Cassation appeal inadmissible in complicity for unauthorized felling and theft of trees

Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 426/2024, pronunţată de Judecătoria Bacău la data de 21.03.2024, în dosarul nr. x/2020, cu privire la inculpatul A., s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) C. pen. din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (legea de la data faptelor), art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pădurar la data faptelor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăierea fără drept de arbori din fondul forestier naţional (faptă din perioada octombrie 2016- martie 2017, persoane vătămate B. şi C.).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a ocupa funcţia de pădurar, prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi de a se afla în anumite locuri, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. m) C. pen., pe o durată de 3 ani [dreptul de a se deplasa în vreo suprafaţă de pădure (în sensul prevăzut de art. 2 din Legea 46/2008 privind Codul silvic) de pe raza judeţului Bacău, cu excepţia situaţiei în care se află în tranzit pe drumurile publice].

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) şi m) C. pen.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (legea de la data faptelor), art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt de arbori (faptă din perioada octombrie 2016- martie 2017, persoane vătămate B. şi C.).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. au fost interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a ocupa funcţia de pădurar, prev. de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen. şi de a se afla în anumite locuri, prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. m) C. pen., pe o durată de 3 ani [dreptul de a se deplasa în vreo suprafaţă de pădure (în sensul prevăzut de art. 2 din Legea 46/2008 privind Codul silvic) de pe raza judeţului Bacău, cu excepţia situaţiei în care se află în tranzit pe drumurile publice].

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) şi m) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile de la pct. IV.1 şi IV.2 sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul A. a fost condamnat cu aplic. art. 91 C. pen. prin sent. pen. nr. 376/04.03.2021 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Bacău, definitivă prin dec. pen. nr. 432/06.05.2021 a Curţii de apel Bacău la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea mostrelor biologice, prev. de art. 337 C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (1), (2) şi (10) C. proc. pen.. (faptă din 22.07.2019).

În temeiul art. 585 alin. (1) lit. a), 583 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 97 alin. (1) C. pen. a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin sent. pen. nr. 376/04.03.2021 a Judecătoriei Bacău, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Bacău, definitivă prin dec. pen. nr. 432/06.05.2021 a Curţii de apel Bacău şi a fost reţinută pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare la care a fost condamnat.

În temeiul art. 97 alin. (1), art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a constatat că infracţiunile de la pct. IV.1, IV.2 şi IV.3 şi pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea, au fost comise de către inculpatul A. în concurs real şi ideal de infracţiuni.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen. rap. la art. 40 alin. (2), art. 38 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate. A fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare (pct. IV.1), la care a fost adăugat 1/3 din celelalte 2 pedepse cu închisoarea (4 ani + 1 an şi 6 luni = 5 ani şi 6 luni/3), respectiv 1 an şi 10 luni închisoare, şi în final, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală rezultantă de 5 (cinci) ani şi 10 (zece) luni închisoare, cu executare efectivă.

În temeiul art. 45 alin. (1), alin. (3) lit. a) C. pen. au fost interzise inculpatului A., cu titlu de pedeapsă complementară, pe o durată de trei ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) (dreptul de a ocupa funcţia de pădurar) şi art. 66 alin. (1) lit. m) C. pen. pe o durată de 3 ani [dreptul de a se deplasa în vreo suprafaţă de pădure (în sensul prevăzut de art. 2 din Legea 46/2008 privind Codul silvic) de pe raza judeţului Bacău, cu excepţia situaţiei în care se află în tranzit pe drumurile publice], ce se va executa în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la alin. (1) C. pen., au fost interzise inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) şi m) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) şi e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpaţi şi persoanele percheziţionate domiciliar a bunurilor indicate în cuprinsul sentinţei.

În baza art. 19 C. proc. pen.. şi art. 397 C. proc. pen.. raportat la art. 1349, 1357, 1381 ş.u. C. civ., a fost admisă acţiunea civilă exercitată de persoanele vătămate/părţi civile B., şi C., ambii cu domiciliul procesual ales la Cab. Av. D., cu sediul în Bacău, jud. Bacău.

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii E., F., G. şi A. la plata către părţile civile a sumei de 111.949 RON cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (5) C. proc. pen.. a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din 14.08.2020 asupra bunurilor deţinute de inculpaţi, astfel cum sunt individualizate în cuprinsul sentinţei.

Faţă de soluţia dispusă în cauză şi văzând art. 272 alin. (1) şi art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., au fost obligaţi inculpaţii E., F., G. şi A. la plata către stat a sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare: câte 600 RON primii trei inculpaţi, respectiv 1.200 RON inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile formulate de inculpaţii F., G. şi A., precum şi persoanele vătămate/părţi civile B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 426/2024, pronunţată de Judecătoria Bacău la data de 21.03.2024, în dosarul nr. x/2020.

A fost desfiinţată parţial sentinţa în ceea ce priveşte latura penală, respectiv încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A., individualizarea pedepselor cu privire la acelaşi inculpat; aplicarea pedepselor complementare şi accesorii privind pe toţi inculpaţii apelanţi.

A fost admisă cererea formulată de inculpatul A. şi s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina acestuia din infracţiunile de complicitate la tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma anterioară datei de 11.09.2020) şi complicitate la furt de arbori, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma anterioară datei de 11.09.2020) în infracţiunile de complicitate la tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma anterioară datei de 11.09.2020) şi complicitate la furt de arbori, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (forma anterioară datei de 11.09.2020).

A fost descontopită pedeapsa rezultantă principală aplicată inculpatului A. în elementele ei componente şi a fost înlăturat sporul de pedeapsă.

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (legea de la data faptelor), art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la tăierea fără drept de arbori din fondul forestier naţional (faptă din perioada octombrie 2016- martie 2017, persoane vătămate B. şi C.).

În temeiul art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (legea de la data faptelor), art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt de arbori (faptă din perioada octombrie 2016- martie 2017, persoane vătămate B. şi C.).

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen. rap. la art. 40 alin. (2), art. 38 alin. (1) C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate. A fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din celelalte 2 pedepse cu închisoarea (2 ani şi 3 luni + 1 an şi 6 luni = 3 ani şi 9 luni/3), respectiv 1 an şi 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să fie condamnat la pedeapsa principală rezultantă de 3 (trei) ani şi 6 (sase) luni închisoare, cu executare efectivă.

A fost înlăturat din dispozitivul sentinţei pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. m) C. pen. pe o durată de 3 ani [dreptul de a se deplasa în vreo suprafaţă de pădure (în sensul prevăzut de art. 2 din Legea 46/2008 privind Codul silvic) de pe raza judeţului Bacău, cu excepţia situaţiei în care se află în tranzit pe drumurile publice], precum şi pedeapsa accesorie cu acelaşi conţinut, cu privire la inculpaţii F., G. şi A..

A fost desfiinţată în totalitate sentinţa în ceea ce priveşte latura civilă a cauzei şi a fost trimis dosarul spre rejudecare la aceeaşi instanţă - Judecătoria Bacău, pentru soluţionarea pe fond a laturii civile.

Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată, în măsura în care nu contravin deciziei.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie, în esenţă, recurentul a susţinut că, în mod greşit, instanţa de apel a menţinut soluţia instanţei de fond de condamnare a acestuia, retinându-se că s-a folosit de informaţiile referitoare la o suprafaţă de teren care nu ar fi fost în paza acestuia şi a Ocolului Silvic Bacău.

Astfel, a arătat că la data faptelor, era pădurar (oct. 2016-mar. 2017) şi angajat al Ocolului Silvic Bacău din anul 2011, când a primit în pază cantonul 1 Gâşteni, cu o suprafaţă de cca 700 de hectare (1 canton şi jumătate prin preluarea de la un coleg plecat).

În acest sens, a solicitat să se reţină că întreg cantonul are acces de pe toate părţile (terenuri private) fiind peste putinţă ca o persoană să efectueze zilnic patrulare şi să ajungă în toate suprafeţele aflate în pază.

A mai susţinut că, începând cu anul 2016, a sesizat în mod repetat conducerea Ocolului Silvic referitor la cioatele identificate şi, potrivit regulamentului, agenţii din cadrul Gărzii forestiere trebuiau să se prezinte în maxim 48 h pentru identificarea acestora.

Potrivit adresei nr. x din 11.04.2019 emisă de Ocolul Silvic Bacău, la data ultimului control de fond, 29.11.2019, efectuat în cantonul inculpatului nu au fost identificaţi arbori tăiaţi sau sustraşi şi nu au fost semnalate probleme de nici un fel. A menţionat că această adresă este în contradicţie cu toate rapoartele înregistrate de inculpat la Ocolul Silvic Bacău.

A învederat că pentru fiecare cioată pe care aceasta a găsit-o şi-a asumat responsabilitatea şi a întocmit un raport adresat Ocolului, acesta înregistrând la plata toate aceste cioate identificate.

În acest context, a arătat că situaţia de fapt a fost reţinută în mod greşit atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de control judiciar, contrar actelor de la dosarul cauzei.

Astfel, a susţinut că suprafaţa de 7 ha de fond forestier, (pădure situată pe raza localităţii Răcăciuni, tarla x, parcela x, UP I, ua 6%) este proprietatea numitei H. (moştenitor al defunctei I.), conform titlului de proprietate din 30.09.2003, emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Bacău. După emiterea titlului de proprietate anterior menţionat, proprietara a încheiat cu Direcţia Silvică Bacău contractul de prestări servicii silvice (pază a suprafeţei de 7 ha de fond forestier) nr. 9893/04.11.2003, paza fiind efectuată efectiv de la data de 0l.10.2003. Din anexa aceluiaşi contract s-a stabilit preţul prestaţiei anuale la 3.332.000 ROL, împărţit în 4 tranşe de plată a câte 833.000 ROL.

La momentul predării acestei suprafeţe către Ocolul Silvic J., reprezentanţii au refuzat să semnez procesul-verbal, motivând explicit că aceştia nu aveau în pază această suprafaţă de teren.

Ulterior, la foarte scurt timp, după preluarea suprafeţei de către S.C. J. S.R.L., s-au efectuat marcări şi tăieri masive în baza unor autorizaţii de exploatare, pentru a îngreuna efectuarea unei eventuale expertize.

Din înscrisurile puse la dispoziţie de Direcţia Silvică Bacău, rezultă că până la data de 20.10.2006 activitatea de pază s-a desfăşurat în mod normal, ambele părţi ale contractului de prestări servicii silvice respectându-şi obligaţiile.

La data de 04.11.2006 (după cum rezultă din înştiinţarea O.S. Bacău cu nr. 30/05.01.2007 a fost încheiat, cu privire la aceeaşi suprafaţă de pădure un nou contract de prestări servicii silvice (sau act adiţional) cu acelaşi obiect, dar în care s-a precizat că are valabilitate (în mod inexplicabil) în perioada 20.10.2006 - 31.12.2006. În acest act adiţional se precizează următoarele clauze:"- art. 24. Contractul se consideră reziliat de drept dacă beneficiarul nu achită contravaloarea prestaţiei de pază a pădurilor pe o durată mai mare de un trimestru ori cel mai târziu 30 mai a anului curent, în cazul în care plata prestaţiei se face într-o singură tranşă. În situaţia în care nu achită sumele datorate în termen 13 de 30 de zile calendaristice de la notificare, prestatorul va recupera sumele datorate pe cale civilă; - în situaţia în care beneficiarul nu îndeplineşte obligaţiile contractuale prevăzute în cap. V aliniat A."

La data de 05.01.2007, prin înştiinţarea nr. 30 adresată numitei H., Ocolul Silvic Bacău menţionează că aduce la cunoştinţa proprietarului că la data de 31.12.2006, contractul de prestări servicii silvice (actul adiţional 9893/04.11.2006) a expirat. De asemenea, se precizează că numita H. este obligată să se prezinte la sediul Ocolului Silvic Bacău pentru prelungirea contactului şi achitarea contravalorii serviciilor silvice, în caz contrar aceştia nu îşi mai asumă răspunderea patrimonială pentru eventualele pagube create după data de 31.12.2006 şi dacă până la data de 15.01.2007 nu răspunde la înştiinţare, consideră contractul nul de drept.

*

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casaţie, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11.06.2025, sub nr. x/2020, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 01 octombrie 2025, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 20.05.2025, părţii civile B., părţii civile C., părţii responsabile civilmente Ocolului Silvic Bacău, inculpatului G. şi inculpatului F. la data de 21.05.2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", "dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6) şi art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie".

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, "în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie".

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, instanţa examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

În acest context normativ, procedând la verificarea îndeplinirii, în cazul cererii de recurs pendinte, a condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată următoarele:

Hotărârea recurată - decizia penală nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020 a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, neregăsindu-se printre hotărârile sau soluţiile enumerate de art. 434 alin. (2) din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434 alin. (1), art. 436, art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului şi al apărătorului ales al acestuia (avocat K. care a ataşat împuternicirea avocaţială seria x, nr. x - dosar ÎCCJ), hotărârea care se atacă, precum şi semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În cauza de faţă, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte reţine că sintagma "nu este prevăzută de legea penală", circumscrisă cazului de casare invocat, vizează acele situaţii în care fie nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a infracţiunii, fapta neîntrunind elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie condamnarea se bazează pe ipoteze de incriminare care nu sunt prevăzute de lege, respectiv, nu au făcut niciodată obiectul incriminării sau în privinţa cărora a operat dezincriminarea.

Ca atare, dispoziţiile ce reglementează acest caz de recurs în casaţie corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., conferind Înaltei Curţi posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casaţie criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală şi cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii, cu excepţia celor ce vizează vinovăţia, deci doar din perspectiva tipicităţii obiective a infracţiunii.

În speţă, se observă că argumentele recurentului inculpat A. din cuprinsul cererii de recurs în casaţie invocate în susţinerea cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. presupun reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, or, acestea nu pot fi valorificate în contextul vreunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Argumentele inculpatului A. prin care se evocă situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel ori interpretarea dată de aceasta probatoriului administrat în cauză, constituie, în realitate, o solicitare de rejudecare a cauzei prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de apel şi dispunerii unei soluţii favorabile aşa cum s-a solicitat.

În concret, recurentul inculpat a susţinut în mod expres, în cuprinsul cererii de recurs în casaţie, că situaţia de fapt a fost reţinută în mod greşit atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de control judiciar, contrar actelor de la dosarul cauzei. Criticile acestuia au vizat, în esenţă, faptul că în mod greşit s-a reţinut că acesta s-a folosit de informaţiile referitoare la o suprafaţă de teren care nu ar fi fost în paza acestuia şi a Ocolului Silvic Bacău şi, pe cale de consecinţă, ar fi săvârşit infracţiunile de complicitate la tăierea fără drept de arbori din fondul forestier naţional, respectiv complicitate la furt de arbori. Or, aceste critici nu mai pot fi analizate de către instanţa de recurs în casaţie, scopul căii extraordinare de atac fiind, aşa cum s-a arătat, reformarea numai sub aspect legal, de drept, iar nu faptic, a hotărârii definitive.

Aşadar, starea de fapt reţinută în cauză cu titlu definitiv şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casare.

Revenind la verificarea condiţiilor cerute de lege în conţinutul art. 440 C. proc. pen., în raport de cele reţinute anterior, Înalta Curte constată că motivele invocate de inculpat, aşa cum au fost formulate, nu se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de dispoziţiile legale în materie, ceea ce conduce la concluzia că îndeplinirea formală a unei condiţii, respectiv indicarea unor cazuri de casare prevăzute de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibil a recursului în casaţie.

Pentru considerentele expuse, având în vedere că cererea de recurs în casaţie nu îndeplinşte cumulativ condiţiile prevăzute de lege pentru admiterea în principiu, în conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 196/2025 din 03 martie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2025.