Limits of judicial review in criminal dismissal: Complaints against prosecutorial dismissals cannot challenge the legality of underlying judicial measures or establish criminal liability for unfavourable rulings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCSJ), through its Preliminary Examination Judge, dismissed the appellant’s complaint as unfounded, ordering him to pay 50 RON in judicial costs, thereby upholding the prosecution’s earlier decision to drop the criminal case. The dispute arose from a private criminal complaint alleging abuse in office, inducement of error, and favoring of offenders against a police officer and several magistrates, stemming from their handling of prior poaching and weapon-related cases where the appellant was a witness or reporter; the appellant challenged the final order of dismissal for lack of evidence, arguing the proceedings were biased and irregular. The court ruled that under Article 340(1) of the Code of Criminal Procedure, the preliminary examination judge’s review is limited to verifying the legality and reasonableness of the dismissal order, not the superior prosecutor’s rejection of the initial appeal, and since the acts complained of constituted valid judicial or prosecutorial measures lacking the requisite elements of specific criminal offenses, the subjective dissatisfaction with unfavorable rulings did not establish a reasonable suspicion of crime or a basis for criminal liability.
Legislator headnote
AI generatedart. 297 alin. (1) C. pen, art. 268 alin. (2) C. pen, art. 269 alin. (1) C. pen, art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 339 alin. (2) C. proc. pen, art. 340 C. proc. pen; Limits of judicial review in criminal dismissal: Complaints against prosecutorial dismissals cannot challenge the legality of underlying judicial measures or establish criminal liability for unfavourable rulings: The dispute arose from a private criminal complaint alleging abuse in office, inducement of error, and favoring of offenders against a police officer and several magistrates, stemming from their handling of prior poaching and weapon-related cases where the appellant was a witness or reporter; the appellant challenged the final order of dismissal for lack of evidence, arguing the proceedings were biased and irregular. The court ruled that under Article 340(1) of the Code of Criminal Procedure, the preliminary examination judge’s review is limited to verifying the legality and reasonableness of the dismissal order, not the superior prosecutor’s rejection of the initial appeal, and since the acts complained of constituted valid judicial or prosecutorial measures lacking the requisite elements of specific criminal offenses, the subjective dissatisfaction with unfavorable rulings did not establish a reasonable suspicion of crime or a basis for criminal liability.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvides the legal basis for dismissing the complaint against the dismissal order as unfounded.
Basis for imposing judicial costs on the complainant.
Full text
Şedinţa publică din data de 21 noiembrie 2024
Asupra plângerii de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 23.10.2023, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, sub nr. x/2023, plângerea formulată de petentul A. faţă de agentul de poliţie B. din cadrul Poliţiei oraşului Vălenii de Munte, prim-procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, judecătorul D. de la Judecătoria Vălenii de Munte, "pentru faptele săvârşite, actele întocmite şi hotărârile luate în dosar nr. x/2019 şi dosar nr. x/2021".
În fapt, în esenţă, petentul este nemulţumit de modul de instrumentare şi soluţionare prin clasare al dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, în care s-au efectuat cercetări faţă de acesta, i-au fost interceptate convorbirile telefonice şi au fost ascultaţi de către procuror, în calitate de martor, două persoane care nu ar exista în realitate, respectiv "E." şi "F.".
De asemenea, petentul este nemulţumit de modul de instrumentare şi soluţionare a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, în care a formulat o plângere penală pentru infracţiunea de mărturie mincinoasă faţă de mai multe persoane audiate în dosarul penal nr. x/2019 În plus, acesta este nemulţumit şi de modul de soluţionare de către magistratul judecător D. a plângerii formulate de acesta împotriva soluţiei de clasare din dosarul penal nr. x/2019, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Vălenii de Munte, apreciind că nu au fost aprofundate sau, după caz, nu s-a ţinut cont de anumite probe.
Petentul mai este nemulţumit şi de modul instrumentare şi soluţionare prin clasare de către magistratul procuror G. a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, apreciind că magistratul a fost părtinitor, protejând persoanele cercetate şi favorizând în continuare acţiunile ilegale ale acestora.
Prin ordonanţa din 24.10.2023 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem cu privire la săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. - 4 infracţiuni (în ceea ce priveşte pe agentul de poliţie B. şi magistraţii C., D. şi G.), inducerea în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (2) C. pen. (în ceea ce priveşte pe magistratul C.), favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. (în ceea ce priveşte pe magistratul G.).
În vederea lămuririi situaţiei de fapt, au fost solicitate Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, în copie, soluţiile din dosarele nr. x/2019, nr. y/2019 şi nr. 609/P/2019, precum şi, dacă este cazul, de pe referatele întocmite de organele de judecată, emise în cazul soluţionării plângerilor formulate împotriva soluţiilor din aceste dosare.
Din datele transmise, a reieşti că, prin ordonanţa nr. 141/P/2019 emisă de prim procuror C., s-a dispus renunţarea la urmărirea penală cu privire la inculpaţii H., I., J., K., pentru infracţiunea de braconaj sesizată de Universitatea Transilvania Braşov, clasarea cauzei pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor cu privire la suspecţii H. şi I.. Prin încheierea din 03.02.2020 din dosarul nr. x/2019, Judecătoria Vălenii de Munte a dispus confirmarea ordonanţei de renunţare la urmărirea penală nr. 141/P/2019 din 10.10.2019. În cadrul acestui dosar, numitul A. nu a avut nicio calitate procesuală.
Prin ordonanţa nr. 408/P/2019 din 06.12.2019, emisă de procuror G., s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de distrugere. Împotriva soluţiei nu a fost formulată plângere. Dosarul nu are legătură cu numitul A..
Prin Ordonanţa nr. 609/P/2019 din 29.10.2021, emisă de procuror G., s-a dispus clasarea cauzei privind infracţiunea de braconaj. Din referatul cu propunere de clasare întocmit de organul de poliţie L., rezultă că dosarul a avut ca obiect efectuarea de cercetări pentru infracţiunea de braconaj, în urma mai multor sesizări formulate de denunţătorul A.. Împotriva soluţiei a formulat plângere denunţătorul, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin ordonanţa nr. 152/II/2/2021 din 20.12.2021 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova. A fost formulată plângere de către denunţător şi la judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Vălenii de Munte, care prin încheierea din 14.09.2020 din dosarul nr. x/2020 a respins ca inadmisibilă plângerea formulată.
La data de 09.04.2024 a fost audiat în calitate de persoană vătămată numitul A.. Din declaraţia acestuia rezultă, în esenţă, că îşi menţine aspectele sesizate. Cu această ocazie, a depus mai multe înscrisuri, în copie, între care: ordonanţa de renunţare la urmărirea penală nr. 141/P/2019 din 10.10.2019; declaraţiile în calitate de martor ale unor persoane cu numele "F." şi "E., semnate de prim-procuror C., în dosarul nr. x/2019, ale căror date de identificare sunt incorecte în mod evident; ordonanţa de clasare din dosarul nr. x/2020 din 29.03.2021, emisă de prim-procuror C. şi referatul cu propunere de clasare întocmit la data de 11.02.2021 de agentul de poliţie M.; comunicare din 05.04.2019 din dosar nr. x/2019, privind supravegherea tehnică a postului telefonic.
A fost solicitată Judecătoriei Vălenii de Munte, în copie, încheierea din 27.04.2022 din dosarul nr. x/2021, având ca obiect plângere soluţii de neurmărire/netrimitere în judecată. Din actele transmise, rezultă că prin încheierea din 27.04.2022, pronunţată de magistratul judecător D. s-a dispus respingerea ca nefondată a plângerii formulate de A. împotriva soluţiei de clasare dispusă prin Ordonaţa nr. 408/P/2019 (fiind vorba despre o eroare materială, corect fiind 408/P/2020) din 29.03.2021, menţinută prin ordonanţa nr. 133/II/2/2021 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimaţii N., E., F., O..
De asemenea, potrivit datelor comunicate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte, în dosarul nr. x/2019 au fost aplicate măsuri privind protecţia martorilor, acestora abordându-li-se pseudonimele de "F." şi "E.".
S-a procedat la efectuarea de verificări pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la parchetul/instanţa unde îşi desfăşoară activitatea în prezent magistraţii reclamaţi, ocazie cu care a rezultat că magistratul procuror G. îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalului Prahova, magistratul judecător C. îşi desfăşoară activitatea în cadrul Tribunalului Prahova, iar magistratul judecător D. îşi desfăşoară activitatea în cadrul Judecătoriei Vălenii de Munte.
Prin ordonanţa nr. 250/282/P/2023 din 03.06.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) C. pen. - 4 infracţiuni (în ceea ce priveşte pe agentul de poliţie B. şi magistraţii C., D. şi G.), inducerea în eroare a organelor judiciare, prevăzută de art. 268 alin. (2) C. pen. (în ceea ce priveşte pe magistratul C.), favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. (în ceea ce priveşte pe magistratul G.).
Soluţionând dosarul, procurul de caz a reţinut, în esenţă, că aspectele sesizate nu se confirmă, acestea reprezintând nemulţumiri legate de activitatea judiciară şi de jurisdicţie exercitată de magistraţii reclamaţi (procurori/judecător), iar infracţiunile pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale nu există, lipsind un minim de indicii în acest sens, motiv pentru care a reţinut ca fiind incident sub aspect procesual cazul prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv fapta nu există.
Prin ordonanţa nr. 49/II/2/2024 din 22 iulie 2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus, în temeiul art. 339 alin. (2) C. proc. pen., respingerea plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 250/282/P/2023 din data de 3 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ca nefondată, soluţia de clasare fiind temeinică şi legală.
La data de 13 august 2024, în baza art. 340 C. proc. pen., petentul A. s-a adresat Curţii de Apel Ploieşti împotriva soluţiilor de clasare dispuse prin ordonanţa nr. 250/282/P/2023 din data de 03.06.2024 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi menţinute prin ordonanţa nr. 49/II/2/2024 din data de 22.07.2024 dată de Procurorul general din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Prin încheierea din 25 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Ploieşti, în baza art. 50 C. proc. pen. rap. la art. 340 alin. (1) C. proc. pen., 48 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 40 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petentul A., în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, având în vedere că, ulterior momentului pretinsei săvârşiri a activităţii infracţionale, intimata magistrat C. a dobândit calitatea de judecător cu grad de curte de apel, în prezent desfăşurându-şi activitatea ca judecător în cadrul Curţii de Apel Ploieşti.
Plângerea petentului a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, sub nr. x/2024.
Din examinarea actelor dosarului, reiese că în cauză s-au administrat înscrisurile şi actele procesuale dispuse în dosarele instrumentate de intimaţii magistraţi a căror cercetare penală a solicitat-o petentul.
Prin plângerea formulată, petentul A. nu a indicat actele neefectuate de procuror, nu a propus administrarea anumitor probe în susţinerea acuzaţiilor.
Din oficiu, nu a rezultat necesitatea administrării altor dovezi, raportat la aspectele reclamate, probatoriul fiind complet.
Analizând ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (5)1 C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că plângerea formulată de petentul A. este nefondată, pentru considerentele expuse în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 340 alin. (1) C. proc. pen., "persoana a cărei plângere împotriva soluţiei de clasare, dispusă prin ordonanţă sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă".
Aşadar, procedura reglementată de textul de lege menţionat are ca obiect numai verificarea legalităţii şi temeiniciei soluţiei de clasare, neputând fi examinată pe această cale ordonanţa conducătorului parchetului sau a procurorului ierarhic superior prin care s-a respins, în condiţiile art. 339 C. proc. pen., plângerea formulată împotriva respectivului act procesual de către persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, jurisprudenţa instanţei supreme fiind constantă sub acest aspect.
Cu alte cuvinte, judecătorul de cameră preliminară învestit în conformitate cu prevederile art. 340 alin. (1) C. proc. pen. nu poate analiza caracterul legal şi/sau fondat al ordonanţei procurorului care soluţionează şi respinge plângerea în cadrul conferit de art. 339 C. proc. pen. deoarece, din perspectiva tehnicii de reglementare a normei, s-a prevăzut în mod expres că formularea unei astfel de plângeri, la prim-procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, la procurorul şef de secţie sau, după caz, la procurorul ierarhic superior constituie numai o procedură obligatorie prealabilă, instituită de lege, pentru exercitarea plângerii în condiţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, deşi petitul plângerii formulate de petentul A. se referă la ordonanţa nr. 49/II/2/2024 din 22 iulie 2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, demersul judiciar al acestuia, întemeiat pe dispoziţiile art. 340 alin. (1) C. proc. pen., poate viza, în realitate, numai soluţia de clasare dispusă prin ordonanţa nr. 250/282/P/2023 din 3 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, iar nu şi ordonanţa emisă de procurorul ierarhic superior în etapa controlului exercitat în condiţiile art. 339 C. proc. pen.
Pe fondul plângerii, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări penale, faţă de agentul de poliţie B. din cadrul Poliţiei oraşului Vălenii de Munte, prim-procuror C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte (în prezent, judecător cu grad de curte de apel), judecătorul D. de la Judecătoria Vălenii de Munte, "pentru faptele săvârşite, actele întocmite şi hotărârile luate" în dosarele instrumentate, respectiv dosarele penale nr. x/2019, nr. y/2019, nr. z/2019 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Vălenii de Munte.
Declanşarea cercetărilor faţă de o persoană pentru săvârşirea unei infracţiuni presupune ca din datele existente să rezulte elemente concrete de fapt care să conducă la bănuiala rezonabilă a săvârşirii unei fapte penale, ipoteză care nu s-a realizat în cauză. Din cuprinsul plângerii formulate de petent, nu rezultă, iar organul de urmărire penală nu a putut decela argumentele factuale care ar justifica reţinerea infracţiunilor imputate.
Documentele administrate în cauză nu relevă vreun indiciu şi nu sunt probe cu privire la un fapt concret exterior şi tendenţios pe care intimaţii să-l fi săvârşit cu rea-credinţă împotriva petentului A., acuzaţiile bazându-se exclusiv pe supoziţiile petentului, care atribuie caracter penal măsurilor dispuse în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, măsuri care îl nemulţumesc şi a căror reformare o urmăreşte, prin folosirea plângerii ca o cale extraordinară de atac.
Însă, în lipsa oricăror indicii care să contureze existenţa unui raport juridic de drept penal, simpla nemulţumire, subiectivă, a unei părţi ori subiect procesual faţă de o soluţie nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a magistratului care a dispus-o. De asemenea, luarea unei măsuri prevăzute de lege nu poate constitui, în nicio situaţie, o infracţiune.
Astfel, nemulţumit de actele sau de soluţiile organelor judiciare, petentul nu poate obţine o suplimentare a gradelor de jurisdicţie prin promovarea unei plângeri penale împotriva procurorilor care au rezolvat cauzele. Împrejurarea că soluţiile dispuse sunt nefavorabile petentului nu poate conduce, de plano, la prezumţia existenţei unor fapte de natură penală, având în vedere, pe de o parte, că cererile privindu-l pe acesta au fost analizate în cadrul delimitat de dispoziţiile legale incidente, iar, pe de altă parte, că activitatea procurorilor poate fi cenzurată doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
Prin urmare, legalitatea şi temeinicia soluţiilor date de procurori sau judecători, eventualele vicii de procedură intervenite pe parcursul administrării probatoriului sau a interpretării acestuia sunt aspecte care nu pot fi verificate nici în cadrul unei cercetări penale şi nici în calea de atac a plângerii împotriva soluţiei de clasare.
În concluzie, dat fiind conţinutul concret al faptelor descrise în plângerea penală, în lipsa unor date, fapte şi împrejurări care să se circumscrie conţinutului infracţiunilor reclamate de petent, nu se impune reluarea şi continuarea urmăririi penale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 250/282/P/2023 din 3 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinută prin ordonanţa nr. 49/II/2/2024 din 22 iulie 2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei nr. 250/282/P/2023 din 3 iunie 2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinută prin ordonanţa nr. 49/II/2/2024 din 22 iulie 2024 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Obligă petentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, astăzi, 21 noiembrie 2024.