Criminal drug trafficking: rejection of cassation appeal for alleged reformatio in pejus where prosecutor appealed in defendant's disfavor and orally requested sentence increase

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 128 din 30.04.2024 a Tribunalului Giurgiu, secţia Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, cu aplic. art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (12 acte materiale). În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 ani închisoare închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc şi de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc şi de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de risc, în forma introducerii în ţară de droguri de risc, prev. de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 396 alin. (1), (2) şi 10 C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic intern de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 4 ani şi 4 luni (reprezentând 1/3 din cele trei pedepse a câte 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare), inculpatul A. urmând să execute în final pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 4 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsa complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale. În temeiul art. 45 alin. (5) rap. la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. de la rămânerea definitivă a sentinţei şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă de la de la 09.05.2023 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului A..

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A., după rămânerea definitivă a hotărârii.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alţii, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi inculpatul A..

Prin decizia nr. 214/A din 14.02.2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023, printre altele, s-au dispus următoarele:

Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală şi de inculpaţii A. şi B., împotriva sentinţei penale nr. 128 din 30.04.2024, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Penală, în dosarul nr. x/2023, a fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând, în fond:

S-a constatat că prin încheierea de şedinţă din 28.11.2024 s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A..

În temeiul art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducerea în ţară de droguri de risc şi de mare risc în forma continuată (actele materiale din 03.04.2023 şi 08.05.2023) şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 13 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 şi art. 35 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc şi de mare risc în formă continuată la pedeapsa principală de 6 ani închisoare (actele materiale din 30.03.2023, 30.03.2023, 04.04.2023, 04.2023, 24.04.2023, 28.04.2023, 29.04.2023, 01.05.2023, 01.05.2023, 02.05.2023, 02.05.2023, 09.05.2023, 08.05.2023 şi 03.04.2023) şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

În temeiul art. 38 alin. (1) - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa principală rezultantă de 13 ani închisoare şi pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 5 ani.

Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei atacate care nu sunt contrare deciziei.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 10.05.2023 la zi.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 19 februarie 2025 (la Penitenciarul Giurgiu - dosar apel), iar termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 24 martie 2025.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 14 martie 2025 (dată ştampilă plic - dosar Î.C.C.J.).

Prin motivele formulate, recurentul A. a susţinut că i-a fost agravată situaţia în propriul apel, având în vedere că prima instanţă (Tribunalul Giurgiu) a pronunţat o soluţie de condamnare la o pedeapsă de 11 ani şi 4 luni închisoare, iar instanţa de apel a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 13 ani, cu toate că parchetul nu a formulat apel cu privire la acest aspect.

În opinia recurentului, Curtea de Apel Bucureşti trebuia să judece apelul în limitele deja stabilite de prima instanţă, respectiv Tribunalul Giurgiu, care a pronunţat o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii de 11 ani şi 4 luni, ca urmare a recunoaşterii faptelor reţinute în sarcina sa şi judecării cauzei în procedura simplificată, fiind şi la prima abatere a legii penale.

În concluzie, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casaţie, să se constate încălcarea dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. şi să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare.

Totodată, potrivit dispoziţiile art. 441 C. proc. pen.., recurentul a solicitat suspendarea executării hotărârii recurate până la soluţionarea prezentei căi extraordinare de atac.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. şi părţilor, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 08 iulie 2025, iar prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 30 septembrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent recursul în casaţie apare ca fiind inadmisibil.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia nr. 214/A din 14 februarie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală (dosarul nr. x/2023) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa reglementată de art. 435 C. proc. pen.., cererea de recurs în casaţie fiind formulată cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de textul de lege indicat anterior.

Deopotrivă, se constată că sunt îndeplinite şi cerinţele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., în cuprinsul cererii fiind menţionate numele, prenumele şi domiciliul procesual ales al inculpatului (fiind indicat şi locul de deţinere - Penitenciarul Giurgiu), hotărârea care se atacă, precum şi semnătura părţii care a exercitat calea de atac (prin avocat C. - cu împuternicirea avocaţială la dosar - dosar Î.C.C.J.). În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., trebuie subliniat că aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi vizează stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel.

Sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., nu vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, ci, în căile de atac, impune o verificare şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus (în acelaşi sens, I.C.C.J., secţia penală, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019). Acest principiu, consacrat legislativ de prevederile art. 418 C. proc. pen.., statuează că instanţa de apel, soluţionând cauza, nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat apel, iar în apelul declarat de procuror în favoarea unei părţi, instanţa de apel nu poate agrava situaţia acesteia.

Recurentul inculpat a susţinut că i-a fost agravată situaţia în propriul apel, având în vedere că prima instanţă (Tribunalul Giurgiu) a pronunţat o soluţie de condamnare la o pedeapsă de 11 ani şi 4 luni închisoare, iar instanţa de apel a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii de 13 ani, cu toate că parchetul nu a formulat apel cu privire la acest aspect. În opinia recurentului, Curtea de Apel Bucureşti trebuia să judece apelul în limitele deja stabilite de prima instanţă, respectiv Tribunalul Giurgiu, care a pronunţat o soluţie de condamnare la pedeapsa închisorii de 11 ani şi 4 luni, ca urmare a recunoaşterii faptelor reţinute în sarcina sa şi judecării cauzei în procedura simplificată.

Referitor la motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, instanţa constată că, aşa cum rezultă din decizia recurată "Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, prin motivele scrise depuse la dosar a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub aspectul greşitei deduceri din pedeapsa rezultantă cu închisoarea aplicată inculpaţilor A., B. şi D. a reţinerii şi arestării preventive, sub aspectul nereţinerii formei continuate a infracţiunii de trafic intern de droguri de risc - 6 acte materiale, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. şi sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului B. pentru infracţiunea de trafic intern de droguri de risc - 6 acte materiale.

Oral, procurorul, a arătat că susţine motivele de apel formulate în scris şi depuse la dosar, cu menţiunea că pct. 2 nu mai subzistă, dată fiind schimbarea de încadrare juridică efectuată de către instanţă.

În plus, a formulat două noi motive de apel, solicitând majorarea tuturor pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt într-un cuantum nejustificat de redus, având în vedere activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii în cauză, care sunt bine ancoraţi în acest fenomen infracţional, cantităţile mari de droguri introduse în ţară, dar şi numărul actelor materiale. (...)".

Aşadar, prin motivele de apel depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, s-a invocat greşita deducere, solicitându-se deducerea reţinerii şi arestării preventive, din pedeapsa rezultantă cu închisoarea aplicată inculpatului A., cu o zi mai târziu, respectiv din 10 mai 2023, în loc de 09 mai 2023, cum se dispusese prin sentinţă. La momentul dezbaterilor, reprezentantul Ministerului Public a suplimentat oral motivele de apel, solicitând majorarea pedepselor aplicate inculpatului.

În aceste condiţii, se constată că aspectul invocat de recurentul inculpat, în sensul că i s-au majorat pedepsele în propriul apel, nu este în concordanţă cu actele dosarului, respectiv cu motivele de apel formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Structura Centrală, calea de atac fiind formulată în defavoarea inculpatului, sub aspectul deducerii în mod greşit a duratei reţinerii şi arestării preventive, în sensul indicat anterior, ulterior fiind suplimentate motivele de apel în sensul majorării pedepselor aplicate inculpatului.

În ceea ce priveşte solicitarea de suspendare a deciziei atacate, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 441 C. proc. pen.. prevăd posibilitatea instanţei care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completului care judecă recursul în casaţie să suspende executarea hotărârii. Aceasta înseamnă că, în ipoteza în care calea extraordinară de atac este respinsă ca inadmisibilă fără a se proceda la verificări suplimentare, cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect şi nu se justifică pronunţarea distinctă asupra acesteia, situaţie incidentă şi în speţă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 214/A din 14 februarie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 214/A din 14 februarie 2025 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2025.