Cassation inadmissibility: failure to invoke statutory cassation grounds despite substantive claims regarding summons and fair trial

Şedinţa publică din data de 7 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1503/15.12.2021 pronunţată de Judecătoria Oradea, în temeiul art. 396 alin. (2), (10) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la următoarele pedepse:

1. pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, prevăzute de art. 335 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

2. pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uzul de fals, prevăzute de art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

3. pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la falsul material în înscrisuri oficiale, prevăzute de art. 48 alin. (1) raportat la art. 320 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 41 alin. (1) C. pen. s-a constatat că infracţiunile au fost comise în stare de recidivă postexecutorie, după executarea pedepsei rezultante de 2 ani, 8 luni şi 10 zile închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 85/14.01.2020 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă prin necontestare, la data de 21.01.2020, până la împlinirea termenului de reabilitare.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul fix şi obligatoriu, de 5 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte două pedepse, astfel că inculpatul A. execută pedeapsa rezultată, de 1 an şi 2 luni închisoare, în stare de detenţie.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 336/A/2022 din 17 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia Penală, În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1503/15.12.2021 pronunţată de Judecătoria Oradea, pe care o menţine.

Împotriva deciziei penale nr. 336/A/2022 din 17 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia Penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 11 iunie 2025.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 30 iulie 2025, când s-a stabilit termen la data de 7 octombrie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.

Astfel, în cuprinsul cererii sunt menţionate numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 336/A/2022 din 17 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia Penală), motivarea recursului în casaţie şi semnătura inculpatului.

În susţinerea cererii de recurs în casaţie, inculpatul nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Sub un prim aspect, a arătat că a fost condamnat nelegal de către instanţa de apel, întrucât nu a fost îndeplinită corect procedura de citare cu inculpatul.

A apreciat că judecarea cauzei în lipsa sa a fost de natură a-i încălca dreptul la un proces echitabil, astfel cum acesta este reglementat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În susţinerea acestui aspect, a precizat că citaţia a fost trimisă la alte persoane şi la un alt domiciliu. Nu a fost citat nici pentru primul termen de judecată, din data de 09 februarie 2022 şi nici pentru datele ulterioare, când s-a dispus amânarea succesivă a pronunţării.

Sub un al doilea aspect, a învederat că ulterior pronunţării deciziei penale atacate, a fost arestat în Ungaria, într-un alt dosar penal. Decizia penală din prezenta cauză a fost comunicată autorităţilor ungare şi probabil că acestea au modificat sau l-au condamnat la o pedeapsă de 11 luni închisoare.

A fost extrădat în România, în data de 11 martie 2025, însă nu i s-a recunoscut pedeapsa din mandatul european de arestare şi s-a dispus rejudecarea cauzei.

Imediat după transferul inculpatului în România a fost trimis şi mandatul de executare a pedepsei de 1 an şi 2 luni închisoare, însă fără a-l înştiinţa cu privire la existenţa acestuia şi la posibilitatea formulării unei căi de atac.

A mai precizat că a formulat o cerere în vederea redeschiderii dosarului penal, însă aceasta a fost respinsă de către Judecătoria Oradea. De asemenea, a promovat şi o contestaţie în anulare, motivat de faptul că a fost judecat şi condamnat în lipsă, dar şi aceasta a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, a solicitat admiterea recursului în casaţie formulat, anularea şi desfiinţarea mandatului de executare a pedepsei.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată recurentul inculpatul A., prin prisma dispoziţiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi alin. (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, în acest cadru, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu respectă dispoziţiile art. 437 lit. c) C. proc. pen.

Recurentul inculpat nu a invocat niciunul dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) C. proc. pen., iar aspectele invocate nu pot fi încadrate, din oficiu, în niciunul dintre cazurile de casare. Or, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

De asemenea, se apreciază că recurentul inculpat nu invocă veritabile aspecte de nelegalitate ale hotărârii atacate care pot fi circumscrise vreunui caz de casare dintre cele expres prevăzute de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 1, 7, 8, 11, 12 din C. proc. pen., ci în realitate, solicită anularea mandatului de executare a pedepsei, întrucât pe de o parte, nu a fost legal citat în cauza penală în care s-a dispus şi condamnarea sa, iar pe de altă parte, nu a fost citat şi înştiinţat cu privire la existenţa unui mandat european de arestare şi la procedura de recunoaştere a hotărârii din Ungaria.

Mai mult, evaluând actele dosarului, se constată că inculpatul a uzat de calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, întemeiată pe art. 426 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., invocând aceleiaşi aspecte referitoare la lipsa citării în cauza în care s-a dispus condamnarea sa. Prin decizia nr. 411/A din 30 mai 2025, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către inculpatul A., apreciindu-se că procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită.

Aspectele invocate de către recurentul inculpat referitoare la procedura de citare, lipsa înştiinţării cu privire la existenţa unui mandat european de arestare sau anularea unui mandat de executare a pedepsei, apreciind că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs în casaţie. Scopul recursului în casaţie este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 336/A/2022 din data 17 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 336/A/2022 din data 17 iunie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia Penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 octombrie 2025.