., context în care Înalta Curte constată că analiza celorlalte condiţii, subsecvente, reglementate de dispoziţiile art. 435-438 C. proc. pen. nu se mai impune.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 355/2025 din 20 mai 2025 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 355/2025 din 20 mai 2025 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.
Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 09 octombrie 2025.