Cassation admissibility: factual re-evaluation of property condition and civil standing does not constitute a valid ground for lack of penal incrimination.

Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 171 din data de 30.01.2025, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2024, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (4) C. pen. (regim de detenţie).

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. perioada în care inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în prezenta cauză, respectiv de la 08.01.2024 până la data de 15.03.2024.

În baza art. 19 alin. (1) şi 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 397 (1) C. proc. pen. cu aplicarea art. 1357 alin. (1) C. civ., a fost admisă, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 42.622,27 RON, reprezentând prejudiciu material produs ca urmare a distrugerii casei de locuit.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.500 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat (450 de RON-faza de urmărire penală, 150 de RON-faza de cameră preliminară, 900 de RON-faza de judecată).

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru a-i reprezenta interesele persoanei vătămate B., a rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel inculpatul A. şi partea civilă B..

Prin decizia penală nr. 665 din 26 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpatul A. şi partea civilă B. împotriva sentinţei penale nr. 171 din data de 30.01.2025, pronunţată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2024,.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligaţi apelantul inculpat şi apelanta parte civilă la plata sumei de câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cheltuielile judiciare reprezentând onorarii apărători din oficiu au rămas în sarcina statului, urmând a fi avansate din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 26.06.2025 (data poştei, dosar nr. x/2024), invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În argumentarea căii de atac, recurentul inculpat a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere calificată, casa incendiată fiind distrusă, degradată şi adusă în stare de neîntrebuinţare de partea civilă şi de membrii familiei acesteia, anterior incendiului.

Astfel, a susţinut că sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii de distrugere prin incendiere este reprezentat de acţiunea de distrugere şi degradare a bunurilor prin incendiere. Or, de vreme ce casa era distrusă, degradată şi adusă în stare de neîntrebuinţare de foştii săi locatari anterior datei de 03.01.2024, lipseşte elementul material al infracţiunii de distrugere prev. de art. 253 alin. (4) C. pen.

Totodată, a învederat că din cuprinsul celor 40 de anchete sociale efectuate de reprezentanţii Primăriei Leu rezultă starea de degradare avansată, "de prăbuşire", în care se găsea casa situată în com. Leu, nr. 56, jud. Dolj, încă din anul 2016.

În ceea ce priveşte latura civilă, a susţinut că prin sentinta penală pronunţată în cauză, menţinută de Curtea de Apel Craiova, a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă B. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei de 42.622,27 RON reprezentând prejudiciu material produs ca urmare a distrugerii casei de locuit cu toate că partea civilă B. nu a făcut dovada decesului proprietarului imobilului, C., şi nici a calităţii sale de succesor în drepturi al acestuia, moştenitor legal sau testamentar. De asemenea, nu a făcut dovada pretenţiilor sale.

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., acesta a atacat cu recurs în casaţie decizia penală nr. 665 din 26 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, având calitatea de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză, care a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura apărătorului ales D., fiind ataşată şi împuternicirea avocaţială nr. x/2025, din data de 20.06.2025, dosar nr. x/2024

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte condiţia cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că recurentul-inculpat a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu prioritate, se notează că, sintagma "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune, putând deveni incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

În atare condiţii, se observă că pe calea recursului în casaţie promovat, recurentul inculpat A. a invocat formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., deoarece esenţa motivelor sale constă în negarea bazei factuale reţinute cu caracter definitiv de instanţa de apel, sub aspectul comiterii infracţiunii de distrugere prin incendiere, acesta susţinând că imobilul era deja distrus/degradat de către partea civilă şi membrii familiei acesteia la momentul incendiului.

Examinarea stării imobilului reprezintă o problemă de fapt, iar nu o problemă de drept, astfel că motivul invocat de recurent nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., neputând fi astfel circumscris cazului de casare prevăzut la pct. 7.

În ceea ce priveşte motivele referitoare la latura civilă, criticile formulate de recurentul inculpat în sensul că partea civilă nu a dovedit calitatea de succesor sau că nu a făcut dovada pretenţiilor civile, vizează stabilirea situaţiei de fapt şi aprecierea probelor, aspecte care au fost analizate în fond şi în apel, Înalta Curte, în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie, neavând posibilitatea să reanalizeze probele şi să stabilească dacă partea civilă şi-a dovedit sau nu calitatea ori întinderea prejudiciului.

Prin urmare, recurentul face referire în mod formal la lipsa elementului material al infracţiunii de distrugere, fiindcă în realitate prin motivele de recurs critică interpretarea probatoriului de către instanţele de fond şi apel, solicitând o reinterpretare a probelor, care să conducă la concluzia inexistenţei faptei şi implicit la modificarea situaţie de fapt stabilită cu caracter definitiv de instanţele de fond.

Înalta Curte subliniază că, pe calea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator aflat la dosar cu consecinţa stabilirii unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpatului pentru infracţiunea de distrugere, aşa cum acesta a solicitat, evaluarea materialului probator fiind un atribut ce aparţine exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, instanţei de apel.

Aşadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., şi nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., nu este îndeplinită.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 665 din 26 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 665 din 26 mai 2025 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2025.