Criminal cassation inadmissible for failure to specify statutory grounds and missing appellant signature

Şedinţa publică din data de 8 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 709 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 263 din 18 august 2015 pronunţată de Judecătoria Târgovişte în dosarul penal nr. x/2013, printre altele, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 din C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din 208 alin. (1), (20)9 alin. (1) lit. a), e), g), i), alin. (3) lit. h) din C. pen. din 1969 cu art. 33 lit. a) din C. pen. din 1969 (2 fapte), în art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b), d), alin. (3) lit. h) din C. pen., cu art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b), d), alin. (3) lit. h) din C. pen., cu art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 1 an închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pentru o perioadă de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din C. pen. .

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. cu art. 19 din C. proc. pen., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B., A., C., D. şi E. la plata sumelor de 1301,25 RON şi de 713,92 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă S.C. F. S.A., DIVIZIA DE OPERATIUNI SUD-EST, cu sediul în mun. Ploieşti, jud. Prahova.

În baza art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la câte 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, prima instanţă a reţinut că, la datele de 1/2.12.2011 şi în prima jumătate a lunii martie 2012, inculpatul A. a sustras 200 m cablu telefonic împreună cu inculpaţii B., C., D. şi E. şi 70 m cablu telefonic împreună cu inculpaţii B., C., D. şi E..

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgovişte şi inculpaţii A., E., C., B. şi D..

Prin decizia penală nr. 709 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., s-au dispus următoarele:

S-a admis apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgovişte declarat împotriva sentinţei penale 263/18.08.2015 a Judecătoriei Târgovişte, care a fost desfiinţată în parte şi în consecinţă:

S-a majorat pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b), d), alin. (3) lit. h) din C. pen., cu art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen., art. 5 din C. pen. la 3 ani închisoare.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

S-au respins ca nefondat apelul inculpatului A..

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial al apărătorului din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 120 RON s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiţie în contul Baroului de avocaţi Prahova

În ceea ce priveşte starea de fapt, instanţa de apel a constatat că a fost corect reţinută de prima instanţă în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A..

Împotriva deciziei penale nr. 709 din 31 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A..

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu a fost indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, recurentul A. a arătat că, în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa. A menţionat că prin sentinţa penală nr. 263 din 18 august 2015, Judecătoria Târgovişte l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de furt calificat, iar instanţa de apel a admis apelul Parchetului şi a majorat pedeapsa la 3 ani închisoare. Astfel, recurentul a solicitat analizarea netemeiniciei motivelor de apel formulate de parchet.

Totodată, a arătat că nu a beneficiat de dispoziţiile privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei prevăzute de art. 480 alin. (4) C. proc. pen., care permit reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, solicitând aplicarea dispoziţiilor art. 485 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din C. proc. pen.

Recurentul a mai solicitat să fie avute în vedere faptele comise, participarea sa la comiterea acestora, circumstanţele atenuante şi împrejurarea că a recunoscut infracţiunile din faza incipientă a anchetei şi că la acel moment nu era recidivist.

Pentru aceste considerente a solicitat casarea deciziei recurate şi menţinerea soluţiei pronunţate de prima instanţă. În subsidiar, a solicitat admiterea acordului de recunoaştere a vinovăţiei şi în consecinţă reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime.

La data de 28.05.2025, recurentul a transmis un memoriu prin care a reiterat criticile privind caracterul injust al deciziei instanţei de apel, arătând că majorarea pedepsei de la 1 an la 3 ani închisoare s-a realizat în lipsa unor probe noi, concludente, care să justifice agravarea situaţiei sale juridice.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 24 iunie 2025, sub numărul x/2013.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că motivele invocate nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de casare prev. de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 709 din 31 mai 2016 pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptăţite a promova recursul în casaţie), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conţinutul cererii) şi art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casaţie), instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că recurentul A. a formulat recurs în casaţie la data de 14 mai 2025 împotriva deciziei penale nr. 709 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Decizia atacată nr. 709 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a fost comunicată cu inculpatul A. la adresa din jud. Dâmboviţa, însă dovada de comunicare a fost restituită cu menţiunea "plecat din ţară" .

Având în vedere că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, iar mandatul de executare al pedepsei nu a putut fi executat, s-a emis pe seama acestuia un mandat european de arestare, inculpatul fiind depistat ulterior pe teritoriul Marii Britanii. Acesta a fost predat autorităţilor judiciare din România la data de 20.11.2024, fiind încarcerat în Penitenciarul Bucureşti Rahova la data de 21.11.2024.

Din actele existente la dosarul cauzei nu reiese că decizia penală nr. 709 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie ar fi fost comunicată cu recurentul A. după încarcerare.

Astfel, constatând că decizia recurată nu a fost comunicată cu recurentul inculpat A., se constată că recursul în casaţie a fost declarat în termenul legal, conform art. 435 din C. proc. pen.

Decizia penală nr. 709 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condiţiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen. sunt menţionate: numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 709 din 31 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie), însă cererea de recurs în casaţie nu este semnată de recurent.

Astfel, se constată că nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., întrucât cererea de recurs în casaţie nu este semnată de către recurent.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie nu a fost indicat niciun caz de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin motivele formulate, recurentul nu formulează critici de nelegalitate, ci solicită reexaminarea temeiniciei hotărârii definitive, prin analizarea motivelor de apel formulate de parchet, a circumstanţelor personale, a recunoaşterii faptelor şi a reindividualizării pedepsei aplicate.

Totodată, solicitarea de aplicare a dispoziţiilor privind acordul de recunoaştere a vinovăţiei reglementate de art. 480-485 din C. proc. pen. nu poate fi primită, întrucât această procedură specială se desfăşoară în cursul urmăririi penale şi nu poate fi aplicată retroactiv într-o cauză soluţionată definitiv.

Nu este suficient ca, din cuprinsul cererii, să reiasă doar voinţa de a recura, fiind necesar să rezulte şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, care nu are posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare.

Criticile invocate de către recurentul A. nu aduc în discuţie elemente de natură a fi circumscrise nici măcar formal unui caz de recurs în casaţie din cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., ci vizează o reanalizare a situaţiei de fapt şi a temeiniciei pedepsei aplicate, aspecte care nu pot fi supuse analizei în cadrul căii extraordinare de atac a recursului în casaţie.

În jurisprudenţa instanţei supreme s-a constatat că în situaţia în care argumentele aduse în susţinerea cererii nu se subsumează în mod real unui caz de casare, nu există motive pentru a se constata admisibilitatea cererii de recurs în casaţie.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în mod cumulativ de dispoziţiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 709 din data de 31 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 709 din data de 31 mai 2016, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 08 octombrie 2025.