Cassation appeal against criminal conviction for trafficking of minors and pimping rejected as inadmissible due to impermissible review of sentencing discretion and choice of law

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 208 din data de 28.03.2025 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2024, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. rap la art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen. în referire la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 182 lit. c) C. pen., a fost condamnă pe inculpatul A., la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori (persoana vătămată minoră B.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. rap la art. 213 alin. (1), (2), (3), (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism (persoana vătămată minoră B.),

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. rap la art. 213 alin. (1), (4) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de proxenetism (persoana vătămată C.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1), alin. (3) C. pen., rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sunt concurente.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate prin sentinţă, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 10 (zece) ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, respectiv de 2 (doi) ani şi 2 (două) luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 12 (doisprezece) ani şi 2 (două) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. şi art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 60 C. pen., s-a dispus executarea pedepsei închisorii în regim de detenţie.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 21.08.2024 la zi.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) rap. la art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., instanţa a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A., pentru o perioadă de 60 de zile, urmând a fi verificată cel mai târziu la data de 26.05.2025.

Prin decizia penală nr. 827 27 iunie 2025 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 208 din data de 28.03.2025 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul penal nr. x/2024, s-a desfiinţat, în parte, hotărârea apelată, iar în urma rejudecării, în baza art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) C. pen., în referire la art. 210 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 182 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (şapte) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori(persoană vătămată minoră B.).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica, prin orice mijloace, cu persoana vătămată B. şi dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde persoana vătămată B. desfăşoară activităţi sociale la o distanţă mai mică de 200 metri de aceasta, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica, prin orice mijloace, cu persoana vătămată B. şi dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde persoana vătămată B. desfăşoară activităţi sociale la o distanţă mai mică de 200 metri de aceasta, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 213 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 (patru) ani şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism (persoană vătămată minoră B.).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 213 alin. (1) şi (4) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism (persoană vătămată C.).

În baza art. 66 alin. (1) C. pen. s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1)-(39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care se adaugă o treime din celelalte pedepse stabilite(de 4 ani şi 6 luni închisoare şi de 2 ani închisoare), respectiv de 2 ani şi 2 luni închisoare, în final, inculpatul A. urmează să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani şi 2 (două) luni închisoare.

S-a decis ca pedeapsa să se execute în regim de detenţie, conform art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen. rap. la art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) şi o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica, prin orice mijloace, cu persoana vătămată B. şi dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde persoana vătămată B. desfăşoară activităţi sociale la o distanţă mai mică de 200 metri de aceasta, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen. şi art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. lit). a), b), n) şi o) C. pen., s-a interzis inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica, prin orice mijloace, cu persoana vătămată B. şi dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde persoana vătămată B. desfăşoară activităţi sociale la o distanţă mai mică de 200 metri de aceasta, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate este executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 424 alin. (2) C. proc. pen.. în referire la art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispuse faţă de inculpatul A., la data pronunţării deciziei.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. în referire la art. 422 C. proc. pen.. şi art. 72 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului A. şi perioada arestării preventive de la data de 28.03.2025, la zi.

Au fost înlăturate dispoziţiile contrare din hotărârea apelată şi s-a menţinut restul dispoziţiilor hotărârii primei instanţe, în măsura în care nu contravin deciziei.

Decizia penală nr. 827 27 iunie 2025 a Curţii de Apel din secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a fost comunicată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa la data de 30 iunie 2025şi inculpatului A. la data de 30 iunie 2025, la locul de detenţie, Penitenciarul Poarta Albă.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A. la data de 25 iulie 2025, prin avocat ales, D., cu împuternicirea avocaţială nr. x, depusă la dosar.

Cererea de recurs a fost comunicată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Constanţa la data de 28 iulie 2025 şi celorlalte părţi din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 17 septembrie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 30 septembrie 2025. În motivarea recursului în casaţie a fost indicat temeiul de drept, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) şi s-a solicitat casarea hotărârii penale cu trimitere spre rejudecare.

Recurentul a arătat că s-a reţinut săvârşirea faptelor în perioada 2022-2023 şi la acel moment C. pen. prevedea conform art. 210 alin. (1) lit. c) pedeapsa de la 5 la 12 ani, iar ulterior în anul 2024 a intervenit modificarea legislativă a pedepsei la 10-20 de ani, judecătorul de fond orientându-se spre noua modificare legislativă contrar dispoziţiilor art. 5 C. pen., legea penal mai favorabilă, astfel că hotărârea este nelegală. Recurentul a arătat că a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă nelegală de 12 ani şi 2 luni.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din prevederile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

Deşi în cauză sunt îndeplinite condiţiile de formă ale unui recurs în casaţie, nu există corespondenţă între cazul de recurs în casaţie invocat şi motivele de fapt susţinute de recurent în dezvoltarea criticilor sale, ceea ce face ca solicitările recurentului să depăşească competenţa instanţei care soluţionează un recurs în casaţie.

Astfel, se constată că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză.

În ceea ce priveşte cerinţele de formă, cererea de recurs în casaţie cuprinde numele, prenumele, domiciliul şi locul de detenţie al recurentului (Penitenciarul Poarta Albă), este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura persoanei care a întocmit-o, fiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.. De asemenea, cererea de recurs în casaţie este formulată în termenul prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casaţie a fost indicat temeiul de drept, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) şi s-a solicitat casarea hotărârii penale cu trimitere spre rejudecare. Apărarea a susţinut că judecătorul de fond a pronunţat o soluţie nelegală, întrucât nu a respectat art. 79 C. pen.: "Concursul între cauze de atenuare sau de agravare". De asemenea, a susţinut că judecătorul de fond nu a aplicat în mod corect pedepsele şi nu a ţinut cont de legea penală mai favorabilă conform art. 5 C. pen., încălcând aceste dispoziţii legale.

Motivele invocate referitoare la alegerea legii mai favorabile reprezintă chestiuni ce intră în puterea lucrului judecat (în acest sens este şi jurisprudenţa instanţei supreme, decizia penală nr. 210/RC/06.06.2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), astfel că nu pot fi nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie.

Aşadar, apărările referitoare la legea penală mai favorabilă nu se circumscriu vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 din C. proc. pen.. "Stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanţei învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt şi în drept), iar nu al instanţei învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casaţie, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casaţie prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/RC/2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, publicată pe www.x.ro).

De asemenea, nici motivele referitoare la cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei nu pot fi analizate prin prisma niciunui caz de casare prevăzut de lege, având în vedere că doar depăşirea limitelor legale poate fi cenzurată în recurs în casaţie, nu şi individualizarea pedepsei, respectiv orientarea acesteia spre minimum sau maximum ca urmare a aplicării art. 79 C. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/P din data de 27 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 827/P din data de 27 iunie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2025.