Inadmissible cassation appeal for expired statute of limitations in continued unauthorized data transfer case

Şedinţa publică din data de 24 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 227/2020 pronunţată la data de 07.12.2020 de Tribunalul Bihor, printre altele, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 5 C. pen. 1969, s-a dispus achitarea inculpatului A., fiul lui B. si C., pentru infracţiunea de "asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni", prev. de art. 323 alin. (1) C. pen. 1969, întrucât fapta nu există.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de "transfer neautorizat de date informatice", în forma continuată, prev. de art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementara a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) si g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura orice activitate care presupune cunoştinţe de IT, implicit dreptul de a exercita orice profesie sau meserie în legătură cu această activitate, pe o durata de 1 an.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) si g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a desfăşura orice activitate care presupune cunoştinţe de IT, implicit dreptul de exercita orice profesie sau meserie în legătură cu această activitate.

În baza art. 91 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare, pe durata termenului de supraveghere de 4 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

Conform art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bihor la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată, pe o perioadă de 120 zile, la una dintre următoarele entităţi din comunitate - Primăria Oradea sau D.G.A.S.P.C Bihor.

Supravegherea executării măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse inculpatului s-a dispus a se realiza de către Serviciul de Probaţiune Bihor.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prev. de art. 96 C. pen. - nerespectarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor impuse, săvârşirea unei noi infracţiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 rap.la art. 25 C. proc. pen.. cu referire la art. 998 C. civ. anterior, a fost admisă acţiunea civilă exercitată de partea civila D., prin reprezentant E. din cadrul Departamentului F., cu domiciliul ales in Bucureşti, şi au fost obligaţi inculpaţii G., H., I. şi A., în solidar, la plata sumei de 22149,83 USD către partea civilă.

În temeiul art. 274 alin. (1) si alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel DIICOT - Serviciul Teritorial Oradea, precum şi inculpaţii G., J. şi I., nu însă şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 220/A din 29 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I. împotriva sentinţei penale nr. 227 din 07 decembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Bihor.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpaţii G. şi J., împotriva sentinţei penale nr. 227 din 07 decembrie 2022 pronunţate de Tribunalul Bihor.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa atacată, iar în rejudecare au fost reindividualizate pedepsele aplicate inculpaţilor J., G. şi H..

Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei apelate, care nu contraveneau deciziei.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de recurs în casaţie inculpatul A., la data de 15 mai 2025.

Indicând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., în contextul pronunţării deciziei nr. 50/2025 a Curţii Constituţionale, recurentul a susţinut că fapta pentru care a fost condamnat, în temeiul art. 364 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., era prescrisă la momentul condamnării sale.

Prin urmare, a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie, iar pe fond, admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei nr. 220/A din 29.04.2022 şi, fie trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, fie încetarea procesului penal de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 20.06.2025, sub numărul x/2015.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) C. proc. pen.., că procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie s-a realizat cu Parchetul de pe Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT - ST Oradea, cu intimaţii inculpaţi, precum şi cu intimatele părţii civile (conform dovezilor aflate la fil. 5-20, dosar Curte volum RC).

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă, conţinutul cererii şi cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi anumite condiţii de formă şi fond. Această concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., a fost atacată cu recurs în casaţie decizia penală nr. 220/A din 29 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, conform art. 434 C. proc. pen.., fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel, însă, nu a fost formulată în termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, prevăzut de art. 435 C. proc. pen.

Sub acest din urmă aspect, se constată că hotărârea instanţei de apel i-a fost comunicată inculpatului la adresa de domiciliu, dovada comunicării fiind restituită cu menţiunea că a fost afişată înştiinţarea la data de 05.05.2022, deoarece destinatarul era absent, or, cerere de recurs în casaţie a fost introdusă la data de 15.05.2025. Deopotrivă, din verificările efectuate în baza de date a ANP, a rezultat că recurentul A. a fost încarcerat în Penitenciarul Satu Mare în data de 17.04.2025, în baza MEPI nr. 56/08.04.2025 emis ca urmare a pronunţării sentinţei penale nr. 34 din 19.03.2025 de către Tribunalul Bihor, în dosarul nr. x/2024, sentinţă prin care a fost revocată suspendarea executării pedepsei de 2 ani închisoare sub supraveghere dispusă în prezenta cauză.

Totodată, se observă că, în cauză, inculpatul A. nu a exercitat calea de atac a apelului, iar motivul de apel al procurorului privind greşita achitare a inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) din C. pen. din 1969 (motiv de apel ce l-a vizat şi pe inculpatul A.), a fost apreciat de instanţa de apel ca fiind nefondat, aş a încât situaţia juridică a inculpatului a rămas neschimbată. În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., potrivit cărora decizia instanţei de apel prin care a fost respins apelul nu poate fi atacată cu recurs în casaţie de persoanele care nu au exercitat calea de atac a apelului ori când apelul acestora a fost retras.

În raport de aceste împrejurări se constată că, cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care devine redundantă analizarea celorlalte condiţii de admisibilitate.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 220/A din 29 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 220/A din 29 aprilie 2022, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 septembrie 2025.