Cassation inadmissible for untimeliness and failure to link fraud recidivism error to erroneous termination of criminal proceedings

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 62 din data de 11 aprilie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. Judecătoria Şimleu Silvaniei a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa închisorii de 2 ani şi 6 luni în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prev.şi ped. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) şi 43 alin. (5) C. pen.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 19 C. proc. pen. şi la art. 1357 C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată în cauză de partea civilă B..

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.500 de RON către partea civilă, titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul cauzat ca urmare a săvârşirii infracţiunii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 267/A/2025 din 20 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 62/11.04.2024, pronunţată de Judecătoria Şimleu Silvaniei în dosarul nr. x/2022, care a fost desfiinţată în parte, în latura penală a cauzei, în ceea ce priveşte greşita reţinere a recidivei postexecutorii, şi procedând la o nouă judecată în aceste limite:

S-a înlăturat reţinerea în privinţa inculpatului A., în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, prev.şi ped. de art. 244 alin. (1) C. pen., a prevederilor art. 41 alin. (1) şi art. 43 alin. (5) C. pen., referitoare la recidiva postexecutorie.

S-a constatat că inculpatul a săvârşit infracţiunea de înşelăciune, prev.şi ped. de art. 244 alin. (1) C. pen. în stare de recidivă postcondamnatorie, pe parcursul termenului de supraveghere al liberării condiţionate a pedepsei de 5 ani şi 2 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 72 din 26.05.2018, pronunţată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr. x/2017, definitivă prin decizia penală nr. 385/A/19.07.2018 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, pedeapsă pentru care s-a dispus liberarea condiţionată a inculpatului la data de 18.08.2020, cu un rest de pedeapsă de executat de 415 zile.

S-a menţinut pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare în regim de detenţie, aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, faptă prev.şi ped. de art. 244 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen., precum şi restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Împotriva deciziei penale nr. 267/A/2025 din 20 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a formulat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 24.04.2025.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. (în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal).

În cuprinsul motivelor de recurs în casaţie, inculpatul a arătat, în esenţă, că, sunt incidente dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. raportate la Decizia nr. 50/18.02.2025 a Curţii Constituţionale, fiind nemulţumit de modul în care a fost administrat probatoriul în faza de apel, întrucât martorii au furnizat informaţii false despre activitatea sa şi astfel a fost condamnat fiind nevinovat.

După îndeplinirea procedurilor prevăzute de art. 439 C. proc. pen., cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, având fixat termen de judecată, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., la 23 septembrie 2025.

Magistratul asistent, în conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., a întocmit şi a depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie formulate, în vederea verificării admisibilităţii în principiu a acesteia.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie, în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Procedând, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434, art. 435 şi art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen., magistratul asistent raportor constată că, în cuprinsul cererii este menţionat numele şi prenumele recurentului, semnătura acestuia, iar decizia penală nr. 267/A/2025 din 20 februarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, recurată în prezenta cauză, face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casaţie, însă recursul în casaţie nu a fost formulat în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.

Potrivit art. 435 C. proc. pen., termenul de declarare a căii de atac a recursului în casaţie este de 30 de zile şi se calculează conform regulii stabilite în art. 269 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. pen. privind calculul termenelor procedurale pe zile, fiind aplicabile si prevederile art. 269 alin. (4) privind situaţiile când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare şi cele art. 270 alin. (1) şi alin. (2) referitoare la actele considerate ca făcute în termen; momentul iniţial al termenului este data comunicării deciziei instanţei de apel, indiferent de titularul căii de atac.

Analizând actele dosarului, prin aplicarea consideraţiilor legislative anterior expuse, se constată că decizia penală atacată a fost comunicată inculpatului A. la data de 13.03.2025 la locul de detenţie - Penitenciarul Aiud, termenul de declarare a recursului în casaţie s-a împlinit la data de 14.04.2025, iar inculpatul a formulat prezenta cale de atac la data de 15.05.2025, depăşind astfel termenul legal cu aproximativ o lună.

Conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, se constată că, formal, criticile invocate de recurentul inculpat A. nu se circumscriu în conţinut dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei de admisibilitate analizate, se constată că aspectele invocate de recurentul inculpat A. în actualul cadru procesual, care vizează, în esenţă, incidenţa impedimentului la exercitarea acţiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (respectiv inexistenţa materială a faptei ce face obiectul acuzaţiei ce i se aduce în cauză), nu se circumscriu, nici măcar formal, cazului de recurs în casaţie invocat, prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Acest caz de recurs în casaţie, potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal", vizează exclusiv situaţiile în care, în raport cu actele şi lucrările dosarului, s-a reţinut în mod eronat incidenţa unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen. (respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

Deşi, prin intermediul recursului în casaţie întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., se poate tinde, ca o consecinţă a trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de apel, atât la pronunţarea unei soluţii de condamnare sau de renunţare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei (dacă este formulat de procuror sau partea civilă), cât şi la pronunţarea unei hotărâri de achitare a inculpatului (când este exercitat de acesta), calea extraordinară de atac poate fi promovată doar pentru motive de nelegalitate a hotărârii, respectiv doar în acele situaţii în care instanţele de fond au reţinut incidenţa dispoziţiilor legale care reglementează o cauză de încetare a procesului penal, cu toate că acestea nu erau aplicabile.

Prin motivele formulate, în esenţă, recurentul inculpat A. a susţinut că martorii audiaţi în cauză au furnizat informaţii false despre activitatea sa şi astfel a fost condamnat, el fiind nevinovat.

Înalta Curte constată că aspectele invocate de recurentul inculpat A. prin motivele de recurs în casaţie pornesc de la contestarea probatoriului administrat şi presupun o reapreciere a acestuia.

Aceste critici aduc în discuţie aspecte de temeinicie a hotărârii recurate, iar nu de legalitate, întrucât tind la reanalizarea situaţiei de fapt şi reevaluarea materialului probator administrat în cauză, aspecte care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, împrejurare care atrage nerespectarea condiţiei de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a provoca o verificare pe fond a căii extraordinare de atac formulate, condiţie neîndeplinită în speţă.

Recursul în casaţie nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanţele de fond, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator şi să reţină o stare de fapt diferită de cea descrisă şi valorificată ca atare în hotărârea atacată.

Practic, în actualul cadru procesual, instanţa de casaţie nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casaţie nu este formulată în termenul prevăzut de lege şi nu îndeplineşte nici condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii nu se circumscriu în conţinut cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., acesta fiind invocat în mod formal, în temeiul art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 267/A/2025 din data de 20 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul- inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 267/A/2025 din data de 20 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 septembrie 2025.