Drug trafficking annulment appeal inadmissible; appellate conviction and 6-year, 8-month sentence stands.

Şedinţa publică din data de 30 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1 din 10.01.2025 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosarul nr. x/2024, în baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale) art. 5 C. pen. art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (25 acte materiale), art. 5 C. pen. şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., şi anume dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri risc. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 2 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen. şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin stabilirea celei mai grele, de 6 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 3 ani si 4 luni, 2 ani, 1 an şi 4 luni), respectiv 2 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare, aplicându-se în final inculpatului o pedeapsă rezultantă principală de 8 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare, în regim de detenţie. În temeiul art. 45 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) C. pen., s-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 67 alin. (1) si (2) C. pen. şi s-au interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. şi s-au interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive din cauză, de la 16.11.2023 la zi.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menţinută măsura arestului preventiv a inculpatului dispusă prin încheierea nr. 103 din 17.11.2023, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul penal nr. x/2023, definitivă prin încheierea penală nr. 100 din 27.11.2023 pronunţată de către Curtea de Apel Alba Iulia.

În temeiul art. 5 alin. (5) şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. şi s-a adus la cunoştinţa acestuia că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 406 din 27 mai 2025 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1/10.01.2025, pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2024, a fost desfiinţată sentinţa apelată doar sub aspectul individualizării pedepsei închisorii aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, prin reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani, 10 luni şi 20 de zile închisoare cu pedepsele complementare şi accesorii aferente în pedepsele componente de: 6 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare fără drept de operaţiuni cu substanţe susceptibile de a avea efecte psihoactive în formă continuată, prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (9 acte materiale), art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (25 acte materiale) art. 5 C. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., 2 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de infracţiunea de trafic de droguri risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi pedepsele complementare şi accesorii aferente.

A fost redusă de la 6 ani şi 8 luni la 4 ani şi 6 luni pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc, prev. de art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

Au fost menţinute pedepsele complementare şi accesorii aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de introducere în ţară de droguri de mare risc şi pedepsele principale, complementare şi accesorii aplicate pentru celelalte infracţiuni.

În temeiul art. 38 alin. (1) şi alin. (2), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse aplicate (1/3 din 3 ani şi 4 luni, 2 ani, 1 an şi 4 luni), respectiv 2 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare, urmând ca apelantul inculpat să execute o pedeapsă rezultantă principală de 6 ani, 8 luni şi 20 de zile închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (2) şi alin. (3) lit. a) C. pen., s-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 67 alin. (1) si (2) C. pen. şi s-au interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat. În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen., s-au aplicat inculpatului dispoziţiile art. 65 alin. (1) C. pen. şi s-au interzis acestuia, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b), C. pen., şi anume: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive din cauză, de la 16.11.2023 până la 27.05.2025, inclusiv.

Au fost menţinute, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate, în măsura în care nu contravin deciziei.

Hotărârea pronunţată de instanţa de apel a fost comunicată inculpatului A. la 30 mai 2025, la Penitenciarul Aiud, iar termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la 30 iunie 2025.

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la 23 iunie 2025 (dată e-mail - dosar nr. x/2024 C.A. Alba Iulia).

Prin motivele formulate, în esenţă, recurentul inculpat A. a arătat că nu s-au reţinut în favoarea sa circumstanţele atenuante prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., deşi aceste prevederi erau aplicabile, având în vedere situaţia sa personală, fiind infractor primar şi încercările repetate de a îndrepta efectul negativ pe care faptele sale le-au avut asupra societăţii.

Făcând trimitere la prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002, recurentul a apreciat că instanţa de apel avea posibilitatea şi trebuia să îi aplice o pedeapsă cu închisoare sub 4 ani, având în vedere toate circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei.

În concluzie, recurentul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii recurate, şi, în rejudecare, având în vedere criteriile prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, aspecte care nu au fost luate in considerare la stabilirea pedepsei, să se dispună reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 15 iulie 2025, iar prin rezoluţia judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 30 septembrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent recursul în casaţie apare ca fiind inadmisibil, întrucât motivele invocate de recurentul inculpat A. nu se circumscriu cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reţine următoarele:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalităţii, pe de o parte şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă şi la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părţilor şi fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie."

Din examinarea dispoziţiilor legale anterior enunţate, rezultă că recursul în casaţie este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condiţiilor de admitere în principiu a recursului în casaţie, care rezultă din dispoziţiile art. 434, art. 435, art. 436 şi art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casaţie, dacă cererea de recurs în casaţie a fost formulată în termenul prevăzut de lege şi de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conţinutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate şi motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. şi dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casaţie.

Instanţa constată că decizia nr. 406 din 27 mai 2025 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală (dosarul nr. x/2024) a fost pronunţată în apel şi poate fi atacată cu recurs în casaţie, fiind respectate dispoziţiile art. 434 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. De asemenea, este îndeplinită şi cerinţa reglementată de art. 435 C. proc. pen.., cererea de recurs în casaţie fiind formulată cu respectarea termenului de 30 de zile prevăzut de textul de lege indicat anterior.

În privinţa condiţiilor reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., se observă că, în cuprinsul cererii, au fost menţionate numele, prenumele şi domiciliul procesual ales al inculpatului, hotărârea care se atacă şi este semnată de partea care a exercitat calea de atac (prin avocat B.). În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deşi necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casaţie. În etapa admisibilităţii în principiu se verifică şi aparenta corespondenţă între motivele susţinute şi cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., trebuie subliniat că aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, precum şi de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de fond sau de apel. Nu se circumscriu acestui caz de casare criticile privind greşita individualizare judiciară a pedepsei.

În esenţă, prin motivele formulate, recurentul inculpat a solicitat reducerea cuantmului pedepselor aplicate, având în vedere criteriile prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, aspecte care nu au fost luate în considerare la stabilirea pedepsei şi să se dispună schimbarea modalităţii de executare. Deopotrivă, acesta a făcut trimitere la prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi a apreciat că instanţa de apel avea posibilitatea şi trebuia să îi aplice o pedeapsă cu închisoare sub 4 ani, având în vedere toate circumstanţele de fapt şi de drept ale cauzei.

Instanţa constată că motivele invocate de recurentul inculpat A. nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. În realitate, inculpatul critică hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, apreciind că se putea reţine incidenţa dispoziţiilor art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen., precum şi schimbarea modalităţii de executare a pedepsei, aspecte care nu pot fi, însă, supuse cenzurii în calea de atac a recursului în casaţie, prin prisma cazului de casare invocat. În această cale extrardinară de atac, se poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei circumstanţe atenuante, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de circumstanţă.

Referitor la trimiterea făcută de recurent la dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, se observă că reţinerea incidenţei acestor prevederi reprezintă o chestiune de apreciere a instanţelor de fond şi apel, nici această critică neputând fi circumscrisă cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 406 din 27 mai 2025 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 406 din 27 mai 2025 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 septembrie 2025.