Drug trafficking sentencing: error in applying pre-amendment statutory penalty limits and mandatory reductions

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 211 din data de 06 decembrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, s-a dispus, între altele, următoarele:

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 75 alin. (2) lit. b) şi art. 76 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe inculpatul A. , necunoscut cu antecedente penale, la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc fără drept, în formă continuată (3 acte materiale - un act material din data de 22.11.2019, un act material din data de 12.12.2019 şi respectiv un act material din data de 13.02.2020).

A aplicat inculpatului, în baza art. 67 alin. (2) din C. pen., pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) Din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedepse accesorii cu acelaşi conţinut ca şi pedepsele complementare.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către un conducător auto al cărui drept de a conduce a fost suspendat (faptă din data de 05.12.2019).

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 1/3 din 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa 5 ani şi 2 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., respectiv dreptul a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pedeapsă care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de constituire şi sprijinire a unui grup infracţional organizat, prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., achită pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 342 alin. (2) din C. pen., faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la fals intelectual, faţă de lipsa tipicităţii obiective a faptei.

În baza art. 72 din C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu de la data de 14.02.2020 la data de 01.09.2020.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A. în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J., la data rămânerii definitive a hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel, între alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 64/A din 28.02.2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, a fost admis, între altele, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 211 din data de 06 decembrie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa apelată şi, în rejudecare, a fost descontopită pedeapsa aplicată inculpatului A. de 5 ani şi 2 luni închisoare în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor.

S-a reţinut în favoarea inculpatului A. cauza legală de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În baza art. 342 alin. (2) cu aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

S-a menţinut aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani şi a pedepsei accesorii în acelaşi conţinut.

În baza art. 335 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către un conducător auto al cărui drept de a conduce a fost suspendat.

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele şi i-a fost aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea, de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de 2 luni, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse (3 luni + 3 luni), inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă în cuantum de 4 ani şi 8 luni închisoare.

S-a menţinut aplicarea, pe lângă pedeapsa rezultantă, a pedepsei complementare a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi lit. b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani şi a pedepsei accesorii în acelaşi conţinut.

Hotărârea din apel a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T şi inculpatului A. (la sediul cabinetului apărătorului ales), la data de 05.03.2024.

La dosar nu a fost indentificată dovada de comunicare a deciziei atacate către recurentul inculpat A., la locul de detenţie, având în vedere că, potrivit evidenţelor ANP, acesta figurează încarcerat începând cu data de 29.02.2024.

Prin urmare, termenul de declarare a recursului în casaţie nu s-a împlinit pentru recurentul A., având în vedere că acestuia nu i s-a comunicat decizia pronunţată în apel la locul de detenţie.

Împotriva hotărârii instanţei de apel, la data de 06.03.2024, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., prin apărător ales, avocat B., invocând motivul de casare reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, s-a arătat că, limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000 la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 22.11.2019 (primul act material) şi 13.02.2020 (ultimul act material), erau potrivit dispoziţiilor art. 1 şi 2 din actul normativ anterior menţionat de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Totodată, s-a arătat că dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 în cuantum de 4 ani şi 6 luni închisoare este în afara limitelor prevăzute de lege, întrucât limitele prevăzute în norma de incriminare (5 ani la 12 ani), în urma aplicării circumstanţelor atenuante, sunt de la 3 ani şi 4 luni la 8 ani închisoare, iar, ulterior, prin aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, acestea se reduc cu 1/2 şi sunt cuprinse între 1 an şi 8 luni şi 4 ani închisoare, motiv pentru care, în opinia apărării, inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă cu încălcarea limitelor prevăzute de lege.

De asemenea, inculpatul a solicitat, în temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen., suspendarea deciziei penale atacate.

Prin încheierea din 06.06.2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024 al

apreciind că sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., împotriva deciziei penale nr. 64/A din 28 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2020, şi a dispus trimiterea cauzei la completul competent în vederea judecării căii extraordinare de atac promovată de recurent, fiind respinsă, totodată, cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, formulată de recurentul inculpat.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat de inculpatul A. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care " s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală.

Prin pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel.

Verificând hotărârea atacată, Înalta Curte constată că, faţă de inculpatul A. instanţa de apel a stabilit, între altele, o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale comise la datele de 22.11.2019, 12.12.2019, respectiv, 13.02.2020).

Astfel, în motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 stabilită în sarcina inculpatului A. că limitele speciale de pedeapsă sunt cuprinse între 5 ani şi 15 ani închisoare, limite care au fost reduse cu o treime în considerarea reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante, iar, apoi cu jumătate, ca urmare a reţinerii cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa astfel stabilită de 4 ani şi 6 luni închisoare, fiind orientată spre maximul special.

Înalta Curte constată că, în mod greşit, instanţa de apel s-a raportat la limitele de pedeapsă cuprinse între 5 şi 15 ani închisoare, în condiţiile în care, limitele de pedeapsă prevăzute de Legea nr. 143/2000 la data săvârşirii infracţiunii, respectiv 22.11.2019 (primul act material) şi 13.02.2020 (ultimul act material) erau potrivit art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cuprinse între 5 ani şi 12 ani închisoare (text în vigoare până la data de 05.03.2023).

Prin urmare, pedeapsa aplicată de instanţa de apel inculpatului A. de 4 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri este în afara limitelor legale, întrucât limitele prevăzute de norma de incriminare de la data săvârşirii infracţiunii reduse cu o treime în considerarea reţinerii circumstanţelor atenuante, sunt cuprinse între 3 ani şi 4 luni şi 8 ani închisoare, iar, ulterior, reduse cu jumătate, ca urmare a reţinerii cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, sunt cuprinse între 1 an şi 8 luni şi 4 ani închisoare.

Nelegalitatea hotărârii, cu privire la stabilirea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, poate fi înlăturată prin rejudecarea cauzei de către instanţa supremă deoarece nu implică o chestiune de apreciere referitoare la individualizarea pedepsei.

Aşadar, în ipoteza în care instanţa de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre maximul pedepsei prevăzut de lege, Înalta Curte reţinând modalitatea de individualizare judiciară exercitată de instanţa de apel, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.

Pentru aceste motive, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) ultima teză C. proc. pen., va admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 64/A din 28 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiţe, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Va casa, în parte, decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. şi, în rejudecare:

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel: 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, 4 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către un conducător auto al cărui drept de a conduce a fost suspendat.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte două pedepse, respectiv 2 luni închisoare, recurentul inculpat A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale nr. 64/A din 28 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiţe, secţia penală, în dosarul nr. x/2020 cu privire la inculpatul A. şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu contravin prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 64/A din 28 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiţe, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

Casează în parte decizia penală recurată numai cu privire la inculpatul A. şi, în rejudecare:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 8 luni închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, astfel: 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, 4 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea pe drumurile publice a unui autoturism de către un conducător auto al cărui drept de a conduce a fost suspendat.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani şi 6 luni închisoare la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplicarea art. 35 alin. (1), art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1) şi art. 79 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani şi 6 luni închisoare şi adaugă un spor de 1/3 din totalul celorlalte două pedepse, respectiv 2 luni închisoare, recurentul inculpat A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 8 luni închisoare.

Dispune anularea formelor de executare emise în baza deciziei penale nr. 64/A din 28 februarie 2024 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiţe, secţia penală, în dosarul nr. x/2020 cu privire la inculpatul A. şi emiterea de noi forme de executare în baza prezentei decizii.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei penale recurate care nu contravin prezentei decizii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 septembrie 2024.