Cassation inadmissibility for failure to invoke statutory grounds of cassation instead of factual re-evaluation
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant's appeal in cassation against a criminal judgment, thereby upholding the Court of Appeal’s decision to reject the appeal against the first-instance conviction and ordering the defendant to pay 300 RON in judicial fees. The case involved a conviction for robbery in recidivism under Romanian Penal Law, where the defendant challenged the proceedings on grounds of a fair trial violation, arguing that witness re-examination was denied and a polygraph test was improperly refused. The Supreme Court ruled that the cassation appeal failed to meet the cumulative admissibility requirements because the defendant did not invoke any of the specific, exhaustively listed grounds for cassation under Article 438 of the Code of Criminal Procedure, nor did the arguments allow for such characterization ex officio; the Court emphasized that cassation is a legal review mechanism not intended for re-evaluating factual evidence or remedying incomplete investigations, thus the lower court's decision remained in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 234 alin. (1) C. pen, art. 43 alin. (5) C. pen, art. 233 C. pen, art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen, art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen, art. 72 alin. (1) C. pen; Cassation inadmissibility for failure to invoke statutory grounds of cassation instead of factual re-evaluation: Prin sentinţa penală nr. 83 din data de 13.02.2025, pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în baza art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. şi aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postexecutorie, în regim de detenţie.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 83 din data de 13.02.2025, pronunţată de Judecătoria Reşiţa, în baza art. 233 raportat la art. 234 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen. şi aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, în stare de recidivă postexecutorie, în regim de detenţie.
În baza art. 67 alin. (2) raportat la art. 233 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), lit. n) C. pen., pe o perioadă de 2 ani care se va calcula potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.. Au fost aplicate pedepse accesorii în corespondent.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. rap. art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reţinerii de la data de 16.06.2024 până la 17.06.2024, precum şi durata arestului preventiv de la data de 16.06.2024, la zi.
În baza art. 399 alin. (1) din C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestului preventiv luată faţă de inculpatul A. prin încheierea nr. 14/16.06.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Reşiţa, definitivă prin încheierea penală nr. 77 din 20.06.2024 pronunţată de Tribunalul Caraş Severin, pe o perioada de 60 de zile, cu începere din 13.02.2025, urmând ca legalitatea şi temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege, respectiv înainte de data de 13.04.2025.
Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 342/A din data de 24 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în baza art. art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 83 din data de 13.02.2025 pronunţată de Judecătoria Reşiţa în dosar nr. x/2024.
În baza art. 241 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., a constatat încetată de drept, la data prezentei decizii, dată la care se emite mandatul de executare a pedepsei închisorii, măsura arestului preventiv luat faţă de inculpat în cauză.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. şi art. 404 alin. (4) C. proc. pen., a dedus în continuare din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, de la data de 13.02.2025, la zi.
Împotriva deciziei penale nr. 342/A din data de 24 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 19 mai 2025, data plicului.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 23 iulie 2025, când s-a stabilit termen la data de 7 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.
Astfel, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 342/A din data de 24 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală), motivarea recursului în casaţie şi semnătura inculpatului.
În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
A precizat că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, întrucât au fost respinse toate solicitările de reaudiere a martorilor.
De asemenea, a mai arătat că martorul principal este analfabet şi nu stie ce declaraţie a semnat, motiv pentru care se impunea reaudierea acestuia.
Mai mult, a fost respinsă şi solicitarea inculpatului de efectuare a probei cu testul poligraf, care în opinia sa, ar fi condus la aflarea adevărului.
Examinând cererea de recurs în casaţie formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casaţie formulată de către inculpatul A. a fost depusă în termenul prevăzut de lege, însă nu îndeplineşte cumulativ cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b), c), d) din C. proc. pen.
Recurentul inculpat nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., iar aspectele invocate nu pot fi încadrate, din oficiu, în niciunul dintre cazurile de casare. Or, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.
Criticile formulate de recurentul inculpat nu reprezintă veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate care pot fi circumscrise vreunui caz de casare dintre cele expres prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 din C. proc. pen., ci în realitate, acesta solicită o readministrare şi o reevaluare a ansamblului probator administrat în cauză, cu consecinţa stabilirii unei situaţii de fapt favorabile inculpatului.
Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.
Scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.
Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 342/A din data 24 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 342/A din data 24 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2025.