Cassation inadmissibility due to expiration of the 30-day filing deadline for judicial insult conviction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal on the merits as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal’s final decision, which confirmed the first-instance conviction and resulting sentence of 11 years and 5 months imprisonment. The case involved a criminal appeal against a conviction for judicial insult, where the defendant challenged his guilt and the application of a specific High Court plenary decision regarding the merger of sentences, arguing that the decision was not yet published at the time of the offense. The Court ruled the cassation appeal inadmissible primarily because it was filed on March 28, 2025, which exceeded the statutory 30-day deadline from the final communication of the appellate decision on June 17, 2024, rendering the appeal untimely under Article 435 of the Code of Criminal Procedure. Furthermore, the Court noted that the argument challenging the defendant's guilt violated the strict limits of cassation review, which permits only a control of legality and not a re-evaluation of factual evidence or subjective elements. As a result, the defendant was ordered to pay 300 RON in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 279 alin. (2) C. pen, art. 207 alin. (1) C. pen, art. 41 alin. (1) C. pen, art. 43 alin. (1) C. pen, art. 396 alin. (2) C. proc. pen, art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen; Cassation inadmissibility due to expiration of the 30-day filing deadline for judicial insult conviction: The case involved a criminal appeal against a conviction for judicial insult, where the defendant challenged his guilt and the application of a specific High Court plenary decision regarding the merger of sentences, arguing that the decision was not yet published at the time of the offense. The Court ruled the cassation appeal inadmissible primarily because it was filed on March 28, 2025, which exceeded the statutory 30-day deadline from the final communication of the appellate decision on June 17, 2024, rendering the appeal untimely under Article 435 of the Code of Criminal Procedure. Furthermore, the Court noted that the argument challenging the defendant's guilt violated the strict limits of cassation review, which permits only a control of legality and not a re-evaluation of factual evidence or subjective elements. As a result, the defendant was ordered to pay 300 RON in judicial costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the cassation appeal as inadmissible due to the failure to meet the admissibility conditions regarding the filing deadline.
Ground for ordering the appellant to pay 300 RON in judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 01 octombrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 49 din data de 18 mai 2023 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. x/2021, cu privire la A., s-au hotărât următoarele:
În baza art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj judiciar.
În baza art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi cu membrii de familie ai acestuia, respectiv fratele acestuia, numitul C., mama D. şi tatăl E. şi de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de numiţii B., C., D. şi E., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a comunica cu persoana vătămată B. şi cu membri de familie ai acestuia, respectiv fratele acestuia, numitul C., mama D. şi tatăl E. şi de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de numiţii B., C., D. şi E., pe o perioadă de 5 ani.
S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărâre se află în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată inculpatului A., prin sentinţa penală nr. 3486/4.10.2018, pronunţată de către Judecătoria Găeşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 8/9.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti şi concurentă cu infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani, a închisorii de 6 luni şi a închisorii de 3 luni prin sentinţa penală nr. 46 din 13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curţii de Apel Ploieşti.
A fost menţinută anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 46 din 13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curţii de Apel Ploieşti.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă de de 7 ani şi 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 46 din 13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curţii de Apel Ploieşti şi repuse în individualitatea lor pedepsele componente de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare şi pedeapsa de 6 ani închisoare, 3 luni închisoare şi 6 luni închisoare aplicată prin aceeaşi decizie.
În baza Deciziei nr. 22/2020 a ICCJ şi conform art. 40 alin. (2) rap. la art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin sentinţa penală nr. 3486/2018, pronunţată de Judecătoria Găeşti în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 8/9.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti (1 an şi 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare) cu pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 luni închisoare dispuse prin sentinţa penală nr. 46 din 13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, rezultând o pedeapsă rezultantă parţială de 7 ani şi 5 luni închisoare.
În baza art. 43 alin. (1) C. pen. şi a Deciziei HP nr. 22/2020, pronunţată la data de 9 iulie 2020, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 907 din 06/10/2020 a fost cumulată pedeapsa principală dispusă cu pedeapsa principală rezultantă de 7 ani şi 3 luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 5 luni închisoare.
În baza art. 45 alin. (2) şi alin. (3) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, interzicerea dreptului de a comunica persoana vătămată B. şi cu membri de familie ai acesteia, respectiv fratele acestuia, numitul C., mama D. şi tatăl E. şi de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de numiţii B., C., D. şi E., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (2) şi (3) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen., respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. şi cu membri de familie ai acesteia, respectiv fratele acestuia, numitul C., mama D. şi tatăl E. şi de a se apropia la mai puţin de 100 de metri de numiţii B., C., D. şi E., pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 404 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din dosarul x/2018, precum şi durata deja executată în baza mandatului emis în baza sentinţei penale nr. 46 din data de 13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, respectiv din data de 23.11.2017 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare nr. x din 15.09.2020 emis de Tribunalul Dâmboviţa în baza sentinţei penale nr. 46 din data de 13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curţii de Apel Ploieşti şi emiterea unui nou mandat, la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A. şi F. la plata în mod egal, a cheltuielilor judiciare către stat, în sumă totală de 5474 RON
În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile apărătorului din oficiu desemnat pentru a asigura asistenţa judiciară a inculpatului A. (av. G.), în cuantum de 868 RON pentru fondul cauzei şi onorariile apărătorului din oficiu desemnat pentru a asigura asistenţa judiciară a inculpatului F. (av. H.), în cuantum de 868 RON fondul cauzei au rămas în sarcina statului şi s-au avansat din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Prahova.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A., F. şi persoana vătămată B..
Prin decizia penală nr. 519 din 23.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanţii inculpaţi A., şi F., şi de persoana vătămată B. împotriva sentinţei penale nr. 49 din data de 18.05.2023 pronunţată de Judecătoria Sinaia.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din dosarul x/2018, precum şi durata deja executată în baza mandatului emis în baza sentinţei penale nr. 46 din data de 13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, respectiv din data de 23.11.2017 la zi.
În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din dosarul x/2018, precum şi durata deja executată în baza mandatului emis în baza sentinţei penale nr. 46 din data de 13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curţii de Apel Ploieşti, respectiv din data de 23.11.2017 la zi.
În temeiul art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligaţi apelanţii-inculpaţi la plata sumei de 800 RON (cate 400 RON fiecare) reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei penale nr. 519 din 23.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 28.03.2025 (data poştei) - dosar nr. x/2021 al Curţii de Apel Ploieşti.
În cuprinsul cererii, recurentul inculpat A. a susţinut, în esenţă, că nu este vinovat pentru comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestuia, că instanţa de apel nu şi-a motivat decizia de respingere a căii de atac şi că, în mod greşit, s-a făcut aplicarea H.P. nr. 22/2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în contextul în care data publicării acestei hotărâri în Monitorul Oficial (06.10.2020) este ulterioară datei comiterii infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului (30.08.2020 - 09.09.2020).
După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Ploieşti a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat pe rolul secţiei penale la data de 03.06.2025, sub numărul x/2021, fiind repartizat aleatoriu completului C1 Filtru.
Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., pentru termenul din data de 01 octombrie 2025.
În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.
Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.
Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 şi art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată - decizia penală nr. 519 din 23.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie - nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.
Cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte, însă, condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de textul de lege precitat.
În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că decizia penală anterior menţionată, in extenso, a fost comunicată inculpatului A. la data de 17 iunie 2024, la locul de detenţie, respectiv penitenciarul Găeşti, iar acesta a declarat recurs în casaţie la data de 28 martie 2025 (data poştei), astfel cum rezultă din plicul aflat la dosar nr. x/2021 al Curţii de Apel Ploieşti .
Ca urmare, reţinând că decizia instanţei de apel a fost legal comunicată recurentului inculpat la data de 17 iunie 2024, Înalta Curte- judecătorul de filtru constată că formularea de către acesta a prezentei căi extrordinare de atac, la data de 28 martie 2025 (prin poştă), s-a realizat în afara termenului legal de 30 de zile prev. de art. 435 C. proc. pen., care a expirat la data de 18 iulie 2024.
Or, conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen., motiv pentru care aceasta este inadmisibilă.
Totodată, se impune precizarea că motivele de recurs în casaţie invocate de recurentul inculpat nu pot fi circumscrise vreunui caz de recurs în casaţie dintre cele prevăzute de dispoziţiile art. 438 C. proc. pen., întrucât vizează aspecte ce ţin de latura subiectivă a infracţiunii (vinovăţia) ce nu pot face obiectul verificărilor instanţei de recurs în casaţie, întrucât acestea presupun reevaluarea situaţiei de fapt şi a probatoriului administrat, operaţiune incompatibilă cu natura şi limitele controlului de legalitate exercitat în această cale extraordinară de atac.
Ca urmare, pentru argumentele prezentate, în baza art. 440 alin. (2) raportat la art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 519 din 23.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.
Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 519 din 23.05.2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2021.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 01 octombrie 2025.