Psychiatric commitment upheld for suspected stalker pending criminal-responsibility evaluation; suspect to pay 200 RON costs

Şedinţa publică din data de 21 august 2025

Completul de 2 judecători de drepturi şi libertăţi

Asupra contestaţiei de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 4/F/UP din data de 12 august 2025, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Braşov, secţia Penală, în temeiul art. 184 alin. (8)-(14) C. proc. pen.., a admis, în parte, propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, formulată în dosarul de urmărire penală nr. 229/147/P/2022, de luare a măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice privind pe suspecta A..

În temeiul art. 184 alin. (11) C. proc. pen.., raportat la art. 184 alin. (1) teza a III-a, alin. (6)-(7) C. proc. pen.., a dispus internarea nevoluntară în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice a suspectei A., cercetată pentru comiterea infracţiunilor de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., pe o durată de 15 de zile, începând cu data punerii în executare a măsurii, în cadrul Spitalului Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov.

În temeiul art. 184 alin. (22) C. proc. pen.., a dispus încunoştinţarea despre luarea măsurii internării nevoluntare a unui membru de familie al suspectei sau a unei persoane desemnate de aceasta, precum şi a Spitalului Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov.

În temeiul art. 184 alin. (23) C. proc. pen.., hotărârea s-a dispus a se pune în executare de procuror prin intermediul organelor de poliţie.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen.. coroborat cu art. 5 lit. q) din Protocolul privind stabilirea onorariilor avocaţilor pentru furnizarea serviciilor de asistenţă judiciară în materie penală, actualizat la 16.04.2025, suma de 377 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a rămas în sarcina statului şi s-a dispus a se avansa Baroului Braşov din fondurile speciale ale Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

În esenţă, curtea a reţinut că, prin referatul înregistrat la data de 08.08.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Braşov să dispună luarea măsurii internării nevoluntare la Spitalul Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice pentru maximum 30 de zile, a suspectei A..

În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că prin plângerea înregistrată la data de 20.04.2022 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi înaintată prin adresa nr. x/2022 din data de 27.04.2022 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, spre competentă soluţionare după calitatea persoanei, numitul B. a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numitei A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, sub aspectul comiterii infracţiunii de hărţuire prin mesaje trimise zilnic, prin intermediul telefonului, prin apeluri telefonice atât pe timp de zi, cât şi de noapte, şi prin deplasări la locul de muncă al persoanei vătămate din localitatea Bistriţa, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud.

Din cuprinsul actului de sesizare a rezultat că, în perioada 2010-2011, persoana vătămată B. a fost coleg de serviciu cu numita A., ambii fiind procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighişoara, între cei doi existând relaţii profesionale, iar după anul 2011, întâlnindu-se doar într-o singură ocazie, la un curs organizat la Bucureşti, în anul 2016. Numitul B. a arătat că, în cursul lunii iulie 2020, a fost apelat atât pe timp de zi, cât şi pe timp de noapte, de la un număr de telefon pe care nu îl avea salvat în agendă, iniţial necunoscând identitatea apelantului, acesta refuzând să comunice telefonic, dar după unele verificări persoana vătămată a aflat că era vorba despre numita A.. În perioada următoare aceasta i-a trimis persoanei vătămate B. zeci de mesaje zilnic, apelându-l în special noaptea sau după orele de program, când se afla acasă cu familia. Prin unele mesaje transmise, numita A. îl acuza de faptul că ar fi făcut demersuri ca ea să se îndrăgostească de el, fie îi solicita să se întâlnească cu ea, fie îi cerea să îşi lase familia pentru a-şi întemeia împreună o familie sau îl acuza de complotare cu cei care au exclus-o din magistratură.

Începând cu luna martie 2021, A. s-a deplasat în repetate rânduri la locul de muncă al persoanei vătămate, la sediul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud cerând să o primească în birou, iar motivat de faptul că numitul B. a refuzat să comunice cu aceasta, sus-numita i-a lăsat obiecte sau corespondenţă.

Prin ordonanţa nr. 229/P/2022 din data de 22.06.2022, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., astfel cum au fost sesizate de persoana vătămată B..

Prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 23.09.2024, s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., sub aspectul comiterii infracţiunilor de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că suspecta A., pe de o parte, a efectuat în perioada iulie 2020- februarie 2024, în mod repetat, apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, i-au cauzat numitului B. o stare de temere, iar pe de altă parte, în cursul anului 2021 până în luna septembrie 2023, l-a căutat şi urmărit pe acesta din urmă la locul de muncă, fără drept sau fără un interes legitim, acte de natură a-i cauza persoanei vătămate o presiune legată de eventualele riscuri pentru integritatea sa fizică şi psihică.

S-a mai învederat că, în data de 22.10.2024, cu ocazia audierii în prezenta cauză, în calitate de suspectă, numita A. a făcut unele afirmaţii de natură a induce o îndoială cu privire la discernământul acesteia la momentul săvârşirii infracţiunilor menţionate anterior.

În plus, din verificările efectuate, s-a constatat că în cursul anului 2018, în urma sesizărilor conducerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, privind manifestările sale necorespunzătoare funcţiei, constând în limbaj licenţios, exprimarea printr-un ton ridicat fără a se adresa anumitor persoane şi afişarea de mesaje pe uşa biroului, de natură a afecta prestigiul justiţiei, faţă de suspecta A., procuror la această unitate de parchet, a fost dispusă începerea cercetării disciplinare de către inspectorii judiciari din cadrul Direcţiei de inspecţie judiciară pentru procurori, iar prin hotărârea nr. 811 din data de 1.10.2019 secţia pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus suspendarea din funcţie a suspectei.

Aceeaşi măsură a fost dispusă şi prin hotărârea nr. 143 din data de 21.02.2023 a secţiei pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, motivat de faptul că suspecta A. nu s-a prezentat la data stabilită pentru examinarea medicală în vederea efectuării unei expertize medicale de specialitate, în condiţiile în care, după încetarea suspendării dispuse iniţial, aceasta a reiterat comportamente de natură a perturba activitatea unităţii de parchet din care făcea parte.

Date fiind aceste aspecte, s-a apreciat că în cauză este necesară efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea stabilirii discernământului suspectei A. la momentul săvârşirii infracţiunilor, respectiv în perioada iulie 2020- februarie 2024, fiind dispusă, în acest sens, efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice de către experţi din cadrul Serviciului Judeţean de Medicină Legală Braşov.

Cu ocazia citării în vederea exprimării, conform art. 184 alin. (4) C. proc. pen.., a consimţământului scris, în prezenţa avocatului din oficiu, suspecta A. a declarat că nu doreşte să fie supusă expertizei medico-legale psihiatrice. Fiind totuşi notificată cu privire la data programării sale, în vederea examinării în comisie medico-legală psihiatrică, respectiv 31.07.2025, suspecta s-a prezentat la ora stabilită la Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov.

Potrivit adresei nr. x/31.07.2025 întocmită de comisia din cadrul Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, suspecta a avut o atitudine extrem de ostilă faţă de comisia de examinare, fiind virulentă, cu o colaborare extrem de dificilă, motiv pentru care s-a apreciat că pentru întocmirea raportului de expertiză medico-legală psihiatrică este necesară internarea suspectei într-o secţie de Psihiatrie a Spitalului Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, în vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine şi eventual a unei conduite terapeutice.

Suspectei i-a fost înmânat biletul de trimitere în vederea internării emis la data de 31.07.2025, însă din verificările efectuate s-a constatat că, până la acest moment, A. nu s-a prezentat în vederea internării, în mod voluntar, la unitatea medicală specializată.

În consecinţă, procurorul de caz a apreciat, dată fiind suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârşirea de către suspecta A. a infracţiunilor de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., precum şi suspiciunile legate de deplinătatea discernământului acesteia în perioada săvârşirii infracţiunilor, respectiv în perioada iulie 2020- februarie 2024, bănuieli avute în vedere la momentul dispunerii expertizării acesteia din punct de vedere psihiatric, prin ordonanţa din data de 19.06.2025, s-a solicitat dispunerea internării nevoluntare a suspectei A., măsură proporţională cu scopul urmărit, stabilirea imputabilităţii faptelor.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 184 alin. (6) C. proc. pen.

Alături de referat, a fost înaintat dosarul de urmărire penală nr. 229/147/P/2022.

Examinând lucrările dosarului de urmărire penală nr. 229/147/P/2022 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin raportare la dispoziţiile art. 184 C. proc. pen.., judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 184 alin. (1) teza a II-a C. proc. pen.., "În cazul în care organul de urmărire penală are o îndoială asupra discernământului suspectului sau inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice."

Totodată, potrivit art. 184 alin. (5) C. proc. pen.., "În cazul în care consideră că este necesară o examinare complexă, ce necesită internarea medicală a suspectului sau a inculpatului într-o instituţie sanitară de specialitate, iar acesta refuză internarea, comisia medico-legală sesizează organul de urmărire penală sau instanţa cu privire la necesitatea luării măsurii internării nevoluntare."

Potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, "procurorul, dacă apreciază că solicitarea comisiei medico-legale este întemeiată, poate cere judecătorului de drepturi şi libertăţi de la instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în primă instanţă sau de la instanţa corespunzătoare în grad acesteia în a cărei circumscripţie se află locul de internare ori sediul parchetului din care face parte procurorul care a întocmit propunerea luarea măsurii internării nevoluntare, pentru maximum 30 de zile, în vederea efectuării expertizei psihiatrice."

Din dispoziţiile legale citate, rezultă condiţiile care trebuie îndeplinite pentru ca judecătorul de drepturi şi libertăţi să dispună internarea nevoluntară, condiţii care au fost analizate în continuare, respectiv:

a) persoana faţă de care se doreşte dispunerea măsurii să aibă calitate de suspect sau inculpat;

În cauză, prin ordonanţa procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov nr. 229/147/P/2022 din data de 23.09.2024 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., sub aspectul comiterii infracţiunilor de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Suspecta este acuzată că, pe de o parte, a efectuat în perioada iulie 2020- februarie 2024, în mod repetat, apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, i-a cauzat numitului B. o stare de temere, iar pe de altă parte, în cursul anului 2021 până în luna septembrie 2023, l-a căutat şi urmărit pe acesta din urmă la locul de muncă, fără drept sau fără un interes legitim, acte de natură a-i cauza persoanei vătămate o presiune legată de eventualele riscuri pentru integritatea fizică şi psihică.

Fără a efectua o analiză aprofundată a probelor administrate până în prezent în cauză, care este atributul procurorului, în situaţia în care dispune o soluţie în cauză, respectiv a instanţei de judecată, în situaţia în care inculpatul este trimis în judecată, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că materialul probator aflat la dosarul de urmărire penală conturează suspiciunea rezonabilă că suspecta ar fi săvârşit cele două infracţiuni de hărţuire, pentru care s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale.

Judecătorul a avut în vedere în principal plângerea penală şi declaraţiile persoanei vătămate B., pe care le-a coroborat cu depoziţiile martorilor C., D., E., F., precum şi cu capturile mesajelor trimise de suspectă pe telefonul persoanei vătămate şi celelalte înscrisuri - scrisori, bilete etc., toate manifestările suspectei, de apelare de pe mai multe numere de telefon, inclusiv cu identitate ascunsă, de mai multe ori pe zi şi pe noapte, uneori fără a vorbi, trimiterea de scrisori şi alte recipise cu mesaje de iubire, deplasarea la locul de muncă al persoanei vătămate, încercarea de a pătrunde în biroul acesteia sau aşteptând-o ore în şir în faţa instituţiei fiind apte să-i provoace acesteia o puternică stare de temere pentru sine, cât şi pentru membrii familiei sale şi pentru relaţia sa familială, după cum a şi menţionat cu ocazia audierii sale.

b) în cauză, a fost dispusă efectuarea expertizei psihiatrice asupra suspectei;

Prin ordonanţa din 19.06.2025 emisă de procuror s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea stabilirii discernământului suspectei A., având ca obiectiv: - stabilirea dacă suspecta a avut discernământ în perioada comiterii faptelor, respectiv iulie 2020- februarie 2024.

c) există o îndoială asupra discernământului suspectei în momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei şi măsura este proporţională cu scopul urmărit;

Judecătorul de drepturi şi libertăţi a considerat că, raportat la faptele pentru care se desfăşoară urmărirea penală faţă de suspectă, luarea măsurii internării nevoluntare este necesară şi proporţională cu scopul urmărit (efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea stabilirii existenţei discernământului la momentul comiterii faptelor, respectiv dacă suspecta avea capacitatea de a înţelege consecinţele ce decurg din săvârşirea acestora).

În acest sens, judecătorul a reţinut modalitatea concretă în care se prefigurează la acest moment săvârşirea infracţiunilor, limbajul folosit de suspectă - numeroase injurii, ameninţări, declaraţii de iubire, referire la diferite comploturi împotriva sa în care ar fi fost implicată persoana vătămată, precum şi aspecte care rezultă din declaraţiile sale date în cauză, în data de 22.10.2024 - în care face referire la "influenţe exterioare" care ar fi împiedicat-o să comunice cu persoana vătămată, la faptul că ar fi primit mesaje de la numărul de telefon al acesteia dar care nu le-ar fi trimis persoana vătămată, întrucât a primit mesaje şi de pe numărul de telefon al tatălui ei, despre care are certitudinea că nu au fost trimise de acesta .

Astfel, s-a apreciat că există indicii, cum în mod corect a sesizat şi procurorul, că suspecta ar putea să nu prezinte discernământ în privinţa faptelor sale sau acesta să fie afectat într-o oarecare măsură din cauza unor posibile boli psihice de care se presupune că suferă, aspect ce reiese şi din actele medicale din perioada comiterii faptelor, potrivit cărora, spre exemplu, la data de 30.08.2023, suspecta s-a prezentat la serviciul de gardă psihiatrie a Spitalului Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, stabilindu-i-se diagnosticul prezumtiv de "tulburare psihotică delirantă", dar refuzând internarea .

Deopotrivă, judecătorul de drepturi şi libertăţi a observat că organele de urmărire penală au epuizat toate etapele procedurale anterioare internării medicale nevoluntare. Astfel, au dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice pentru stabilirea discernământului prin prezentarea suspectei în faţa comisiei de expertiză. Deşi iniţial a refuzat orice expertizare, suspecta s-a prezentat în data de 31.07.2025 la Comisia de Psihiatrie Medico-Legală din cadrul S.J.M.L. Braşov însă a avut o atitudine extrem de ostilă faţă de membri comisiei, fiind revendicativă, cverulentă, cu colaborare extrem de dificilă. În consecinţă, în vederea întocmirii raportului solicitat, s-a apreciat necesară internarea suspectei într-o secţie de Psihiatrie a Spitalului Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, în vederea stabilirii unui diagnostic de certitudine şi eventual a unei conduite terapeutice (adresa din 31.07.2025, dosar urmărire penală).

Deşi i s-a înmânat biletul de trimitere în vederea internării, până în prezent suspecta nu s-a prezentat la unitatea spitalicească, conform adresei transmise parchetului la data de 08.08.2025 .

Având în vedere considerentele expuse, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că măsura solicitată de către procuror, de internare nevoluntară a suspectei, este necesară pentru stabilirea tuturor împrejurărilor comiterii presupuselor fapte pentru care aceasta este cercetată, respectiv pentru a vedea dacă suspecta suferă de vreo afecţiune psihică sau de o altă condiţie medicală psihiatrică şi de a stabili gradul de discernământ al suspectei la data săvârşirii presupuselor fapte, elemente care pot fi de natură să conducă la exonerarea de răspundere a suspectei sau la o atenuare a răspunderii penale în cazul în care se va stabili fără orice îndoială rezonabilă că faptele au fost săvârşite cu forma de vinovăţie cerută de lege.

Totodată, judecătorul de drepturi şi libertăţi a considerat că măsura este şi proporţională cu scopul urmărit, având în vedere şi interesul general al societăţii, cu privire atât la realizarea unei anchete efective cu privire la faptele pentru care un suspect este cercetat, cât şi referitor la verificarea sănătăţii psihice a acestuia, fiind necesară stabilirea unui diagnostic, dacă este cazul, cu privire la starea de sănătate mentală a acestuia - în vederea garantării siguranţei publice, conform art. 5 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

d) există solicitarea procurorului pentru luarea măsurii internării nevoluntare;

Astfel cum s-a menţionat, prin referatul adresat Curţii de Apel Braşov, procurorul a solicitat dispunerea internării nevoluntare a suspectei în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice.

e) nu există acordul suspectei în vederea internării;

Suspecta nu s-a prezentat de bunăvoie la unitatea medicală, deşi i s-a înmânat un bilet de trimitere în acest sens. Iniţial, aceasta, asistată de avocat, a refuzat să-şi dea consimţământul pentru efectuarea expertizei, ulterior s-a prezentat în faţa Comisiei, dar a avut o atitudine care denotă că, în fapt, refuză expertizarea sa.

Suspecta nu s-a prezentat la termenele de judecată, deşi s-a încercat contactarea acesteia inclusiv prin telefon, citarea prin intermediul organelor de poliţie şi mandat de aducere prin Inspectoratul judeţean de jandarmi, toate demersurile pentru a-i obţine un eventual consimţământ în vederea internării rămânând fără niciun rezultat.

După pronunţarea hotărârii, în timpul motivării, s-a primit un înscris din partea suspectei A., depus la Poşta Română în data de 11.08.2025, în municipiul Braşov, prin care învedera, pe de o parte, că în perioada 11-14.08.2025 se află în concediu de odihnă, iar pe de altă parte făcea referire la nelegalitatea ordonanţei prin care s-a dispus de către procuror expertizarea sa medico-legală psihiatrică, inclusiv la ordonanţa prin care procurorul general al parchetului i-a soluţionat plângerea împotriva respectivei ordonanţe.

În opinia judecătorului de drepturi şi libertăţi, înscrisul dovedeşte că petenta a avut cunoştinţă inclusiv de termenul din data de 11.08.2025, însă nu a dorit să se prezinte în faţa instanţei, nerăspunzând la telefon sau organelor de poliţie şi de jandarmi în momentul în care acestea s-au deplasat la domiciliul său pentru înmânarea citaţiei şi punerea în executare a mandatului de aducere, practic aceasta sustrăgându-se de la soluţionarea propunerii de internare nevoluntară.

f) durata internării;

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat internarea nevoluntară a suspectei pe durata maximă, de 30 de zile, fără să motiveze de ce ar fi necesară internarea pentru această perioadă, care în aprecierea judecătorului de drepturi şi libertăţi apare ca fiind excesivă, raportat la specificul cauzei.

În acest sens judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut că pentru a fi compatibilă cu exigenţele Convenţiei europene a drepturilor omului, privarea de libertate în aceste condiţii trebuie să îmbrace o durată rezonabilă, întrucât reprezintă o "privare de libertate". Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că noţiunea de "lipsire de libertate" cuprinde în acelaşi timp un aspect obiectiv, adică internarea unei persoane într-un spaţiu restrâns pentru o perioadă de timp deloc neglijabilă şi un aspect subiectiv, care implică faptul că persoana în cauză nu şi-a dat consimţământul în mod valabil la internare [Stanev împotriva Bulgariei (MC), nr. 36760/06, pct. 117, 17 ianuarie 2012 şi Stork împotriva Germaniei, nr. 38033/02, pct. 74, 13 iulie 2006).

Astfel, raportat şi la standardul Convenţiei, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că în cauză, având în vedere şi data comiterii presupuselor infracţiuni, dar şi limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. - 6 luni închisoare, limită ce prin aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. s-ar putea reduce la 4 luni închisoare, o privare de libertate de 30 de zile ar apărea ca excesivă, sens în care a considerat că se impune accelerarea procedurilor de expertizare a suspectei.

În consecinţă, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că este suficientă o perioadă de 15 zile în care să fie finalizate procedurile medicale în vederea expertizării suspectei.

Având în vedere toate argumentele de fapt şi de drept anterior menţionate, judecătorul de drepturi şi libertăţi de la Curtea de Apel a constatat îndeplinite condiţiile cerute de dispoziţiile legale, astfel încât, în temeiul art. 184 C. proc. pen.., a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, formulată în dosarul nr. x/2022, de luare a măsurii internării nevoluntare în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice privind pe suspecta A..

Împotriva aceste încheieri a formulat contestaţie suspecta A., la pronunţarea soluţiei, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, fără a fi motivată calea de atac formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, sub nr. x/2025, la data de 18 august 2025, fiind stabilit termen pentru soluţionare, la data de 30 septembrie 2025 care a fost preschimbat, în conformitate cu dispoziţiile art. 184 alin. (15) teza I C. proc. pen.., fiind fixat termen de judecată pentru data de 21 august 2025.

Potrivit art. 184 alin. (17) teza I C. proc. pen.., instanţa de control judiciar a apreciat că nu este necesară prezenţa contestatoarei suspecte şi nici a procurorului la soluţionarea contestaţiei. În cauză, s-a emis o adresă către contestatoare prin care i s-a comunicat termenul de judecată şi posibilitatea de a depune observaţii scrise până la termenul stabilit. Aceeaşi solicitare a fost adresată procurorului, precum şi apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea suspectă A..

La dosarul cauzei au fost transmise, la data de 20 august 2025, observaţii scrise din partea procurorului prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei formulate de suspectă şi menţinerea încheierii atacate, apreciind că motivele avute în vedere la formularea propunerii luării măsurii internării nevoluntare a suspectei A. sunt în continuare valabile.

La data de 21 august 2025, prin email, au fost transmise concluzii scrise din partea apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea suspectă A., avocat G., prin care a solicitat admiterea contestaţiei formulate împotriva încheierii penale nr. 4/F/UP din 12 august 2025 a Curţii de Apel Braşov, în dosarul nr. x/2025, desfiinţarea încheierii atacate şi, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen.. rap. la art. 184 alin. (8)-(9) C. proc. pen.. şi art. 281 alin. (1) lit. e) teza I C. proc. pen.. rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Braşov, având în vedere că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea. În subsidiar, a solicitat, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.. rap. art. 184 alin. (14)-(18) C. proc. pen.. respingerea, ca neîntemeiată, a propunerii formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, din data de 8 august 2025, formulată în dosarul de urmărire penală nr. 229/147/P/2022, de luare a măsurii internării nevoluntare a suspectei la Spitalul Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice, pentru maximum 30 de zile, potrivit art. 184 alin. (6) C. proc. pen.

În raport de momentul procesual în care instanţa fondului a primit înscrisul transmis de către suspectă, în timpul motivării hotărârii, apărarea a considerat că erau incidente dispoziţiile art. 395 C. proc. pen.. referitoarea la repunerea cauzei pe rol, acordarea unui nou termen de judecată după data de 14 august 2025 şi refacerea procedurii de citare, pentru a da posibilitatea suspectei să se prezinte în faţa instanţei de judecată.

În susţinerea contestaţiei, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 184 C. proc. pen.. pentru a se putea dispune internarea nevoluntară a suspectei. În raport de modalitatea concretă în care se prefigurează săvărşirea infracţiunilor de harţuire, reţinute în sarcina suspectei (a efectuat, în mod repetat apeluri telefonice, comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, trimiterea de scrisori cu mesaje de iubire, etc), data presupuselor infracţiuni, cât şi limitele de pedeapsă, apărarea a apreciat că luarea măsurii internării nevoluntare nu este necesară şi nici proportională cu scopul urmărit, respectiv efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea stabilirii existenţei discernământului la momentul comiterii faptelor, respectiv dacă suspecta avea capacitatea de a înţelege consecinţele ce decurg din săvârşirea acestora, în acest moment procesual, după o perioadă de peste 3 ani de la data sesizării, în lipsa indiciilor din care să reiasă că există o îndoială asupra discernământului suspectei în momentul săvârşirii infracţiunii.

Totodată, s-a apreciat că măsura nu este proporţională cu scopul urmărit atât în raport cu data presupuselor infracţiuni, cât şi cu limitele de pedeapsă prevăzute de C. pen. - 6 luni închisoare, limită maximă sau amendă.

În continuare, a precizat că nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de art. 184 alin. (4) C. proc. pen.., "în cazul în care suspectul sau inculpatul refuză în cursul urmăririi penale efectuarea expertizei ori nu se prezintă în vederea examinării la comisia medico-legală psihiatrică ..", suspecta prezentându-se la Comisia medico -legală din cadrul Serviciul Judeţean de Medicină Legală Braşov, la data de 31 iulie 2025, în vederea efectuării expertizei.

Examinând contestaţia formulată de suspecta A., Înalta Curte, Completul de 2 judecători de drepturi şi libertăţi apreciază că este nefondată pentru următoarele considerente:

Cu prioritate, asupra solicitării contestatoarei suspecte A., exprimate în scris, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, avocat G., privind rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Braşov, pe motiv că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea, se constată că este neîntemeiată pentru următoarele motive:

În cauză, suspecta A. a fost citată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Braşov, pentru termenul de judecată stabilit la data de 11 august 2025, atât la adresa de domiciliu, cât şi la locul de muncă. Astfel, prin prisma demersurilor care au fost făcute de instanţă, prin citare şi contactare telefonică, la care suspecta nu a dat curs şi nu a înţeles să se prezinte în instanţă la termenul de judecată din 11 august 2025, judecătorul de drepturi şi libertăţi apreciază neîndoielnic că suspecta avea cunoştinţă despre proces şi că nimic nu a împiedicat-o să participe la procesul penal, în condiţiile în care a fost văzută de vecini, la domiciliu. Referitor la înscrisul transmis de către suspectă, în data de 11 august 2025, prin intermediul Poştei Române, prin care informa instanţa că, în intervalul 11-14 august 2025, este în concediu de odihnă, judecătorul de drepturi şi libertăţi constată că cele învederate de suspectă nu reprezintă o imposibilitate de prezentare la termenul de judecată, cu atât mai mult cu cât, prin prisma calităţii de procuror, avea cunoştinţă de consecinţele neprezentării în instanţă, şi anume, judecarea cauzei în lipsa sa.

Prin urmare, faţă de lipsa suspectei A., la termenul de judecată din 11 august 2025, în raport cu dispoziţiile art. 184 alin. (9) C. proc. pen.., care prevăd că soluţionarea propunerii de luare a măsurii internării nevoluntare se face numai în prezenţa suspectului, cu excepţia situaţiilor în care acesta se sustrage, judecătorul de drepturi şi libertăţi a amânat cauza şi a acordat termen la data de 12 august 2025, pentru când suspecta a fost citată la adresa de domiciliu, cu mandat de aducere care nu a putut fi realizat deoarece suspecta nu a fost găsită la domiciliu.

În aceste condiţii, se constată că suspecta s-a sustras de la termenul de judecată din 12 august 2025, deşi a fost legal citată, astfel că solicitarea suspectei de repunere a cauzei pe rol în vederea refacerii procedurii de citare pentru a da posibilitatea acesteia să se prezinte în faţa instanţei, este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte indiciile privind existenţa unei bănuieli că discernământul suspectei A. este afectat, se impun a fi făcute următoarele precizări:

Potrivit art. 184 alin. (1) C. proc. pen.. "În cazul când organul de urmărire penală sau instanţa are o îndoială asupra discernământului suspectului ori inculpatului în momentul săvârşirii infracţiunii ce face obiectul acuzaţiei, se dispune efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, stabilindu-se totodată termenul de prezentare în vederea examinării".

În cauză, prin ordonanţa nr. 229/147/P/2022 din data de 22.06.2022, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen. şi hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen. faţă de persoana vătămată B. .

Prin ordonanţa nr. 229/147/P/2022 din data de 23.09.2024 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, s-a dispus extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi ce intră în conţinutul infracţiunii de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (1) C. pen., comise în perioada mai 2022- februarie 2024, extinderea urmăririi penale cu privire la fapte noi ce intră în conţinutul infracţiunii de hărţuire, prevăzută de art. 208 alin. (2) C. pen., comise în perioada mai 2022- septembrie 2023) împotriva persoanei vătămate B. şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., sub aspectul comiterii infracţiunilor mai sus reţinute, fiind acuzată că a efectuat în perioada iulie 2020- februarie 2024, în mod repetat, apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, de pe mai multe numere de telefon, inclusiv cu identitate ascunsă, de mai multe ori pe zi şi pe noapte, trimiterea de scrisori şi alte recipise cu mesaje de iubire care, prin frecvenţă sau conţinut, i-au cauzat numitului B. o stare de temere, precum şi pentru faptul că, în cursul anului 2021 până în luna septembrie 2023, l-a căutat şi urmărit pe acesta din urmă la locul de muncă, fără drept sau fără un interes legitim, acte de natură a-i cauza persoanei vătămate o presiune legată de eventualele riscuri pentru integritatea fizică şi psihică .

Prin ordonanţa nr. 229/147/P/2022 din data de 19.06.2025 emisă de procuror s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice în vederea stabilirii discernământului suspectei A. în perioada săvârşirii infracţiunilor, respectiv iulie 2020- februarie 2024 .

Înalta Curte constată că la baza luării acestei măsuri s-a avut în vedere inclusiv declaraţia dată de suspectă, la data de 22.10.2024, în care face referire la faptul că nu a reuşit să comunice direct cu persoana vătămată din cauza unor influenţe exterioare, negative, însă a continuat să o contacteze. Anterior, se reţine că, la data de 30.08.2023, suspecta s-a prezentat la serviciul de gardă psihiatrie a Spitalului Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, stabilindu-i-se diagnosticul prezumptiv de tulburare psihotică delirantă, dar a refuzat internarea.

Prin urmare, în mod corect s-a constatat existenţa unor îndoieli justificate cu privire la discernământul suspectei A. în momentul săvârşirii infracţiunilor pentru care este cercetată, raportat la comportamentul manifestat faţă de persoana vătămată în perioada iulie 2020- februarie 2024, istoricul medical, precum şi refuzul suspectei de a efectua orice expertizare medico-legală psihiatrică, din iunie 2025. Nu în ultimul rând, se are în vedere şi episodul din 31.07.2025, când, deşi s-a prezentat la Comisia de Psihiatrie Medico-Legală Braşov, atitudinea extrem de ostilă nu a permis realizarea acesteia.

În consecinţă, faţă de imposibilitatea realizării expertizei medico-legale psihiatrice dispuse de procuror în cauză s-a apreciat necesară internarea suspectei în vederea efectuării acesteia.

Aşadar, Înalta Curte constată că, în vederea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice a suspectei, internarea medicală nevoluntară reprezintă, în raport cu toate particularităţile speţei şi refuzul suspectei de a se interna, singura modalitate pentru a se administra acest probatoriu şi pentru a se stabili existenţa discernământului la momentul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa, măsura în discuţie apare ca fiind necesară şi proporţională cu scopul urmărit, fiind îndeplinite în cauză condiţiile prevăzute de art. 184 C. proc. pen.

Relativ la cele ce precedă, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, în sensul că, în mod corect, s-a dispus luarea măsurii internării nevoluntare, în vederea stabilirii discernământului suspectei, în temeiul art. 4251 alin. (1) raportat la art. 184 alin. (15) şi (17) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de suspecta A. împotriva încheierii penale nr. 4/F/UP din data de 12 august 2025, pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Braşov, secţia Penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de suspecta A. împotriva încheierii penale nr. 4/F/UP din data de 12 august 2025, pronunţate de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Braşov, secţia Penală.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoare, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 august 2025.