Limits of Art. 340 CPC review: complaint against prosecution dismissal of abuse of office charges

Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024

Asupra acţiunii penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 15.11.2022, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, sub nr. x/2022, plângerea formulată de petentul A. împotriva procurorilor B., C., D. şi E. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, precum şi împotriva agenţilor de poliţie judiciară F. şi G. din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Călăraşi, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de "abuz în serviciu", prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., "fals intelectual", prevăzut de art. 321 C. pen. şi "favorizarea făptuitorului", prevăzut de art. 269 C. pen., în legătură cu modalitatea în care au fost instrumentate şi soluţionate dosarele penale nr. x/2015, nr. y/2017, respectiv nr. 1027/P/2017, înregistrate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi.

Întrucât, în prezent, procurorul E. îşi desfăşoară activitatea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, prin ordonanţa nr. 1932/P/2022 din 06.09.2023 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dosarul fiind înregistrat la secţia de urmărire penală sub nr. x/2023, la data de 15.09.2023.

În fapt, în legătură cu modalitatea în care au fost instrumentate şi soluţionate dosarele penale nr. x/2015, nr. y/2017, respectiv nr. 1027/P/2017, înregistrate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, s-a reţinut că dosarul nr. x/2015 a fost constituit ca urmare a sesizării organelor de poliţie cu privire la faptul că, în ziua de 29.08.2015, în jurul orei 16:00, în timp ce petentul se afla în locuinţa sa, H. şi I. au pătruns fără drept în curtea locuinţei acestuia, l-au agresat fizic şi l-au ameninţat. În concret, în legătură cu modul de instrumentare a cauzei, petentul susţine că urmărirea penală s-a efectuat in rem, fără ca martorii prezenţi la locul desfăşurării evenimentelor să fie audiaţi şi fără administrarea altor probe, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare dispunând în mod injust schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în cauză, toate acestea având drept rezultat întocmirea referatului cu propunere de clasare a cauzei de către agent de poliţie G., precum şi dispunerea soluţiei de clasare din data de 23.12.2016 de către procurorul de caz C.. Această soluţie de clasare ar fi fost menţinută în mod injust de către prim-procurorul adjunct E., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, prin respingerea plângerii formulate de către petent împotriva soluţiei.

Petentul susţine că, în aceeaşi modalitate s-a procedat şi cu ocazia desfăşurării urmăririi penale in rem în dosarul penal cu nr. x/2017, constituit în urma disjungerii cauzei menţionate. Astfel, timp de 5 ani de zile organele de urmărire penală nu au realizat o urmărire penală efectivă, persoanele implicate dând dovadă de rea-credinţă, conduite ce au avut drept rezultat prescrierea faptei de "lovire sau alte violenţe", prevăzută de art. 193 alin. (1) C. pen.

Au fost depuse în susţinerea plângerii, referatul cu propunere de clasare a cauzei întocmit de către agentul şef principal de poliţie F., dar şi ordonanţa de clasare din data de 25.05.2022 dispusă de către procurorul de caz B..

În legătură cu prim-procurorul D. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, petentul a depus la dosarul cauzei atât plângerea penală în baza căreia s-a format dosarului penal nr. x/2022 (formulată în legătură cu presupusa săvârşire a infracţiunilor de "mărturie mincinoasă", prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. şi "fals în înscrisuri sub semnătură privată" prevăzută de art. 322 C. pen., cu prilejul urmăririi penale desfăşurate în dosarul penal nr x/2015), cât şi referatul cu propunere de clasare a cauzei întocmit de către agentul de poliţie G., precum şi fotocopia soluţiei de clasare din data de 27.04.2018 dispusă de magistratul menţionat.

Prin ordonanţa nr. 32/11-2/2017 din 25.04.2017, prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, E. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei de clasare nr. 2526/P/2015 din 23.12.2016 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, împotriva acestei soluţii nefiind exercitată şi calea de atac prevăzută de art. 340 C. proc. pen.. În celelalte cauze, nu au fost exercitate căile de atac prevăzute de C. proc. pen.

Prin ordonanţa nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, s-a dispus clasarea în cauza având ca obiect sesizarea petentului A. privind săvârşirea infracţiunii de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., întrucât fapta nu există.

Soluţionând dosarul, procurul a reţinut, în esenţă, că în cauză nu a rezultat existenţa vreunei stări de fapt de natură să atragă incidenţa legii penale.

Prin ordonanţa nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a dispus, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 502/P/2023 din data de 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca nefondată, soluţia de clasare fiind temeinică şi legală.

La data de 30.05.2024, în baza art. 340 C. proc. pen., petentul A. s-a adresat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie împotriva ordonanţei de clasare nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi ordonanţei nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând anularea.

Plângerea petentului a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 03.06.2024, sub nr. x/2023.

Din examinarea actelor dosarului, reiese că în cauză s-au administrat ca probe, înscrisurile şi actele procesuale dispuse în dosarele instrumentate de intimaţii procurori a căror cercetare penală a solicitat-o petentul.

Prin plângerea formulată, petentul A. nu a indicat actele neefectuate de procuror, nu a propus administrarea anumitor probe în susţinerea acuzaţiilor.

Din oficiu, nu a rezultat necesitatea administrării altor dovezi, raportat la aspectele reclamate, probatoriul fiind complet.

Analizând ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (5)1 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că plângerea formulată de petentul A. este nefondată, pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".

Aşadar, procedura reglementată de textul de lege menţionat are ca obiect numai verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de clasare, neputând fi examinată pe această cale ordonanţa conducătorului parchetului sau a procurorului ierarhic superior prin care s-a respins, în condiţiile art. 339 C. proc. pen., plângerea formulată împotriva respectivului act procesual de către persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, jurisprudenţa instanţei supreme fiind constantă sub acest aspect.

Cu alte cuvinte, judecătorul de cameră preliminară învestit în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. nu poate analiza caracterul legal şi/sau fondat al ordonanţei procurorului care soluţionează şi respinge plângerea în cadrul conferit de art. 339 C. proc. pen. deoarece, din perspectiva tehnicii de reglementare a normei, s-a prevăzut în mod expres că formularea unei astfel de plângeri, la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la procurorul şef de secţie sau, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie numai o procedură obligatorie prealabilă, instituită de lege, pentru exercitarea plângerii în condiţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, deşi petitul plângerii formulate de petentul A. se referă la ordonanţa nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, demersul judiciar al acestuia, întemeiat pe dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., poate viza, în realitate, numai soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, iar nu şi ordonanţa emisă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului exercitat în condiţiile art. 339 C. proc. pen.

Pe fondul plângerii, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări penale, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., de către magistraţii procurori cu ocazia soluţionării dosarelor nr. x/2015, nr. y/2017 şi nr. 1027/P/2017, înregistrate la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Infracţiunea de "abuz în serviciu" prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen., constă în "fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act prevăzut de o lege, o ordonanţă a Guvernului, o ordonanţă de urgenţă a Guvernului sau de un alt act normativ care, la data adoptării, avea putere de lege ori îl îndeplineşte cu încălcarea unei dispoziţii cuprinse într-un astfel de act normativ, cauzând astfel o pagubă ori o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice".

Petentul a susţinut existenţa infracţiunii prin aceea că, urmărirea penală s-a efectuat in rem, fără ca martorii prezenţi la locul desfăşurării evenimentelor să fie audiaţi şi fără administrarea altor probe, având drept rezultat dispunerea soluţiei de clasare din data de 23.12.2016 de către procurorul de caz C. şi menţinerea acestei soluţii, în mod injust, de către prim-procurorul adjunct E., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi, prin respingerea plângerii formulate de către petent.

Declanşarea cercetărilor faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni presupune ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la bănuiala rezonabilă a săvârşirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză. Din cuprinsul plângerii formulate de petent, nu rezultă, iar organul de urmărire penală nu a putut decela argumentele factuale care ar justifica reţinerea infracţiunii imputate.

Documentele administrate în cauză nu relevă vreun indiciu şi nu sunt probe cu privire la un fapt concret exterior şi tendenţios pe care intimaţii să-l fi săvârşit cu rea-credinţă împotriva petentului A., acuzaţiile bazându-se exclusiv pe supoziţiile petentului, care atribuie caracter penal măsurilor dispuse în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, măsuri care îl nemulţumesc şi a căror reformare o urmăreşte, prin folosirea plângerii ca o cale extraordinară de atac.

Însă, în lipsa oricăror indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, simpla nemulţumire, subiectivă, a unei părţi ori subiect procesual faţă de o soluţie nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o. De asemenea, luarea unei măsuri prevăzute de lege nu poate constitui, în nicio situaţie, o infracţiune.

Astfel, nemulţumit de actele sau de soluţiile organelor judiciare, petentul nu poate obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva procurorilor care au rezolvat cauzele. Împrejurarea că soluţiile dispuse sunt nefavorabile petentului nu poate conduce, de plano, la prezumţia existenţei unor fapte de natură penală, având în vedere, pe de o parte, că cererile privindu-l pe acesta au fost analizate în cadrul delimitat de dispoziţiile legale incidente, iar, pe de altă parte, că activitatea procurorilor poate fi cenzurată doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de procurori, eventualele vicii de procedură intervenite pe parcursul administrării probatoriului sau a interpretării acestuia sunt aspecte care nu pot fi verificate nici în cadrul unei cercetări penale şi nici în calea de atac a plângerii împotriva soluţiei de clasare.

În concluzie, dat fiind conţinutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, nefiind dovedită vreo vinovăţie în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu de către intimaţi, acţiunile imputate nu se circumscriu conţinutului infracţiunilor reclamate, aşa încât nu se impune reluarea şi continuarea urmăririi penale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 502/P/2023 din 13 noiembrie 2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală, menţinută prin ordonanţa nr. 35/II/2/2024 din 6 martie 2024 a procurorului şef al secţiei de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, azi, 21 noiembrie 2024.