Cassation inadmissibility due to procedural delay and misapplication of the statutory bar for wrongful termination of criminal proceedings

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 138 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, printre altele, s-au hotărât următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A., prin apărător ales.

S-a stabilit, ca lege penală mai favorabilă, legea penală veche.

În baza art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată.

În baza art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată.

În baza art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, care a fost sporită cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen., pe o perioadă de 5 ani

În baza art. 71 C. pen. din 1969 s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv şi a arestului la domiciliu, de la 23.04.2015 la 21.06.2015 şi de la 18.12.2015 la 12.05.2016.

Prin aceeaşi hotărâre s-a pronunţat o soluţie şi cu privire la inculpatul B..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. s-a menţinut sechestrul asigurator dispus prin ordonanţa procurorului din data de 29.04.2015 asupra: terenului arabil în suprafaţă de 5800 mp., situat în Satu Mare, CF nr. x nedefinitiv Satu Mare, cu nr. cadastral x, de sub B18, care aparţine de jure numitei C.; terenului identificat prin nr. cadastral x de sub b 4-5, înscris în CF nr. x Satu Mare, situat în comuna Viile Satu Mare, în suprafaţă de 6920 mp., respectiv prin nr. cadastral x de sub 4-5 înscris în CF x Satu Mare, care reprezintă în natură fâneaţă, situat în comuna Viile Satu Mare, în suprafaţă de 1428 mp., ce aparţine de jure numitului D., şi în temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., art. 257 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. şi a art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea acestora.

S-a menţinut sechestrul asigurator instituit prin ordonanţa procurorului din 04.05.2015 asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpatului A. până la concurenţa sumei de 24.000 euro sau echivalent în RON, identificate prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului din data de 07.05.2015, constând în poprirea sumelor de bani existente şi viitoare în conturile deţinute de inculpat la E., respectiv instituirea sechestrului asigurator asupra imobilului aparţinând inculpatului, aflat în proprietatea acestuia şi a soţiei F., situat în Satu Mare, str. x, nr. 22/B, Satu Mare, înscris în CF nr. x Satu Mare, număr cadastral x, sumă în raport de care, în temeiul art. 254 alin. (3) C. pen., art. 257 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen. şi art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20.000 RON, câte 10.000 RON fiecare.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Satu Mare, a onorariului apărătorului desemnat din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 351/A din 6 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 138 din 25 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, care a fost desfiinţată, în parte, iar în rejudecare, printre altele:

S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. de către instanţa de fond, în pedepsele componente de: 4 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 6 şi art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen. sporul de 6 luni închisoare.

S-a reţinut ca temei al condamnării inculpatului A. pentru infracţiunea de luare de mită încadrarea juridică prevăzută de art. 254 alin. (1), (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) şi cu aplicarea art. 5 C. pen., înlăturându-se dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. din1969 referitoare la forma continuată.

S-a redus de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare pedeapsa stabilită pentru această infracţiune, menţinându-se pedeapsa complementară aplicată de instanţa de fond.

S-a reţinut ca temei al condamnării inculpatului A. pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată încadrarea juridică prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014) şi cu aplicarea art. 5 C. pen.

S-a redus de la 3 ani închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa stabilită pentru această infracţiune, menţinându-se pedeapsa complementară aplicată de instanţa de fond.

În baza art. 34 lit. b) - art. 33 lit. a) C. pen. din 1969 s-au recontopit pedepsele anterior menţionate (3 ani închisoare, 2 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 3 ani închisoare) în pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (reducându-se sporul de 6 luni stabilit de instanţa de fond), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, în regim privativ de libertate şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) (cu referire la calitatea de poliţist) C. pen., pe o perioadă de 5 ani, cu titlu de pedeapsă complementară şi interzicerea exercitării aceloraşi drepturi, cu titlu de pedeapsă accesorie.

S-a reformat dispoziţia instanţei de fond cu privire la deducerea măsurilor preventive, în sensul că s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reţinerii, arestării preventive şi arestului la domiciliu din data de 22.04.2015 până la data de 22.06.2015, inclusiv, şi din data de 18.12.2015 până la data de 12.05.2016, inclusiv.

S-au reformat dispoziţiile instanţei de fond cu privire la confiscarea specială, reţinându-se ca temei al confiscării speciale dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 78/2000 (forma în vigoare anterior datei de 01.02.2014).

S-au menţinut în rest toate celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei.

În baza art. 272 C. proc. pen. s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiţiei, către Baroul Bihor, a onorariului apărătorului desemnat din oficiu, iar potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au fost lăsate în sarcina statului.

Împotriva deciziei penale nr. 351/A din 6 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, la data de 8 mai 2024 (prin e-mail), a formulat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Oradea a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 7 iunie 2024, sub nr. x/2015, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la data de 19 septembrie 2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.

I. Prioritar, examinând cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de recurentul inculpat A., Înalta Curte, judecătorul de filtru reţine următoarele:

Invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu poate avea ca efect suspendarea, obligatorie sau facultativă, a judecăţii cauzei, dispoziţiile procesual penale în vigoare stabilind limitativ doar următoarele cazuri de suspendare a judecăţii: în caz de boală şi pe perioada desfăşurării procedurii de mediere (art. 367); în caz de extrădare activă (art. 368); în cazul cererii de reabilitare, în situaţia în care faţă de condamnat a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru altă infracţiune [art. 533 alin. (2) C. proc. pen..] şi până la pronunţarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept [art. 476 alin. (2) C. proc. pen..].

Dimpotrivă, dipoziţiile art. 367 alin. (9) C. proc. pen. stabilesc că "ridicarea unei excepţii de neconstituţionalitate nu suspendă judecarea cauzei".

Acest text de lege, care reflectă modificările aduse C. proc. pen. din 1968 prin Legea nr. 177/2010, prin care au fost abrogate alin. (5) al art. 29 din Legea nr. 47/1992, care prevedea că "pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă" şi alin. (6) al art. 303 C. proc. pen. din 1968, care prevedea suspendarea obligatorie în acest caz, instituie, practic, cu caracter imperativ, interdicţia suspendării judecării cauzei în situaţia invocării unei excepţii de neconstituţionalitate.

Altfel spus, ca efect al acestor dispoziţii legale, în cazul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate, apreciată ca admisibilă de către instanţa de judecată, aceasta nu poate dispune suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de către Curtea Constituţională.

Premisa interdicţiei analizate o constituie o soluţie de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată, în cazul respingerii cererii de sesizare nepunându-se, de plano, problema suspendării judecăţii cauzei în care a fost invocată excepţia apreciată ca inadmisibilă.

În contextul acestor consideraţii teoretice, notând că, prin încheierea din 19 septembrie 2024, pronunţată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 435 şi art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., formulată de recurentul inculpat A., soluţie care, prin ea însăşi, exclude posibilitatea punerii în discuţie a chestiunii suspendării judecăţii cauzei, Înalta Curte va respinge cererea corelativă a recurentului inculpat de suspendare a judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

II. În contextul acestei soluţii, procedând, în continuare, la examinarea admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 şi art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată - decizia penală nr. 351/A din 6 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte însă condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că la dosarul cauzei nu există dovada de comunicare a decizia instanţei de apel, in extenso, către inculpatul A., înscrisul aflat la dosarul (supliment) al Curţii de Apel Oradea făcând doar dovada faptului că plicul conţinând hotărârea susmenţionată, trimis Penitenciarului Satu Mare, în care recurentul se afla încarcerat din 7 iulie 2018, a fost restituit Curţii de Apel Oradea cu menţiunea că inculpatul a fost transferat la Penitenciarul Oradea.

Ca urmare, procedura de comunicare a deciziei din apel către recurent nu a fost realizată cu respectarea prevederilor art. 264 raportat la art. 259 alin. (7) C. proc. pen., aspect care îi profită acestuia.

Cu toate acestea, având în vedere că, astfel cum rezultă din fişa Ecris ataşată la dosar, la data de 20 august 2018, pe rolul Curţii de Apel Oradea a fost înregistrată contestaţia în anulare formulată de inculpatul A. împotriva deciziei recurate, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 al instanţei sus-menţionate (soluţionată la data de 25 octombrie 2018), rezultă că acesta a avut cunoştinţă de decizia sus-menţionată cel puţin la momentul introducerii respectivei căi extraordinare de atac, 20 august 2018.

Or, raportat la această dată, înregistrarea prezentului recurs în casaţie, la data de 8 mai 2024, s-a realizat, în mod evident, în afara termenului legal de 30 de zile prev. de art. 435 C. proc. pen.

Conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen.

Deşi constatarea anterioară face inutilă evaluarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată, cu titlu subsidiar, că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu respectă nici condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen. întrucât aspectele invocate de acesta în recurs în casaţie, care vizează, în esenţă, incidenţa impedimentului prev. de art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii sale penale pentru infracţiunile pentru care a fost condamnat definitiv, nu se circumscriu, în mod evident, cazului de recurs în casaţie prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care permite cenzurarea hotărârii atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal".

Or, deşi inculpatul A. îşi fundamentează demersul judiciar pe cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., situaţia sa juridică nu se circumscrie, ab initio, ipotezei vizate de textul de lege precitat, întrucât faţă de acesta s-a pronunţat (prin decizia recurată) o soluţie definitivă de condamnare, iar nu o soluţie de încetare a procesului penal, care constituie premisa incidenţei normei procesual penale evocate.

Având în vedere cele anterior expuse, în baza art. 440 alin. (2) raportat la art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 351/A din data de 6 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge cererea de suspendare a judecăţii cauzei formulată de recurentul inculpat A..

II. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 351/A din data de 6 iulie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 septembrie 2024.