Inadmissibility of cassation appeal due to missed filing deadline and failure to invoke new constitutional grounds for first time
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's final decision which convicted the defendant for complicity in the purchase of influence and imposed a residual penalty of 2 years and 1,186 days, plus complementary and accessory penalties involving the prohibition of public office and communication with witnesses. The dispute centered on a criminal appeal challenging the first-instance acquittal on the principal charge and subsequent conviction, with the defendant arguing that the limitation of criminal liability had expired following a Constitutional Court decision on limitation periods and that the initial grounds for the extraordinary appeal were insufficient. The court found the appeal inadmissible primarily because the 30-day statutory deadline for filing the appeal was not met (the decision was communicated in July 2023, while the appeal was declared in May 2025), and because the defendant had already filed a previous appeal that was rejected, violating the prohibition on re-filing. Furthermore, the court determined that the specific legal ground regarding the new constitutional interpretation could not be invoked as it was not included in the original appeal grounds, nor was it established through a prior unconstitutionality objection or revision procedure, and the defendant was ordered to pay 200 RON in judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen, art. 292 alin. (1) C. pen, art. 41 alin. (1) C. pen, art. 48 alin. (1) C. pen, art. 68 lit. c) C. pen, art. 65 alin. (1) C. pen; Inadmissibility of cassation appeal due to missed filing deadline and failure to invoke new constitutional grounds for first time: The dispute centered on a criminal appeal challenging the first-instance acquittal on the principal charge and subsequent conviction, with the defendant arguing that the limitation of criminal liability had expired following a Constitutional Court decision on limitation periods and that the initial grounds for the extraordinary appeal were insufficient. The court found the appeal inadmissible primarily because the 30-day statutory deadline for filing the appeal was not met (the decision was communicated in July 2023, while the appeal was declared in May 2025), and because the defendant had already filed a previous appeal that was rejected, violating the prohibition on re-filing. Furthermore, the court determined that the specific legal ground regarding the new constitutional interpretation could not be invoked as it was not included in the original appeal grounds, nor was it established through a prior unconstitutionality objection or revision procedure, and the defendant was ordered to pay 200 RON in judicial costs.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain ground for dismissing the appeal as inadmissible.
Basis for ordering the appellant to pay judicial costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 244/S/11.11.2022 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2016 s-a dispus:
1. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A. cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. întrucât fapta nu există.
2. În baza art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 3 ani a exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu martorii B., C. şi D., pedeapsă a cărei executare începe conform art. 68 lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu martorii B., C. şi D., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
S-a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta este în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de pedeapsa rezultantă de 9 ani şi 6 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 89/S/23.07.2020 de Judecătoria Braşov definitivă prin decizia penală nr. 76/C/16.12.2020 a Curţii de Apel Braşov, MEPI nr. 177/11.11.2013.
În baza art. 43 alin. (1) C. pen. s-a adăugat pedeapsa stabilită prin prezenta de 3 ani şi 6 luni închisoare la restul rămas neexecutat de 1444 zile din pedeapsa rezultantă stabilită prin sentinţa penală nr. 89/S/23.07.2020 de Judecătoria Braşov definitivă prin decizia penală nr. 76/C/16.12.2020 a Curţii de Apel Braşov, stabilind o pedeapsă rezultantă în cuantum de 3 ani 6 luni şi 1444 zile.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu martorii B., C. şi D. pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 C. pen.
În baza art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu martorii B., C. şi D., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 3 ani 6 luni şi 1444 zile, durata arestului preventiv din data de 21.04.2016-20.05.2016.
La rămânerea definitivă a prezentei, s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinţei penale nr. 38/S/16.02.2021 emis de Tribunalul Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 53/C/23.2021 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Prin decizia penală nr. 455/A din data de 19 iulie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 244/S/11.11.2022 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. x/2016.
S-a desfiinţat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând cauza s-a dispus în limitele de mai jos:
În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la cumpărare de influenţă.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 3 ani a exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu martorii B., C. şi D., pedeapsă a cărei executare începe conform art. 68 lit. c) C. pen. după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.
În baza art. 65 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu martorii B., C. şi D., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea pedepsei, conform art. 65 alin. (3) C. pen.
În baza art. 41 alin. (1) C. pen. i s-a adăugat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare restul rămas neexecutat de 1186 zile, recalculat prin scăderea din restul rămas neexecutat de 1444 zile la liberarea condiţionată din pedeapsa rezultantă stabilită prin sentinţa penală nr. 89/S/23.07.2020 de Judecătoria Braşov definitivă prin decizia penală nr. 76/C/16.12.2020 a Curţii de Apel Braşov a unui număr de 258 zile conform dispoziţiilor din decizia penală nr. 451/CO/3.12.2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală în dosarul nr. x/2021 pedeapsă rezultantă pe care trebuie să o execute inculpatul A. fiind de 2 (doi) ani şi 1186 (o mie o sută şi optzeci şi şase) zile.
În baza art. 45 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu martorii B., C. şi D. pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile prevăzute de art. 68 C. pen.
În baza art. 45 alin. (1) şi alin. (5) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), n) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a comunica cu martorii B., C. şi D., pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.
A menţinut dispoziţiile sentinţei penale atacate care nu contravin prezentei.
Împotriva deciziei penale nr. 455/A din 19 iulie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.
La data de 20.06.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..
Inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 2, 3,7,10,14 din C. proc. pen. şi a solicitat achitarea în temeiul art. 17 alin. (2) cu referire la:
- art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât în cauză a intervenit prescripţia răspunderii penale,
- în subsidiar cu referire la art. 16 (1) lit. a) din C. proc. pen. şi art. 16 (1) lit. c) din C. proc. pen. cu privire la faptul că nu există probe din care să rezulte că inculpatul A. ar fi săvârşit fapta pentru care a fost condamnat de către instanţa de fond sau trimiteţi cauza la rejudecare.
În acest sens, a arătat că presupusa faptă era prescrisă şi la data condamnării sale în 23.07.2023, raportat la Decizia CCR 50/2025 publicata în Monitorul Oficial în data de 11 aprilie 2025.
În motivarea cererii, a menţionat că în situaţii juridice juridice identice, respectiv a sa şi a soţiei sale, nu se pot aplica soluţii juridice diferite, deoarece se încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţia României privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, indiferent dacă una s-a judecat mai repede şi faţă de ea a expirat termenul de 30 zile de la data publicării în M.O.partea I 328/11 aprilie 2025 a Deciziei 50/2025, iar altul s-a judecat mai lent şi se află în termenul de 30 de zile pt promovarea unui recurs în casaţie.
Totodată, a prezentat motivele pentru care a considerat că sentinta pe care a atacat-o cu apel ar trebui desfiinţată, făcând o analiză a situaţiei de fapt reţinute şi a probelor administrate, apoi, prezintă fragmente din motivarea instanţei de apel.
Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:
Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.
Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare, în conformitate, cu dispoziţiile legale.
Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.
Înalta Curte constată că este încălcat art. 438 alin. (3) din C. proc. pen. (în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat), întrucât inculpatul a mai formulat anterior o cerere de recurs în casaţie ce a fost respinsă prin încheierea nr. 527/RC din 28.09.2023 pronunţată de Înalta Curte, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016.
Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura inculpatului care a exercitat calea de atac.
În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpatul a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 2, 3,7,10,14 din C. proc. pen., menţionând, totodată, că a solicitat să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Se constată că pct. 2, 3,10,14 ale art. 438 din C. proc. pen. sunt abrogate, pct. 7 al art. 438 din C. proc. pen. a fost invocat şi în cererea de recurs în casaţie formulată anterior, iar pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen. pe care nu l-a menţionat, ci doar a precizat că solicită să se constate că a intervenit prescripţia răspunderii penale în raport cu decizia CCR nr. 50 din 18 februarie 2025 publicată în Monitorul Oficial nr. 328 în data de 11 aprilie 2025 nu poate fi valorificat.
În această situaţie, decizia Curţii Constituţionale poate fi valorificată în toate cauzele aflate încă în termenul legal pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.
Or, cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen., nefiind respectat termenul de 30 de zile, hotărârea fiind comunicată la data de 27 iulie 2023 şi recursul în casaţie este declarat la 12 mai 2025.
De altfel, singura excepţie pentru care ar fi putut beneficia de efectele deciziei CCR nr. 50 din 18 februarie 2025 publicată în Monitorul Oficial nr. 328 în data de 11 aprilie 2025 şi să fie valorificat pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen., în această cauză, era aceea în care ar fi parcurs următoarele etape:
- să fi invocat pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen. şi în cererea recurs în casaţie formulată iniţial, însă acest caz nu se regăseşte în motivele de drept pe care s-a întemeiat cererea anterioară;
- să fi invocat excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii în cadrul dosarului său soluţionat definitiv prin încheierea nr. 527/RC din 28.09.2023 pronunţată de Înalta Curte, secţia Penală, în dosarul nr. x/2016;
- să fi formulat o cererea de revizuire, iar, în urma soluţionării acesteia să se fi constatat că sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus şi să se fi dispus rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie.
Ca urmare, nefiind îndeplinite aceste condiţii, în prezenta cauză nu poate fi valorificat pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 455/A din 19 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.
În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei nr. 455/A din 19 iulie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2016.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2025.