Tax evasion and criminal liability: Cassation appeal declared inadmissible for missing statutory deadline and unmet unconstitutionality conditions

Şedinţa publică din data de 25 septembrie 2025

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 182 din 14 octombrie 2020, Tribunalul Bihor, printre alţii, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1969 şi art. 74 alin. (2) C. pen. 1969, cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) şi art. 42, art. 34 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen. 1969.

În baza art. 65 C. pen. 1969 cu referire la art. 12 din Legea nr. 241/2005 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a avea calitatea de administrator în cadrul vreunei societăţi comerciale.

În baza art. 36 alin. (1) C. pen. 1969 s-a constatat că infracţiunea dedusă judecăţii este concurentă cu infracţiunile de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, de refuz recoltare probe biologice, prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 şi de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu aplicarea art. 7 1, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1969 prin sentinţa penală nr. 278/06.08.2013 pronunţată de Judecătoria Câmpina în dosarul nr. x/2013, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 1584/21.11.2013 a Curţii de Apel Ploieşti, modificată prin sentinţa penală nr. 1087/10.04.2014 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2014, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 310/10.07.2014.

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 278/06.08.2013 pronunţată de Judecătoria Campina în dosarul nr. x/2013, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 1584/21.11.2013 a Curţii de Apel Ploieşti, modificată prin sentinţa penală nr. 1087/10.04.2014 pronunţată de Judecătoria Ploieşti în dosarul nr. x/2014, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 310/10.07.2014, în pedepsele componente de: 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) şi (2) C. pen. 1969, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1969; 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz recoltare probe biologice, prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1969; 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. 1969.

În baza art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, pe care o va executa în regim privativ de libertate.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. 1969, pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen. 1969 i s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. 1969.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare perioada executată anterior de la data de 02.06.2013 până la data de 16.06.2015.

În baza art. 551 din Legea nr. 254/2013 s-a dedus din pedeapsa rezultantă, 144 de zile cu titlul de compensare a executării pedepsei anterioare, în condiţii necorespunzătoare.

În baza art. 397 alin. (1) rap.la art. 25 C. proc. pen. s-a admis, în parte, acţiunea civilă exercitată de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, Direcţia Generală Regionala a Finanţelor Publice Cluj-Napoca, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii B. şi A. şi partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. la plata sumei de 370.351 RON reprezentând TVA şi 28.017 RON reprezentând impozit pe profit, în total 398.368 RON, la care se vor adăuga obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere) până la data achitării efective a debitului principal.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. şi art. 249 C. proc. pen. cu referire la decizia ICCJ nr. 19/2017, s-au menţinut şi extins măsurile asigurătorii instituite prin ordonanţa din data de 22.07.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor în cursul urmăririi penale asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A. şi B. prezente şi viitoare până la concurenţa sumei de 398.368 RON la care se vor adăuga obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere).

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 C. proc. pen. cu referire la decizia ICCJ nr. 19/2017 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând persoanei responsabile civilmente societatea C. S.R.L. până la concurenţa sumei de 398.368 RON la care se vor adăuga obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere).

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen. au fost obligaţi, în solidar, şi persoană responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. la plata sumei de 1740 RON cu titlu de onorariu (diferenţă) pentru efectuarea expertizei contabile de expert D..

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen. au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B. şi A. şi partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. la plata sumei de 1280 RON cu titlul de onorariu (diferenţa supliment) expertiza contabilă efectuată de către expert contabil E..

În baza art. 274 alin. (3) C. proc. pen., au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii B. şi A. şi partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. la plata sumei de 4000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Prin decizia penală nr. 29/A/2022 din data de 25 ianuarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor [Oradea, str. x, nr. 2b, jud. Bihor] împotriva sentinţei penale nr. 182 din 14 octombrie 2020 pronunţate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014.

În baza art. 421 pct. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi de, printre alţii, inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 182 din 14 octombrie 2020 pronunţate de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:

S-a redus cuantumul despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii B. şi A., în solidar cu partea responsabilă civilmente în favoarea părţii civile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor de la 398.368 RON la 370.351 RON, reprezentând TVA, la care se vor adăuga obligaţiile fiscale accesorii (dobânzi, penalităţi, majorări de întârziere) până la data achitării efective a debitului principal.

S-a reformat dispoziţia instanţei de fond privind măsurile asigurătorii în sensul că dispune menţinerea şi extinderea măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor mobile şi imobile prezente şi viitoare ale inculpaţilor B. şi A. şi acelor instituite asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând părţii responsabile civilmente societatea C. S.R.L. Oradea până la concurenţa sumei de 370.351 RON, la care se vor adăuga accesoriile fiscale.

S-a reformat dispoziţia instanţei de fond privind obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare, în sensul că s-a dispus obligarea inculpatului B., în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. Oradea şi a inculpatului A., în solidar cu partea responsabilă civilmente societatea C. S.R.L. Oradea la plata sumei de câte 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

S-au menţinut dispoziţiile instanţei de fond care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală -Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 29/A/2022 din 25 ianuarie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casaţie.

La data de 06.06.2025 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

A solicitat a se constata că la data de 31.12.2021 se împlinise termenul de prescripţie a răspunderii penale.

A precizat că termenul de 30 de zile pentru introducerea cererii de recurs în casaţie se calculează de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 50/2025.

Examinând, în raport, cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că este inadmisibilă pentru considerentele expuse în continuare:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curtea de apel.

Prin recursul în casaţie este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casaţie vizează, aşadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare, în conformitate, cu dispoziţiile legale.

Potrivit art. 440 din C. proc. pen., admisibilitatea cererii de recurs în casaţie se examinează în camera de consiliu de un complet format cu participarea unui judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent şi atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită.

Înalta Curte constată că, cererea de recurs în casaţie îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionate numele şi prenumele inculpatului, hotărârea care se atacă, precum şi semnătura inculpatului care a exercitat calea de atac.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., inculpatul a indicat în cuprinsul motivelor de recurs în casaţie temeiul de drept pe care se întemeiază calea de atac, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen. invocat, raportat la decizia CCR nr. 50 din 18 februarie 2025 publicată în Monitorul Oficial nr. 328 în data de 11 aprilie 2025, nu poate fi valorificat.

Decizia Curţii Constituţionale poate fi valorificată în toate cauzele aflate încă în termenul legal pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac.

Or, cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prev. de art. 435 din C. proc. pen., nefiind respectat termenul de 30 de zile, hotărârea fiind comunicată la data de 07.02.2024 şi recursul în casaţie este declarat la 11.06.2025, pentru că termenul se calculează de la data comunicării deciziei şi nu de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 50/2025.

Singura excepţie pentru care ar fi putut beneficia de efectele deciziei CCR nr. 50 din 18 februarie 2025 publicată în Monitorul Oficial nr. 328 în data de 11 aprilie 2025 şi să fie valorificat pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen., în această cauză, era aceea în care ar fi parcurs următoarele etape:

- să fi invocat pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen. într-o cerere de recurs în casaţie formulată iniţial şi să fi invocat excepţia de neconstituţionalitate a acestei dispoziţii;

- să fi formulat o cererea de revizuire, iar, în urma soluţionării acesteia să se fi constatat că sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus şi să se fi dispus rejudecarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie.

Curtea Constituţională prin decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016 a reţinut: că "33. (...) o decizie de constatare a neconstituţionalităţii unei prevederi legale trebuie să profite, în formularea căii de atac a revizuirii, numai acelei categorii de justiţiabili care au ridicat excepţia de neconstituţionalitate în cauze soluţionate definitiv până la publicarea în Monitorul Oficial a deciziei prin care se constată neconstituţionalitatea, precum şi autorilor aceleiaşi excepţii, invocate anterior publicării deciziei Curţii, în alte cauze, soluţionate definitiv."

Ca urmare, nefiind îndeplinite aceste condiţii, în prezenta cauză nu poate fi valorificat pct. 8 al art. 438 din C. proc. pen.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 29/A/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 29/A/2022 din 25 ianuarie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2025.