Unlawful application of post-execution recidivism after rehabilitation period expired in drug trafficking sentencing

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 196, pronunţată la data de 11 august 2023 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, cu aplicarea art. 5 din C. pen., precum şi art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuarea de operaţiuni cu substanţe susceptibile de efecte psihoactive în formă continuată.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., respectiv cu aplicarea art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani şi 9 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi mare risc.

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., respectiv dreptul de comunica cu coinculpaţii B. şi C., pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., respectiv dreptul de comunica cu coinculpaţii B. şi C., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite cele două pedepse aplicate inculpatului prin prezenta hotărâre şi a aplicat astfel inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 7 ani şi 9 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 luni închisoare, rezultând pedeapsa finală de 8 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cu închisoarea în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., respectiv dreptul de comunica cu coinculpaţii B. şi C., pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) raportat la alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. n) din C. pen., respectiv dreptul de comunica cu coinculpaţii B. şi C., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă durata reţinerii, arestării preventive şi a arestării la domiciliu, de la 11.03.2022 la 27.01.2023 inclusiv.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 594/2025 din data de 10 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins ca, nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 196 din data de 11 august 2023, pronunţată de Tribunalul Cluj în dosar penal nr. x/2022

Împotriva deciziei penale nr. 594/2025 din data de 10 aprilie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 12 mai 2025.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

A solicitat admiterea cererii de recurs în casaţie, casarea deciziei penale atacate şi, pe cale de consecinţă trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, anularea mandatului de executare şi punerea de îndată în libertate.

În esenţă, a susţinut că în mod greşit, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunilor în stare de recidivă postexecutorie, aspect în raport cu care limitele de pedeapsă au fost majorate cu o jumătate.

Astfel, limitele speciale de pedeapsă care au fost avute în vedere de instanţele de fond şi apel, la individualizarea pedepsei, pentru infracţiunea prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, au fost între 9 luni şi 4 ani, 6 luni închisoare, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, au fost între 7 ani, 6 luni şi 18 ani închisoare.

În opinia recurentului inculpat, tratamentul sancţionator al recidivei postexecutorii a fost aplicat în mod nelegal, arătând în acest sens, că prin sentinţa penală nr. 307 din 01.08.2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. x/2010, definitivă prin decizia penală nr. 701/R/13.03.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Prin decizia nr. 67/2015 din 09.03.2015 pronunţată de Tribunalul Alba, a fost liberat condiţionat din pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, având un rest rămas de executat de 758 de zile. Termenul de supraveghere s-a împlinit după trecerea acestei perioade, respectiv la data de 06.04.2017.

Având în vedere că potrivit art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen., termenul de reabilitare este de 4 ani si se calculează de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale, în cauză acesta s-a împlinit la data de 06.04.2021.

În acest context, a precizat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză, au fost comise la data de 10.03.2022, ulterior împlinirii termenului de reabilitare.

A solicitat înlăturarea stării de recidivă postexecutorie reţinută în mod nelegal şi având în vedere că este necesară individualizarea pedepsei, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin încheierea din data de 23 septembrie 2025, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A..

Analizând recursul în casaţie declarat de recurentul inculpat A., Înalta Curte constată că motivele invocate sunt întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din acelaşi cod, pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., acesta este incident în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege."

Cazul de casare menţionat vizează acele situaţii în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

În jurisprudenţa recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, delimitându-se sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., s-a statuat că acesta vizează nu doar erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale, ci şi regimul sancţionator în totalitate, respectiv pedepse principale, complementare sau accesorii şi modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută (Decizia penală nr. 543/RC/14 decembrie 2016, Decizia nr. 43/RC din 08 februarie 2022, Decizia nr. 133 din 29 martie 2022).

În cauză, inculpatul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., apreciind că în mod nelegal instanţele de fond şi de apel au reţinut starea de recidivă postexecutorie şi au procedat la majorarea cu o jumătate a limitelor de pedeapsă, deşi termenul de reabilitare pentru pedeapsa de 5 ani dispusă prin sentinţa penală nr. 307/01.08.2011 a Tribunalului Alba, se împlinise anterior săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii.

Evaluând cauza în aceste coordonate, Înalta Curte reţine, referitor la antecedenţa penală a recurentului inculpat, relevantă pentru analiza cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., că prin sentinţa penală nr. 307 din 01 august 2011 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia Penală, menţinută prin decizia penală nr. 168 din 13 decembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia Penală, definitive prin decizia penală nr. 701 din 13 martie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, pronunţate în dosarul nr. x/2010, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare.

Prin sentinţa penală nr. 1883 din 12 decembrie 2013 pronunţată de Judecătoria Aiud, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 40/A/2014 a Tribunalului Alba, în dosarul nr. x/2013, s-a admis cererea de contopire a pedepselor aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 307/2011 a Tribunalului Alba, sentinţa penală nr. 579/2011 a Judecătoriei Alba şi sentinţa penală nr. 149/2013 a Judecătoriei Alba Iulia şi s-a stabilit o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare.

Inculpatul a început executarea pedepsei la data de 02.12.2012 şi a fost liberat condiţionat la data de 09.03.2015, ca urmare a pronunţării deciziei penale nr. 67 din 09.03.2015 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia Penală, rămânând un rest de executat de 758 de zile.

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (1) lit. a) din C. pen., termenul de reabilitare este de 4 ani şi se calculează de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale.

În cauză, pedeapsa s-a considerat executată la data de 06.04.2017, astfel că termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 06.04.2021.

Aşadar, în raport cu data săvârşirii infracţiunilor ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv 10.03.2022, precum şi cu împrejurarea că termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 06.04.2021, reţine Înalta Curte că nu mai sunt întrunite condiţiile legale pentru reţinerea stării de recidivă postexecutorie în cazul inculpatului A., întrucât efectele condamnării anterioare au fost stinse prin reabilitare, astfel încât o nouă valorificare a acesteia sub forma recidivei ar fi contrară atât dispoziţiilor legale incidente, cât şi principiului legalităţii pedepsei.

În acest context, Înalta Curte constată că reţinerea nelegală a stării de recidivă postexecutorie de către instanţele de fond şi de apel a influenţat în mod direct legalitatea tratamentului sancţionator, sub un dublu aspect: pe de o parte, prin aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (5) C. pen. referitoare la majorarea cu o jumătate a limitelor speciale de pedeapsă, iar pe de altă parte, prin individualizarea concretă a pedepsei, care a generat o disproporţie faţă de sancţiunile aplicate coinculpaţilor, în condiţiile în care aceştia, deşi au comis infracţiuni de o gravitate mai mare, au beneficiat de un regim sancţionator mai favorabil.

În susţinerea aspectelor anterior expuse, se impune redarea fragmentelor relevante din cuprinsul sentinţei şi deciziei penale atacate, care fundamentează incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. şi care justifică demersul prezentului recurs în casaţie:

- Fila x, din sentinţa penală "Astfel, pentru infracţiunea prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, limitele speciale se situează astfel între 6 luni şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) C. pen. se situează între 5 ani şi 12 ani închisoare, iar pentru infracţiunea prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 între 6 luni şi 3 ani. Aceste limite au fost majorate cu jumătate în cazul inculpatului A., având în vedere comiterea infracţiunilor în stare de recidivă postexecutorie."

- Fila x din decizia penală atacată "Este real că activitatea infracţională concret derulată de inculpatul A. este mai redusă comparativ cu situaţia coinculpatului B., însă agravarea răspunderii penale a celui dintâi inculpat survine pe fondul tratamentului sancţionator al recidivei postexecutorii. Inculpatul B. nu este cunoscut cu antecedente penale. Prin urmare, nu poate fi primită critica inculpatului A. privitoare la necesitatea diminuării duratei pedepsei aplicabile acestuia, pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, prin stabilirea unui cuantum semnificativ mai redus al pedepsei comparativ cu situaţia coinculpatului B.. Aşa cum s-a arătat deja, limitele speciale ale pedepsei închisorii prev. în norma incriminatoare, majorate pe temeiul art. 43 alin. (5) C. pen., în cazul inculpatului A., nu pot fi reduse ca efect al reţinerii unor cauze de atenuare a răspunderii penale, iar minimul special al pedepsei aplicabil în situaţia acestui inculpat este cel de 7 ani şi 6 luni, aşa cum, în mod corect, a stabilit prima instanţă."

În acest context, reţine Înalta Curte că nelegalitatea constatată privind greşita reţinere a stării de recidivă postexecutorie nu poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs în casaţie, deoarece implică chestiuni de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei, astfel că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, instanţă ce va trebui să aibă în vedere toate elementele privind individualizarea pedepsei identificate în considerentele deciziei atacate.

De asemenea, având în vedere limitele casării şi dispoziţiile art. 449 alin. (4) din C. proc. pen., instanţa căreia i se va trimite cauza nu va proceda la o judecată efectivă a cauzei, ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să îşi reia cursul fiind încheierea de dezbateri.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. va admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 594 din data de 10 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2022.

Va casa, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte greşita reţinere a stării de recidivă postexecutorie şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Cluj, secţia Penală.

Va menţine restul dispoziţiilor deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate cu privire la recurentul inculpat A. şi punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 350 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B. şi C., în sumă de câte 1044 RON, vor rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze, rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 594 din data de 10 aprilie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia Penală şi de Minori în dosarul nr. x/2022.

Casează, în parte, decizia penală atacată numai în ceea ce priveşte greşita reţinere a stării de recidivă postexecutorie şi dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Cluj, secţia Penală.

Menţine restul dispoziţiilor deciziei penale recurate, care nu contravin prezentei decizii.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei atacate cu privire la recurentul inculpat A. şi punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este arestat sau reţinut în altă cauză.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat A., în sumă de 350 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B. şi C., în sumă de câte 1044 RON, rămân în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu judecarea prezentei cauze, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 octombrie 2025.