Annulment appeal inadmissible in prescription-terminated forgery case challenging factual findings and intent

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 347/17.03.2025 pronunţată de Judecătoria Brăila, în baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul, A. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual (parte civilă B.).

În baza art. 396 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 321 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 1 an, pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual (parte civilă C.).

În baza art. 38 alin. (1) C. pen. s-a constatat că cele două infracţiuni sunt concurente.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea (1 an închisoare), la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite (1 an), inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza dispoziţiilor art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 an şi 4 luni sub supraveghere şi s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani pentru inculpatul A., conform dispoziţiilor art. 92 alin. (1) C. pen., care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe.

În baza art. 94 C. pen. s-a încredinţat Serviciului de probaţiune Brăila supravegherea inculpatului A..

În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul A. ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Brăila, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., i s-a impus inculpatului A. să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, a fost obligat inculpatul A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii în cadrul Consiliul Local Municipal Brăila - Serviciul de utilitate publică D. sau Biblioteca Judeţeană, "E.", pe o perioadă de 60 de zile, instituţie care va fi stabilită de către consilierul de probaţiune.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 91 alin. (4) C. pen. i s-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, atrăgându-i atenţia cu privire la consecinţele care vor urma dacă inculpatul nu respectă cu rea-credinţă măsurile de supraveghere, nu execută obligaţiile stabilite de instanţă pe perioada termenului de supraveghere sau dacă săvârşeşte o nouă infracţiune în acest termen.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a originalului proceselor-verbale PBRY nr. x/03.03.2020 şi PBRY nr. x/03.03.2020.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C. şi obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de despăgubiri morale faţă de aceasta.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 397 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 1357 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de despăgubiri morale faţă de aceasta.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul F..

Prin decizia penală nr. 685/A din 23 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-au respins, ca nefondate căile de atac formulate de către părţile civile B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 347/17.03.2025, pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2023, privind pe inculpatul A..

S-a admis în parte apelul formulat de inculpatul A..

A desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 347/17.03.2025, pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2023, doar în ceea ce priveşte latura penală cu privire la cele două infracţiuni de fals intelectual, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 321 alin. (1), înlăturând dispoziţiile privind condamnarea inculpatului A. şi, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în referire la art. 16 lit. f), teza a II-a C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) şi art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, a dispus încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul A., pentru săvârşirea a două infracţiuni de fals intelectual, fapte prevăzute şi pedepsite de art. 321 alin. (1) (fapte din 03.03.2020).

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 347/17.03.2025, pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. x/2023, care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 685/A din 23 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 18 iulie 2025.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 11 august 2025, când s-a stabilit termen la data de 7 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) c) teza I şi d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 685/A din 23 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori), motivarea recursului în casaţie şi semnătura apărătorul ales al inculpatului.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală."

A solicitat admiterea recursului în casaţie şi în rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului, respingerea acţiunii civile formulate de părţile civile şi înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 30.000 de RON cu titlu de despăgubiri morale.

În susţinerea cazului de casare invocat, recurentul inculpat a invocat în esenţă, următoarele chestiuni:

- Plângerile penale formulate de părţile civile sunt în mod vădit mincinoase şi conţin date false, iar plângerea penală a numitului B. conţine probe ticluite, respectiv o înregistrare privată a unei alte înregistrări video efectuată cu telefonul mobil şi prin accesarea ilegală a reţelei informatice G.;

- Deşi, nu existau probe cu privire la existenţa vreunei fapte penale, în mod ilegal s-a dispus începerea urmăririi penale in rem doar pe baza declaraţiilor părţilor civile şi a probei falsificate de numitul B..

- După trecerea unei perioade de un an şi o lună, procurorul a dispus începerea urmăririi penale in personam, deşi situaţia probatorie era aceeaşi;

- Rechizitoriul a fost întocmit cu încălcarea dreptului la apărare în faza de urmărire penală prin ascunderea unor probe "cheie".

- Hotărârea instanţei de fond are la bază un raţionament ilogic şi contrar legii, pentru că a putut dovedi prin niciun mijloc de probă, dacă părţile civile se aflau în incinta parcului fotovoltaic, hotărârea fiind întemeiată doar pe declaraţiile unor martori care nu au fost prezenţi;

- Problema legalităţii celor două procese-verbale încheiate de către inculpat constituie chestiune prealabilă, în temeiul art. 52 din C. pen.. Astfel, procesul-verbal se bucură de prezumţia de legalitate până la anularea acestuia de către o instanţă conform procedurii de O.G. nr. 2/2001 şi nu poate exista noţiunea de fals intelectual în lipsa unei asemenea anulări. Instanţa a dispus suspendarea acestora, fără să pronunţe o hotărâre de anulare definitivă, pe baza căreia să fie iniţiat un proces penal pentru fals intelectual.

- S-ar fi impus efectuarea unei expertize traseologice, pentru a dovedi intervalul orar reprezentat de durata intrării în serviciul de pază pe data de 2 martie 2020 şi până la terminarea acestuia;

- Lipsa de legalitate a probelor, nu a fost prezent la audierea unor martori în principal, dar şi alte activităţi, administrarea probei reconstituirii;

- A invocat în susţinerea situaţiei de fapt relatate, declaraţia martorului H., lucrător de Poliţie;

- Cu privire la latura civilă a cauzei, a apreciat că daunele morale în cuantum de 30.000 de RON reprezintă un act ilegal şi nemotivat din punct de vedere juridic. Posturile părţilor civile au fost desfiinţate, din motive economice şi nu ca urmare a proceselor-verbale încheiate de către inculpat, iar partea civilă C. nu s-a putut reangaja pentru că are cazier şi nu avea atestat de paznic.

- A arătat că fapta pentru care a fost trimis în judecată nu întruneşte tipicitatea infracţiunii de fals intelectual sub aspectul laturii subiective (intenţie directă), or situaţia de fapt relevă o eroare cu privire la aprecierea situaţiei de fapt, bazată pe date factuale concrete.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost depusă în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 435 C. proc. pen., însă nu respectă dispoziţiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.

Recurentul inculpat a invocat cazul de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., însă aspectele invocate în susţinerea acestuia nu reprezintă veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate care pot fi circumscrise vreunui caz de casare dintre cele expres prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., ci în realitate, se solicită reevaluarea probatoriului administrat de instanţa de apel, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt, favorabile inculpatului.

Or, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept şi nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond şi apel. Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea unei greşite aprecieri a faptelor şi a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanţa de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

În ceea ce priveşte aspectele referitoare la latura subiectivă a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului, se constată că raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., respectiv neprevederea în legea penală şi lipsa vinovăţiei prevăzute de lege şi la dispoziţiile art. 15 alin. (1) C. pen., potrivit cărora infracţiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o, doar neprevederea în legea penală ce se subsumează situaţiilor în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 685/A din data 23 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 685/A din data 23 iunie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2025.