Recognition of Slovenian conviction for illegal border crossing as human trafficking under dual criminality and enforcement via transfer despite changed consent and expulsion order

Şedinţa publică din data de 04 martie 2025

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 7/PI din data de 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind cererea de recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine vizând persoana condamnată A., formulată de autorităţile judiciare din Slovenia.

S-a dispus recunoaşterea sentinţei penale nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024, prin care inculpatul A., cetăţean român, a fost condamnat la pedeapsa privativă de libertate de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului unui stat", conform C. pen. sloven, precum şi la expulzarea de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani.

În temeiul art. 166 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată persoanei condamnate A., durata reţinerii, a arestului preventiv şi perioada executată din data de 26.07.2023 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Pentru a dispune astfel, în esenţă, Curea de Apel Timişoara a reţinut că prin propunerea nr. 33548/II/5/2024 din data de 16.01.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. x/2025 la data de 17.01.2025, s-a solicitat admiterea cererii formulate de către autorităţile judiciare din Republica Slovenia de recunoaştere a sentinţei penale şi transferare a persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei.

S-a reţinut că, la cererea formulată, autorităţile judiciare solicitante au ataşat adresa nr. x Pom-i 54855/2023 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 29.10.2024; certificatul emis în baza Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008; sentinţa penală nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024 şi cererea persoanei condamnate de transferare într-un penitenciar din România.

În cuprinsul certificatului s-a precizat că, prin sentinţa penală nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024, numitul A. a fost condamnat la executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului unui stat", conform C. pen. sloven, precum şi la expulzarea de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani.

Conform certificatului şi a cererii persoanei condamnate, s-a reţinut că aceasta a fost de acord şi a solicitat transmiterea sentinţei judecătoreşti şi a certificatului, în vederea transferării sale într-un penitenciar din România.

La data de 16.01.2025, au fost efectuate verificări în baza de date ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH, cu privire la condiţiile prevăzute de art. 165 din Legea nr. 302/2004, republicată, constatându-se că, nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute expres. De asemenea, au fost verificate şi dispoziţiile prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, privind motivele de nerecunoaştere şi neexecutare, rezultând că, nu există nici un motiv aplicabil persoanei condamnate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara privind recunoaşterea hotărârii de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare din Slovenia şi punerea acesteia în executare este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa penală nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024, numitul A. a fost condamnat la executarea unei pedepse de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului unui stat", conform C. pen. sloven, precum şi la expulzarea de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani.

În fapt, în sarcina inculpatului s-a reţinut că împreună cu inculpatul B. şi cu încă cel puţin doi complici necunoscuţi, în calitate de membri ai unei organizaţii criminale, au fost implicaţi în introducerea ilegală de străini peste frontiera statului, care nu deţineau permise de intrare şi de şedere în Republica Slovenia, precum şi în transportul ilegal pe teritoriul acesteia, în scopul obţinerii unor beneficii patrimoniale pentru sine şi pentru altul, ultima faptă fiind, de asemenea, săvârşită în aşa fel încât, aceştia au expus o persoană unui pericol pentru viaţă şi sănătate.

Fapta constă în aceea că, în perioada cuprinsă între 22.0l.2023 şi 26.07.2023, în baza unui acord încheiat în prealabil cu cel puţin doi membri necunoscuţi ai organizaţiei, în timp ce rolurile acestora au fost împărţite în cadrul organizaţiei criminale în aşa fel încât un membru necunoscut al grupului, organizatorul principal, s-a ocupat de afluenţa străinilor care, în calitate de migranţi ilegali, au fost dispuşi să plătească pentru transportul ilegal din România până în Italia, a încasat plăţile pentru transportul străinilor respectivi, urmând ca din banii astfel încasaţi să plătească membrilor organizaţiei criminale cotele-părţi cuvenite acestora, a organizat punerea în aplicare şi a dat instrucţiuni şi coordonate transportatorilor şi străinilor cu privire la locurile de deplasare şi de preluare, în timp ce un alt membru necunoscut al organizaţiei, printre altele, a participat la adoptarea deciziilor cu privire la transportul străinilor, a supravegheat transporturile şi a primit dovezi cu privire la transportul străinilor la locaţia convenită, în timp ce A. şi B., în cadrul organizaţiei criminale respective, au efectuat transporturi de străini din România, prin Ungaria şi prin Republica Slovenia în Italia.

Astfel, aceştia şi-au procurat în prealabil mijloace de transport şi au aranjat documentaţia necesară, iar în acest sens, în cadrul unei organizaţii criminale, la data de 25.07.2023, chiar şi în timpul serii, într-un loc convenit din Timişoara, în România, au preluat 19 cetăţeni străini, care au primit anterior, prin intermediul telefoanelor, locaţia unde trebuiau să meargă pentru transportul în Italia de la un membru necunoscut al organizaţiei criminale, i-au preluat împreună şi i-au plasat într-un grup de autovehicule compus dintr-un vehicul cap tractor, cu nr. de înmatriculare x (România), căruia a fost adăugată o remorcă auto, remorcă pe care aceştia au condus-o în mod alternativ, şi anume, mai întâi B., din România în Ungaria, apoi A., din Ungaria în R publica Slovenia şi spre Italia, iar la data de 26.07.2023, în timpul orelor dimineţii, într-un loc nespecificat, i-au introdus împreună, în mod ilegal, în Republica Slovenia, peste frontiera de stat, aceştia fiind opriţi şi controlaţi la data de 2 .07.2023, în jurul orei 13:50, pe autostrada x, în direcţia spre Ljubljana, de către o patrulă de poliţie din cadrul Unităţii Specializate de Control al Traficului, în apropierea ieşirii spre Vransko.

În acest fel aceştia au transportat 19 străini, care nu deţineau permise de intrare şi de şedere în Republica Slovenia, în timp ce străinii menţionaţi anterior, au convenit singuri în prealabil cu un membru necunoscut al organizaţiei criminale, fie ei personal, fie prin intermediul rudelor şi al prietenilor, pentru transportul ilegal din România în Italia, în schimbul unei plăţi în valoare de 3.000, 00 EUR de persoană. În acest sens, unii dintre străinii respectivi sau rudele acestora i-au plătit în mod anticipat suma respectivă, restul urmând să îl plătească în conformitate cu acordul încheiat, după efectuarea cu succes a transportului.

Transportul de străini, descris mai sus, l-au efectuat împreună, într-un compartiment modificat al unei remorci auto destinate transportului de mărfuri, şi anume în aşa fel încât compartimentul în care se aflau străinii era alcătuit din şase grilaje de rezervoare IBC, fiecare dintre acestea având lăţimea de 100 cm, înălţimea de 116 cm şi adâncimea de 240 cm, într-un compartiment comun cu dimensiunile de 300 cm lăţime, 116 cm înălţime şi 240 cm adâncime, iar pe fiecare part a grilajului era făcut un orificiu de intrare având dimensiunile de 80 x 90 cm, străinii neputând face altceva în compartimentul respectiv decât să stea aşezaţi sau îngenunchiaţi, în acesta neexistând scaune şi centuri de siguranţă şi nedispunând de suporturi şi de o ventilaţie adecvată, deasupra grilajului metalic, în care se aflau străinii, fiind stivuite alte rezervoare IBC goale cu grilaje, remorca auto fiind închisă cu o prelată.

Ca urmare a unei astfel de modalităţi de transport aceştia au pus în pericol viaţa şi sănătatea străinilor, aceştia putând să fie răniţi şi să moară din cauza poziţionării neadecvate-şi a vitezei în timpul deplasării, precum şi din cauza supraîncălzirii şi a lipsei de aer în timpul deplasării continue, timp de mai multe ore, sub rezervoarele IBC echipate cu grilaje şi sub o prelată, în timpul verii, când temperaturile atmosferice sunt ridicate.

S-a reţinut că fapta este incriminată în legislaţia penală din România de dispoziţiile art. 263 alin. (1) alin. (2) lit. a), b) şi c) C. pen. (trafic de migranţi).

Curtea de Apel Timişoara a avut în vedere că potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute la art. 167 şi, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătoreşti transmise de statul emitent.

Analizând îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004, necesare pentru recunoaşterea şi executarea sentinţei penale nr. III K 54855/23 a Tribunalului Districtual din Celje, din data de 28.02.2024, rămasă definitivă la data de 28.06.2024, prima instanţă a constatat că acestea sunt îndeplinite în prezenta cauză.

Astfel, s-a reţinut că hotărârea a cărei recunoaştere se solicită este definitivă (hotărârea a rămas definitivă la data de 28.06.2024), fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare constituie şi în România infracţiune şi autorul acesteia ar fi sancţionabil (conform C. pen. român, fapta reţinută în sarcina persoanei condamnate A. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi c) C. pen.), iar persoana condamnată este cetăţean român. S-a reţinut că persoana condamnată a consimţit la predarea sa, aşa cum rezultă din certificatul emis de autorităţile judiciare din Slovenia.

De asemenea, s-a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004: numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceeaşi faptă şi nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceeaşi faptă, nu beneficiază de imunitate de jurisdicţie penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripţia executării pedepsei şi nici amnistia, graţierea sau dezincriminarea faptei, iar în cursul procesului penal desfăşurat în Slovenia, persoana condamnată a fost prezentă personal, conform certificatului emis de autorităţile judiciare din Slovenia.

În acelaşi timp, s-a constatat că nu se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanţa străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 şi art. 10 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, întrucât natura acestei pedepse corespunde, sub aspectul denumirii şi al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepsei aplicate nu depăşeşte limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune (traficul de migranţi fiind pedepsit cu închisoarea de la 3 ani la 10 ani).

Totodată, instanţa a constatat că din înscrisurile depuse la dosar persoana condamnată A. a fost reţinută şi arestată preventiv începând cu data de 26.07.2023 până la data pronunţării sentinţei penale de condamnare, respectiv 28.02.2024, iar în prezent persoana condamnată execută pedeapsa cu închisoarea.

În consecinţă, faţă de cele reţinute în cauză, prima instanţă a admis cererea formulată de autorităţile judiciare din Slovenia, a recunoscut hotărârea de condamnare şi a dispus transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, în vederea executării pedepsei de 4 ani închisoare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24.02.2025, când s-a stabilit termen pentru soluţionare la data de 04.03.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării apelantului şi ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părţii introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susţinute cu prilejul dezbaterilor, în esenţă, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul A. a menţionat că apelantul nu este de acord a fi transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, faţă de condiţiile de detenţie din ţară, solicitându-se astfel respingerea cererii de transfer şi să se aibă în vedere faptul că apelantul doreşte să execute pedeapsa în Slovenia.

Analizând apelul declarat de apelantul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti pronunţate de autorităţile judiciare din Slovenia faţă de cetăţeanul român A. este condiţionată în speţă de îndeplinirea cumulativă a cerinţelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeaşi lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanţa română recunoaşte şi pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă şi executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune şi autorul ar fi fost sancţionabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în parte;

c) persoana condamnată are cetăţenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimţământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetăţean român şi trăieşte pe teritoriul României sau, deşi nu trăieşte pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză se constată că prima instanţă a analizat judicios actele dosarului şi a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru recunoaşterea hotărârilor străine de condamnare pronunţate de autorităţile judiciare slovene, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârile definitive recunoscute în cauză.

Astfel, similar primei instanţe, Înalta Curte constată că prin hotărârea de condamnare a cărei recunoaştere s-a dispus în cauză, cetăţeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "trecere ilegală a frontierei sau a teritoriului unui stat", conform C. pen. sloven, precum şi la expulzarea de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani.

Examinând actele şi lucrările dosarului, se constată că prima instanţă a reţinut în mod legal întrunirea tuturor condiţiilor pentru admiterea cererii de recunoaştere şi executare pe teritoriul României a hotărârilor de condamnare pronunţate de autorităţile din Slovenia, respectiv: caracterul definitiv şi executoriu al hotărârii, existenţa dublei incriminări (faptele comise de apelantul persoană transferabilă A. fiind prevăzute şi de legea penală română, întrunind elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a), b) şi c) C. pen.), statutul condamnatului de cetăţean român, precum şi neincidenţa vreunuia dintre motivele de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, s-a reţinut că persoana condamnată şi-a dat consimţământul în vederea transferării într-un penitenciar din România, precum şi faptul că faţă de apelantul persoană condamnată A. s-a dispus, prin hotărârea de condamnare recunoscută în cauză, pedeapsa accesorie a expulzării de pe teritoriul Sloveniei pentru o perioadă de 5 ani, aşa cum rezultă din cuprinsul hotărârii de condamnare, (traducerea în limba română, dosar fond).

Astfel, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se dispune recunoaşterea şi executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deşi în declaraţia de apel persoana condamnată a arătat că doreşte să rămână în continuare în statul de condamnare, la data de 15.07.2024, aceasta a arătat că este de acord şi doreşte să fie transferat pentru executarea pedepsei în ţara de domiciliu, respectiv România, conform cererii persoanei condamnate aflate la dosarul de fond, sens în care au fost transmise actele statului de executare - România, în scopul recunoaşterii şi executării pe teritoriul acestui stat a pedepsei aplicate.

Având în vedere faptul că apelantul persoană condamnată A. este cetăţean român, cu domiciliul în România, iar recunoaşterea în România a hotărârii prin care aceasta a fost condamnat, putându-se dispune chiar dacă acesta nu ar fi fost de acord cu transferul, deoarece, aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, autorităţile din Slovenia au luat măsura expulzării împotriva acestuia, astfel că, în aceste condiţii se constată îndeplinită în cauză şi condiţia prevăzută de dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, se reţine că în cauză nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaştere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, din examinarea tuturor datelor existente în cauză, rezultă că persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil şi nu există date cu privire la pronunţarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleaşi fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat.

În concluzie, instanţa de control judiciar constată că în mod legal prima instanţă a dispus recunoaşterea hotărârii penale definitive privind pe persoana condamnată A. şi transferul acesteia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind aşadar legală şi temeinică, iar apelul de faţă nefondat.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susţin soluţia instanţei de fond, ci, exclusiv împrejurarea că şi-a schimbat opinia în ceea ce priveşte transferul în România şi că doreşte să rămână în continuare în statul de condamnare (invocând condiţiile de detenţie ori liberarea condiţionată la o data mai recentă în Slovenia), însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emisă, aşa cum s-a arătat, şi o decizie de expulzare de pe teritoriul Republicii Slovenia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 7/PI din data de 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 7/PI din data de 21 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia Penală, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04 martie 2025.