Inadmissible cassation for failure to cite statutory grounds against criminal conviction

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 24/31.01.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Târgu Secuiesc, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., art. 2181 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 41 alin. (1) rap. la art. 43 alin. (5) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 13 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol săvârşit asupra unui minor (perioada 2021- februarie 2024).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) şi o) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a fi tutore sau curator şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. şi de a se apropia de aceasta, de locuinţa sau unitatea de învăţământ pe care persoana vătămată o frecventează ori alte locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, la mai puţin de 100 m), pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale a închisorii sau considerarea ca executată a acesteia, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea aceloraşi drepturi.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. şi art. 399 alin. (1) C. proc. pen.. a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului A., arestat în baza încheierii nr. 4 din data de 04.04.2024, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi, în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Târgu Secuiesc, definitivă prin încheierea nr. 15/C/UP, pronunţată la data de 10.04.2024 de Tribunalul Covasna, secţia Penală.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată în cauză, perioada arestării preventive începând cu data de 04.04.2024 la zi.

În baza art. 7 raportat la art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J., după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a dispus informarea inculpatului A. cu privire la faptul că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului său genetic.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. coroborat cu art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 1357 şi art. 1381 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă, B., prin reprezentant legal C., dispunând, în consecinţă, obligarea inculpatului la plata către partea civilă a sumei de 30.000 RON, cu titlu de daune morale.

În baza art. 397 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 249 alin. (5) şi (7) C. proc. pen.., a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului, instituită prin încheierea din data de 28.08.2024 în dosarul nr. x/2024 al Judecătoriei Târgu Secuiesc, până la concurenţa sumei de 30.000 RON în vederea garantării executării obligaţiilor civile stabilite.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a obligat inculpatul la plata sumei de 8.000 de RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat, din care suma de 7.200 RON reprezintă cheltuieli efectuate în timpul urmăririi penale.

Prin decizia penală nr. 406/AP din 16 mai 2025 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 24/31.01.2025 pronunţată de Judecătoria Târgu Secuiesc, pe care o menţine.

În baza art. 422 C. proc. pen.., s-a dedus în continuare din pedeapsă arestul preventiv de la data pronunţării sentinţei apelate - 31 ianuarie 2025 - la zi.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c), alin. (2) C. proc. pen.., s-a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv.

Hotărârea instanţei de apel a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov la data de 20 mai 2025, inculpatului A. la data de 23 mai 2025 la locul de detenţie, Penitenciarul Codlea .

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat cerere inculpatul A. la data de 20 mai 2025, pe care a denumit- "contestaţie". Cererea a fost calificată de către Curtea de Apel Braşov ca fiind cerere de recurs în casaţie şi a fost înaintată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Cererea de recurs în casaţie inculpatul A. a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de apel Braşov, iar procurorul a comunicat că, faţă de motivele de recurs invocate, nu formulează concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 15 iulie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 30 septembrie 2025.

În cererea olografă inculpatul A. a arătat că prin decizia penală din apel a fost condamnat la o pedeapsă prea mare pentru infracţiunea comisă, respectiv viol săvârşit asupra unui minor, ca în cazul unui omor, fiindu-i încălcate multe drepturi, iar martorii au declarat că minora nu a spus adevărul, solicitând admiterea căii de atac pentru a-şi dovedi nevinovăţia şi abuzurile care s-au făcut asupra sa.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din prevederile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În ceea ce priveşte cerinţele de formă, se constată că cererea de recurs în casaţie este formulată în scris de condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Codlea, face referire la decizia Curţii de Apel Braşov, nefiind indicat numărul acesteia, menţionându-se mandatul de executare nr. 339/156/P/2024 şi a susţinut că prin decizia penală din apel a fost condamnat la o pedeapsă prea mare pentru infracţiunea comisă, respectiv viol săvârşit asupra unui minor, ca în cazul unui omor, fiindu-i încălcate multe drepturi, iar martorii au declarat că minora nu a spus adevărul, solicitând admiterea căii de atac pentru a-şi dovedi nevinovăţia şi abuzurile care s-au făcut asupra sa.

În motivarea recursului în casaţie nu a fost indicat temeiul de drept, condamnatul a susţinut că nu este vinovat pentru infracţiunea pentru care a fost condamnat, iar pedeapsa este prea mare. Se constată că nici în cererea iniţială şi nici până la termenul acordat în cauză pentru pronunţarea asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, condamnatul nu a indicat vreun caz de casare dintre cele prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. pe care să se sprijine motivele invocate de acesta.

O cerere de recurs în casaţie nu poate învesti instanţa în absenţa indicării cazului de recurs în casaţie şi a motivelor pe care acesta se bazează. Înalta Curte aminteşte că din cuprinsul cererii trebuie să rezulte voinţa de a recura şi limitele acestei voinţe prin indicarea cazurilor de casare, întrucât numai în aceste limite poate opera controlul instanţei de casaţie, aceasta neavând posibilitatea legală de a lua în considerare, din oficiu, unele cazuri de casare. Atât conţinutul, cât şi motivarea cererii reprezintă condiţii de admisibilitate ale recursului în casaţie, întrucât lipsa menţiunii privitoare la cazul de casare invocat face să lipsească şi motivarea incidenţei vreunui asemenea caz în speţă.

Totuşi, trecând peste acest aspect de admisibilitate, Înalta Curte constată că motivele invocate în cererea de recurs în casaţie nu se încadrează în niciunul din cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., acestea vizând chestiuni de fapt stabilite cu titlu definitiv de instanţa de apel, pe baza materialului probator administrat, aspecte ce nu pot fi cenzurate prin prezenta cale de atac.

Totodată, chestiunile care ţin de orientarea pedepsei către maximum ori invocarea unor încălcări ale drepturilor procesuale fără ca acestea să fie indicate ori critici care ţin de încadrarea juridică dată faptelor sau de faptul că au fost luate în considerare probe care nu corespundeau adevărului, astfel cum susţine recurentul, nu pot face obiectul căii de atac formulate de recurent.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 406/AP din data de 16 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 406/AP din data de 16 mai 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2025.