Cassation appeal against organized crime and VAT fraud conviction declared inadmissible for late filing and prior rejection

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 07 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 712 din data de 13 decembrie 2018 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., printre alţii, a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de constituire sau aderare la un grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 (art. 367 C. pen. actual) cu referire la art. 5 C. pen. actual, a fost achitat inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 8 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă promovată în cauză de A.N.A.F. - D.G.R.F.P. Craiova - pentru Statul Român.

În baza art. 397 alin. (5) C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asiguratorii instituite prin ordonanţele nr. 174D/P/2011 din 13 iunie 2013 ale procurorului din cadrul DIICOT - ST Craiova cu privire la bunurile imobile proprietatea inculpaţilor B., C., D., A., S.C. E. S.R.L. Piatra Olt.

În esenţă, în fapt, s-a reţinut că inculpatul A., în perioada 2009-2012, prin intermediul societăţilor comerciale pe care le administra în drept şi/sau în fapt respectiv S.C. E. S.R.L. Piatra Olt, S.C. F. S.R.L. Piatra Olt, dar şi în calitate de preşedinte al Organizaţiei Utilizatorilor de Apa si G. a obţinut rambursări/compensări ilegale de TVA cu un prejudiciu total adus bugetului de stat în suma de 8.123.096 RON prin înregistrarea în contabilitatea societăţilor menţionate de documente fictive (facturi, contracte) ce simulau circulaţia economică a unor bunuri si/sau servicii.

Împotriva acestei sentinţe, a exercitat, în termen legal, printre alţii, calea de atac a apelului, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 556 din data de 07 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Craiova şi partea civilă Statul Român, prin A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei penale nr. 712 din data de 13 decembrie 2018, pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2017, privitor, printre alţii, la inculpatul A..

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, cu privire, printre alţii, la inculpatul A., sub aspectul laturii penale şi civile şi, rejudecând:

S-a constatat că, prin încheierea din 19 noiembrie 2021, instanţa de apel a dispus schimbarea încadrării juridice astfel: - pentru inculpatul A. din infracţiunile prev. de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 din C. pen., în infracţiunile prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 din C. pen.

S-a constatat că legea mai favorabilă - pentru inculpaţii din prezenta cauză - este C. pen. anterior, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, art. 8 alin. (1) şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, respectiv art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

S-a menţinut sentinţa apelată în ceea ce priveşte achitarea, printre alţii, a inculpatului A., în baza art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu privire la infracţiunea prev de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (5), art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. rap la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., printre altele, s-a dispus achitarea inculpatului A. pentru infracţiunea prev de art. 8 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 5 din C. pen.

În baza art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 5 din C. pen., art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 65 din C. pen. anterior cu aplic. art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o durată de 2 ani a drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) din C. pen. anterior şi art. 64 lit. c) din C. pen. anterior (interzicerea dreptului de a fi fondator, administrator, director sau reprezentant legal al unor societăţi comerciale). În baza art. 71 din C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. anterior, cu referire la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012.

În baza art. 861 alin. (1) din C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani şi 6 luni ani închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, stabilit în raport de disp. art. 862 C. pen. anterior (respectiv durata pedepsei aplicată, la care se adăugă un interval de timp de 2 ani). În baza art. 863 alin. (1) din C. pen. anterior, inculpatul A. se va supune, pe durata termenului de încercare, următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune Olt; - să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; - să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă. S-a atras atenţia inculpatului asupra disp. art. 864 din C. pen. anterior, art. 83 şi 84 din C. pen. anterior, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul în care, în cursul termenului de încercare, săvârşeşte din nou o infracţiune, precum şi dacă nu îndeplineşte, cu rea credinţă, măsurile de supraveghere menţionate mai sus, cu consecinţa executării în întregime a pedepsei în regim de detenţie.

S-au aplicat dispoziţiile art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior privind suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

S-a constatat că inculpatul H. a fost arestat preventiv de la data de 20 decembrie 2012, la data de 13 mai 2013.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător, instituită prin ordonanţa nr. 174D/P/13 iunie 2013 a DIICOT - Serviciul Teritorial Craiova, asupra bunurilor aparţinând inculpatului A., respectiv: imobilele situate în Găneasa cu nr. carte funciară x; imobilele situate în Scorniceşti cu nr. carte funciară x; imobilul situat în Piatra Olt cu nr. de carte funciară x; imobilele situate în Slătioara cu nr. carte funciară x; imobilele situate în Slatina cu nr. carte funciară x, respectiv bunuri imobile aparţinând S.C. E. S.R.L. Piatra Olt, situate în: Piatra Olt cu nr. carte funciară x; imobile situate în Valea Mare cu nr. carte funciară x; imobile situate în Slatina cu nr. carte funciară x; imobil situat în Găneasa cu numărul de carte funciară x.

În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005, s-a comunicat Oficiului Naţional al Registrului Comerţului o copie a dispozitivului hotărârii judecătoreşti definitive, pentru a se efectua menţiunile corespunzătoare în Registrul Comerţului.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv facturile: în valoare de 575.192,6 RON; în valoare de 284.976,6 RON; în valoare de 240.956,8 RON emise de S.C. I. S.R.L. Galaţi către S.C. E. S.R.L., respectiv a facturilor: în valoare de 166.600 RON; în valoare de 229.075 RON; în valoare de 601.400 RON şi în valoare de 110.463,4 RON emise de S.C. J. S.R.L. Bucureşti.

În raport de dispoziţiile art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis, în parte, acţiunea civilă formulată de partea civilă A.N.A.F. - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, astfel:

A fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E., prin administrator judiciar expert în insolvenţă SPRL Filiala Bucureşti, la plata sumei de 790.316,16 RON despăgubiri civile, cu accesoriile fiscale calculate conform dispoziţiilor Codului de Procedură Fiscală.

Au fost obligaţi în solidar inculpaţii A. şi K., inculpatul A. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente S.C. E. - prin administrator judiciar expert în insolvenţă SPRL Filiala Bucureşti, la plata sumei de 213.120 RON despăgubiri civile, cu accesoriile fiscale calculate conform dispoziţiilor Codului de Procedură Fiscală.

În baza art. 274 alin. (1) şi (3) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. - prin administrator judiciar expert în insolvenţă SPRL Filiala Bucureşti, la plata sumei de 3.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat la instanţa de apel, rămân în sarcina statului.

Decizia penală nr. 556 din data de 07 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost comunicată, printre alţii, inculpatului A. la data de 12.04.2022, fila x (Comuna Criva de Sus, Şos Argeşanu nr. 8, a semnat portar).

La data de 29.04.2022, inculpatul, indicând aceeaşi adresă, a formulat cerere de comunicare a hotărârii, la fila x, fiind adresa Curţii de Apel Craiova în care se menţionează că se înaintează copie de pe dovada de primire a comunicării deciziei. Ulterior, la datele de 03.05.2022, 04.05.2022, 10.05.2022,11.05.2022, 12.05.2022 inculpatul a formulat cerere de acces la dosarul electronic, precum şi cereri privind copierea în integralitate a dosarului

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 12.05.2022, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 07 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 12.05.2025.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism la data de 20.05.2025, inculpaţilor şi părţilor responsabile civilmente.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 23.09.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul a invocat cazul de recurs în casaţie prev de art. 438 pct. 8 din C. proc. pen., şi în esenţă, a solicitat admiterea recursului în casaţie, casarea deciziei penale nr. 556/07.04.2022 a Curţii de Apel Craiova, menţinerea sentinţei penale nr. 712 din 13.12.2018 a Tribunalului Dolj şi încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale.

În esenţă, a arătat că deşi pe parcursul judecării dosarului nr. x/2019, a invocat în repetate rânduri incidenţa prescripţie răspunderii penale, în mod nejustificat instanţa de judecată a omis să se pronunţe cu privire la acest aspect, în acest sens, a indicat cu titlu exemplificativ notele scrise înaintate la data de 29.11.2021 în atenţia completului investit cu soluţionarea dosarul nr. x/2019.

În contextul în care la data soluţionării procesului de către instanţa de apel, C. proc. pen. nu recunoştea dreptul inculpaţilor de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, nu a exercitat la acel moment un recurs în casaţie întemeiat pe împrejurarea că instanţa de judecată, în mod greşit, nu a dispus încetarea procesului penal.

Prin Decizia nr. 50/2025 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Curtea Constituţională a decis următoarele: Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de u formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională.

Drept urmare, a înţeles să formuleze prezentul recurs în casaţie, şi a solicitat încetarea procesului penal sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie generală a răspunderii penale.

În ceea ce priveşte prescripţia răspunderii penale, instanţa urmează să aibă în vedere că mai favorabile sunt dispoziţiile C. pen., forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 (data publicării Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 a Curţii Constituţionale) şi data de 30.05.2022 data publicării în Monitorul Oficial a Ordonanţei de Urgenţă nr. 71 din 30 mai 2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind C. pen., întrucât aceasta nu prevedea cauze de întrerupere a cursului termenului prescripţiei răspunderii penale, făcând astfel aplicabil termenul general de prescripţie prevăzut de lege raportat la limitele de pedeapsă.

În concluzie, a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale

Înalta Curte, verificând cerinţele legale pentru admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată, constată că acestea nu sunt îndeplinite în cauză, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte notează că potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".

În acest sens, Înalta Curte reţine că din actele dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 12.04.2022, la domiciliul indicat, dosar curtea de apel.

Termenul de declarare a recursului în casaţie, prev. de art. 435 din C. proc. pen., s-a împlinit la data de 12.05.2022 pentru inculpatul A.. Or, prezenta cerere de recurs în casaţie a fost introdusă de inculpatul A. la data de 12.05.2025, cu depăşirea cu mult a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanţei de apel.

Un alt aspect care conduce la inadmisibilitatea căii de atac priveşte faptul că recurentul inculpat a mai formulat un recurs în casaţie împotriva aceleiaşi decizii penale, fiind respins prin decizia penală nr. 377/RC din 13.09.2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2019, fiind incidente dispoziţiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Prin Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că este neconstituţională soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal, însă acest aspect nu echivalează cu posibilitatea de a declara un nou recurs în casaţie invocând un alt caz de casaţie ori cu repunerea în termenul de recurs în casaţie.

Decizia nr. 50 din 18 februarie 2025 a Curţii Constituţionale nu este de natură să schimbe această constatare, atâta timp cât în considerentele acesteia nu sunt prevăzute dispoziţii în sensul solicitat de recurentul inculpat (naşterea unui nou drept de a formula recurs în casaţie), având în vedere că deciziile instanţei de contencios constituţional produc efecte general obligatorii pentru viitor, începând cu data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României, după cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa acesteia.

În acest sens, prin Decizia nr. 656 din 17 octombrie 2019 (paragraful 20), Curtea Constituţională, referitor la o excepţie de neconstituţionalitate a prevederilor art. 435 C. proc. pen., a statuat că "declararea, în mod condiţionat, a recursului în casaţie, cale extraordinară de atac, prin respectarea unui termen de introducere a acestuia, are ca finalitate buna administrare a justiţiei, ocrotirea, pe de o parte, a garanţiilor procesuale ale părţilor, iar, pe de altă parte, a autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securităţii raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. Cu alte cuvinte, instituirea unui termen pentru formularea recursului în casaţie, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori şi discipline procesuale, în vederea soluţionării într-un termen rezonabil a procesului penal, şi o garanţie că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părţilor interesate de a înlătura, oricând, efectele pe care trebuie sale producă hotărârile judecătoreşti definitive...".

De asemenea, deosebit de importante sunt considerentele Deciziei nr. 220/2019, prin care Curtea Constituţională a statuat că "în ceea ce priveşte efectele prezentei decizii, Curtea constată că aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, se aplică de la data publicării sale atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele de recurs în casaţie aflate în curs de judecată, adică celor de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi celor în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare, precum şi în toate cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitae având acelaşi obiect până la data publicării în Monitorul oficial al României a prezentei decizii". (paragraful 53).

În egală măsură, sunt avute în vedere Decizia nr. 68/27.02.2017 (paragraful 124), prin care Curtea Constituţională a reţinut că "potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, Deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor. Efectul ex nunc al actelor Curţii constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept. Pe cale de consecinţă, efectele deciziei Curţii nu pot viza decât actele, acţiunile, inacţiunile sau operaţiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autorităţile publice implicate în conflictul juridic de natură constituţională", şi Decizia nr. 126/2016 (paragraful 27), prin care s-a statuat de instanţa de contencios constituţională că "în ceea ce priveşte cauzele soluţionate până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale şi în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă declarată neconstituţională, acestea reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv şi irevocabil soluţionată. Curtea reţine că, din momentul introducerii cererii în instanţă şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, norma incidenţă a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunţării hotărârii prin care s-a tranşat în mod definitiv litigiul. Aşa încât Curtea constată că incidenţa deciziei de admitere a instanţei de contencios constituţional într-o atare cauză ar echivala cu atribuirea de efecte ex tune actului jurisdicţional al Curţii, cu încălcarea dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală, şi ar nega, în mod nepermis, autoritatea de lucru judecat care este ataşată hotărârilor judecătoreşti definitive".

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de recurent inculpat A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., în cauză fiind, totodată, incidente şi disp. art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.. Constatarea anterioară face neutilă analiza celorlalte condiţii de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A..

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 07 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 556 din data de 07 aprilie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.