Cassation inadmissibility: challenging evidentiary appraisal and forensic methodology under the "no statutory offense" ground for conviction

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 472/A din data de 28 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 419 din data de 12 noiembrie 2024, pronunţată de Judecătoria Tecuci, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. g) teza I din C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva A. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzute de art. 196 alin. (1) din C. pen., la plângerea prealabilă a persoanei vătămate B. prin retragerea plângerii; faptă din 27.01.2023).

A fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. (faptă din 27.01.2023).

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispoziţiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Vaslui la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

Conform art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen. instanţa a impus inculpatului ca pe parcursul termenului de încercare să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii la Şcoala gimnazială Tutova sau la Primăria comunei Tutova, judeţul Vaslui pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c) - e) din C. pen., se comunică Serviciului de Probaţiune Vaslui, jud. Vaslui.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 din C. pen.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului A. asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a fost lasată nesoluţionată acţiunea civilă alăturată procesului penal de persoana vătămată constituită parte civilă B..

S-a constatat că la instanţă persoana vătămată a fost reprezentată de apărător ales.

S-a constatat că la instanţă inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpat să plătească statului suma de 900,00 RON cu titlu de cheltuieli judiciare .

Conform art. 275 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. a fost obligată pe persoana vătămată B. să plătească statului suma de 500,00 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 419 din 12.11.2024 pronunţată de Judecătoria Tecuci, în dosar nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligat pe apelantul A. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

În fapt, instanţa de apel a reţinut că, la data de la data de 27.01.2023, în jurul orelor 12:57, inculpatul A. a condus autoturismul, cu nr. de înmatriculare x, pe varianta de ocolire a municipiului Tecuci, judeţul Galaţi, aflându-se sub influenţa substanţelor psihoactive, rezultatul la testarea cu aparatul Drugtest indicând valoare pozitivă la consumul de cocaină şi canabis, iar la km 3, intrând în depăşirea autoutilitarei cu nr. de înmatriculare x, condusă de către numitul C., fără să se asigure temeinic, a acroşat autoutilitara sus-menţionată şi a intrat în coliziune frontală cu autoturismul, condus de către numitul D., în urma impactului rezultând vătămarea corporală a numiţilor D., E. (pasager în autoturismul, condus de către numitul D.) şi a numitului B. (pasager în autoturismul, condus de către inculpat), acesta din urmă suferind leziuni traumatice care au necesitat 28-30 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Împotriva deciziei penale nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., la data de 2 iunie 2025

Recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului formulat, casarea deciziei penale recurate şi pe cale de consecinţă, pronunţarea unei soluţii de achitare.

În motivarea cererii, recurentul a susţinut că raportul de expertiză nu stabileşte în concret dacă cantitatea de substanţă identificată putea afecta capacitatea de a conduce şi că formula CIF utilizată în expertiză pentru a stabili acest aspect nu are reglementare legală, neputând fi asimilată limitei de 0,8 g/l alcool în sânge, expres reglementată de C. pen.

Totodată, s-a arătat că analiza din raportul de expertiză ar fi trebuit să se facă atât în legătură cu cantitatea găsită în corpul inculpatului, cât şi asupra calităţilor fizice ale persoanei în cauză, pentru a se putea stabili dacă substanţa psihoactivă găsită în acea cantitate avea aptitudinea de a avea efecte asupra capacităţii inculpatului de a conduce în siguranţă.

Recurentul a mai arătat că examenul clinic nu a evidenţiat tulburări fizice sau emoţionale care să indice o afectare a capacităţii de a conduce şi că valoarea consemnată în raportul de expertiză, de 16,46, este greşită, valoarea reală fiind 15,3. În final, a susţinut că, din analizele medicale din dosar, calculul greşit din raportul de expertiză şi concluzia ipotetică a raportului de expertiză, fapta reţinută în sarcina sa nu constituie infracţiunea prev. de art. 336 alin. (2) din C. pen., raportat la Decizia nr. 25/2025 din 27 ianuarie 2025 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 30 iunie 2025, sub nr. x/2023.

A fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că motivele invocate se circumscriu doar formal cazului de recurs în casaţie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 472/A din data de 28 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs în casaţie la data de 2 iunie 2025, prin poştă împotriva deciziei penale nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 05 mai 2025 (la adresa de domiciliu din jud. Vaslui - dosar curte), conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 472/A din 28 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casaţie şi care a ataşat împuternicirea avocaţială din 30.05.2025 .

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cu toate acestea, simpla indicare formală a unui caz de casare nu este suficientă pentru a conferi admisibilitate cererii. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Recursul în casaţie reprezintă o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege, aşadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanţa de fond şi/sau apel intră în puterea lucrului judecat şi excedează cenzurii Înaltei Curţi învestită cu judecarea recursului în casaţie, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege şi invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situaţia factuală şi elementele care au circumstanţiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casaţie nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, aşadar, ca scop sancţionarea deciziilor neconforme cu legea materială şi procesuală şi nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor şi a vinovăţiei persoanei condamnate/achitate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., se constată că acesta vizează exclusiv situaţiile în care fapta concretă, pentru care s-a pronunţat soluţia definitivă de condamnare, nu întruneşte elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau cele în care instanţa a ignorat o normă de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente constitutive, astfel încât nu se mai realizează o corespondenţă deplină între activitatea factuală şi noua configurare legală a tipului respectiv de infracţiune.

Pe de altă parte, din perspectiva cazului de casare invocat, nu pot fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii, cu încadrarea juridică reţinută faptei stabilită cu titlu definitiv de instanţa de apel, nu se poate realiza o analiză a conţinutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situaţii de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reţinută de instanţa de apel.

Faţă de aceste aspecte teoretice, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.. Recurentul invocă faptul că fapta comisă de acesta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. (2) din C. pen., însă în realitate, contestă modul în care instanţa de apel a interpretat raportul de expertiză medico-legală şi concluziile referitoare la efectul substanţei identificate asupra capacităţii de a conduce. Sunt vizate, aşadar, aspecte factuale şi tehnice ce ţin de aprecierea probelor, de metodologia expertizei şi de evaluarea valorilor înscrise în raport, iar nu o problemă de legalitate a normei de incriminare.

Astfel, în condiţiile în care se critică situaţia de fapt şi se solicită reaprecierea materialului probator, motivele de recurs nu pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Se mai impune a sublinia că recursul în casaţie nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta îşi menţine caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalităţii hotărârii anterior pronunţate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/A din data de 28 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 472/A din data de 28 aprilie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2025.