Prohibition on refiling cassation petition for proxyenitism conviction after prior rejection

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 364 din 29.11.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş, printre altele, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. şi art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., a fost achitat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. şi art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019, a fost achitat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de spălare a banilor în formă continuată, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 129/2019 privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, în condiţiile art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 alin. (1) C. pen.

S- constatat că inculpatul A. a fost reţinut, arestat preventiv şi s-a aflat în arest la domiciliu în perioada 04.07.2017 - 27.10.2017.

Împotriva sentinţei penale nr. 364/29.11.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2022, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi inculpatul B.

Prin decizia penală nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., printre altele, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi de inculpatul B., împotriva sentinţei penale nr. 364/29.11.2023, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. x/2022, privind pe inculpaţii C., D. şi A..

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, printre altele, s-au înlăturat soluţiile de achitare a inculpaţilor C., D. şi A. şi, în baza art. 213 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 62 C. pen. a fost aplicată inculpatului A. pe lângă pedeapsa închisorii şi pedeapsa amenzii penale în cuantum de 125.000 RON (250 zile-amendă x 500 RON).

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., a fost interzisă exercitarea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 91 şi art. 92 alin. (1) C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de 4 ani.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei penale apelate.

Hotărârea instanţei de apel a fost comunicată către inculpatul A. la data de 07 octombrie 2024, precum şi celorlalte părţi din dosar.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A. la data de 30 mai 2025, prin avocat ales, transmisă prin poşta electronică. Recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., solicitând casarea deciziei penale cu privire la latura penala şi achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Examinând cauza, se constată că împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie inculpatul A. a mai formulat recurs în casaţie la data de 31.10.2024 (recurentul a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. şi a susţinut că, deşi a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 C. pen., tipicitatea obiectivă, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în modalitatea de "obţinere de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei", în cazul în care faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră ce are calitatea de soţie a inculpatului).

Prin decizia penală nr. 206/Rc din 09 aprilie 2025 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală în dosarul nr. x/2022, s-au respins, ca nefondate, recursurile în casaţie formulate de inculpaţii C., D. şi A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Noua cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. la data de 30 mai 2025 a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la data de 25 iunie 2025 şi celorlalte părţi din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 18 iulie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 30 septembrie 2025.

Prin cererea scrisă, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul, prin avocat ales, a solicitat casarea deciziei penale cu privire la latura penală şi achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) şi (4) C. proc. pen..:

(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

(4) În cazul în care instanţa constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen.., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează condiţiile de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din prevederile art. 434, art. 435, art. 436, art. 437 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza, orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante pentru concordanţa deciziei definitive cu regulile de drept aplicabile.

În cauză, se constată că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză.

În ceea ce priveşte cerinţele de formă, cererea de recurs în casaţie cuprinde prenumele, domiciliul recurentului, este indicată hotărârea atacată şi are aplicată semnătura avocatului, fiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.

În cererea scrisă, recurentul, prin avocat ales, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., susţinând că în speţa dedusă judecăţii, normei de incriminare prev. de art. 213 C. pen., îi lipseşte tipicitatea ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în modalitatea de "obţinere de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei", în cazul în care faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră ce are calitatea de soţie a inculpatului.

Examinând cauza, se constată că recurentul A. a mai formulat recurs în casaţie la data de 31.10.2024, în baza art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., prin care a susţinut, în esenţă, că a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 213 C. pen., cu toate că lipseşte tipicitatea obiectivă, ca trăsătură esenţială a infracţiunii, în modalitatea de "obţinere de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituţiei", în cazul în care faptele sunt săvârşite faţă de o persoană majoră ce are calitatea de soţie a inculpatului.

Prin decizia penală nr. 206/RC din 09 aprilie 2025 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală în dosarul nr. x/2022, a fost respins recursul în casaţie, ca nefondat. Înalta Curte a constatat că, prin criticile aduse deciziei atacate prezentate în motivele de recurs în casaţie formulate de inculpaţi, în realitate, nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator, cu consecinţa stabilirii unei alte situaţii de fapt decât cea avută în vedere de instanţa de apel cu titlu definitiv pe baza materialului probator administrat, motive ce nu pot fi circumscrise cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Potrivit art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Faţă de cele ce preced, observând că recurentul a formulat o nouă cerere de recurs în casaţie, bazată pe acelaşi caz de casare - art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., întrucât acesta a declarat un recurs în casaţie soluţionat prin decizia penală nr. 206/RC din 09 aprilie 2025 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală în dosarul nr. x/2022, astfel că nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri.

Pentru aceste considerente, potrivit art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 855/A din data de 03 octombrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2025.