Tax evasion conviction; cassation appeal rejected as inadmissible due to expiration of filing deadline

Şedinţa publică din data de 02 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 80/P din 11.08.2017, pronunţată în dosarul nr. x/2015, printre altele, Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prevăzută art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din noul C. pen., la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) din C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) din C. pen. anterior.

Pe latură penală, a dispus o soluţie şi cu privire la inculpatul B..

În temeiul art. 19 din C. proc. pen., art. 1357 şi art. 1373 din C. civ. raportat la art. 119 alin. (1) şi art. 120 din Codul de procedură fiscală, a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi a obligat în solidar pe inculpaţii B. şi A., iar pe acesta din urmă în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. Bistriţa la plata către partea civilă Ministerul Finanţelor Publice, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, a sumei de 1.250.871 RON, cu titlu de despăgubiri civile (reprezentând TVA şi impozit pe profit), sumă ce va fi actualizată la data plăţii efective prin calcularea accesoriilor fiscale prevăzute de Codul de procedură fiscală.

În temeiul art. 249 din C. proc. pen. şi art. 11 din Legea nr. 241/2005, a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor B., A. şi ale părţii responsabile civilmente S.C. C. S.R.L. Bistriţa, până la concurenţa sumei de 1.250.871 RON şi accesoriilor fiscale aferente.

Onorariile avocaţilor din oficiu desemnaţi în cauză au rămas în sarcina statului.

A obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termenul legal, inculpaţii B. şi A..

Prin decizia penală nr. 3417/103/2015 din 15 martie 2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 80/P din 11.08.2017 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul nr. x/2015, şi a obligat pe inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 846 din 29 iunie 2018 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 432 alin. (2) din C. proc. pen., a admis contestaţia în anulare formulată de contestatorul-condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 368 din data de 15.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2015, a desfiinţat, în parte, decizia penală nr. 368 din data de 15.03.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, doar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. şi a anulat formele de executare emise în baza sentinţei penale nr. 80/P din data de 11.08.2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, tot numai referitor la acest inculpat.

A dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului A. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis baza sentinţei penale nr. 80/P din data de 11.08.2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, dacă nu este reţinut, arestat preventiv sau deţinut în executarea altei pedepse privative de libertate.

A fixat termen pentru soluţionarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 80/P din data de 11.08.2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ, la data de 10.07.2018, orele 8:30 şi a dispus citarea părţilor, respectiv a apelantului-inculpat cu aducere.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că inculpatul A. a invocat, în esenţă, dispoziţiile cazului statuat de art. 426 lit. e) din C. proc. pen., respectiv "când judecata în apel a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii".

Conform art. 364 alin. (1) din C. proc. pen., judecata cauzei are loc în prezenţa inculpatului. Aducerea inculpatului aflat în stare de deţinere la judecată este obligatorie. Se consideră că este prezent şi inculpatul privat de libertate care, cu acordul său şi în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu şi, după caz, şi a interpretului, participă la judecată prin videoconferinţă, la locul de deţinere.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile prevăzute de art. 420 alin. (2) din C. proc. pen., care statuează că judecarea apelului nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere.

Curtea de apel a reţinut că, în prezenta cauză, la data de 06.03.2018, termenul de dezbateri în apel în primul ciclu procesual, contestatorul A., apelant inculpat în judecarea dosarului x/2015, era deţinut - privat de libertate - în executarea unei alte pedepse în Penitenciarul Bistriţa.

În consecinţă, a constatat că aducerea contestatorului era obligatorie pentru termenul amintit conform art. 364 alin. (1) din C. proc. pen., art. 420 alin. (2) şi art. 420 alin. (11) din C. proc. pen. citate mai sus.

Prin decizia penală nr. 977 din 07 octombrie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 80/P din 11.08.2017 pronunţată de Tribunalul Neamţ, în dosarul penal nr. x/2015 şi a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a constatat că sentinţa penală nr. 80/P din 11.08.2017, pronunţată de Tribunalul Neamţ în soluţionarea dosarului penal nr. x/2015 este legală şi temeinică, reţinând, în drept, că fapta inculpatului A., care în perioada 02.04.2010- 15.06.2010, a înregistrat în contabilitatea S.C. "C." S.R.L. Bistriţa un număr de 19 facturi fiscale, în valoare totală de 4.252.960 RON, prin care se atesta în mod fictiv, achiziţia de la S.C. "D." S.R.L. Piatra-Neamţ a unor servicii de consultanţă în valoare totală de 4.252.960 RON, în scopul degrevării ilicite de la plata sumei de 1.250.871 RON, datorată bugetului de stat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, în formă continuată, prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior şi art. 5 din noul C. pen.

La data de 01 iulie 2025 (data poştei), inculpatul A. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 977 din 07 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2018.

În motivarea cererii de recurs în casaţie, inculpatul a susţinut, în esenţă, că în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal în raport cu infracţiunea pentru care a fost condamnat, invocând, în drept, cazul de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., astfel cum a fost reconfigurat prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025, publicată în M. Of. nr. 328 din data de 11.04.2025.

În concret, a solicitat dispunerea unei soluţii de încetare a procesului penal sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală pentru care a fost condamnat, ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. coroborat cu art. 153, art. 154 alin. (1) lit. e), art. 5 alin. (2) din C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen., astfel cum a fost reconfigurat prin Deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale şi prin Decizia nr. 67/25.10.2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Deopotrivă, a apreciat că este eligibil să exercite prezenta cale de atac începând cu data de 11.04.2025 în raport de Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025, publicată în M. Of. nr. 328 din data de 11.04.2025.

Cu privire la cererea de recurs în casaţie formulată, au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă A.N.A.F. prin A.J.F.P. Piatra Neamţ, prin care s-a solicitat respingerea căii de atac promovate, ca inadmisibilă.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 05.08.2025, sub nr. x/2018.

Prin referatul din 05.08.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 02 octombrie 2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 19 august 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., din perspectiva dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., purtând titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reţine că din actele dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 27 noiembrie 2019, la adresa de domiciliu (termen calculat conform art. 269 din C. proc. pen. rap. la art. 264 din C. proc. pen. rap. la art. 261 alin. (4) din acelaşi cod) -filele x din volumul IV al curţii de apel coroborat cu filele x din volumul I al curţii de apel.

Din verificările efectuate în Evidenţa Electronică a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor rezultă că inculpatul A. a fost arestat la data de 28.05.2016, liberat condiţionat la data de 02.10.2018, arestat la data de 16.07.2021, liberat la data de 27.04.2022, arestat la data de 15.06.2022 şi depus în Penitenciarul Rahova la data de 12.08.2022.

Prin urmare, se reţine că la data comunicării deciziei recurate, inculpatul A. se afla în stare de libertate.

Termenul de declarare a recursului în casaţie, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 30 decembrie 2019 pentru inculpatul A..

Or, prezenta cerere de recurs în casaţie a fost introdusă de inculpatul A. la data de 01 iulie 2025, cu depăşirea, prin urmare, a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanţei de apel cu aproximativ 6 ani.

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurent nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen.

Constatarea anterior menţionată face neutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 977/2019 din data de 07 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestuia, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 977/2019 din data de 07 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe recurent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02 octombrie 2025.