Barred repetition of cassation appeal after prior rejection despite new constitutional grounds

Şedinţa publică din data de 23 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată în cauză, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 305 din data de 06.08.2024 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosarul nr. x/2020, printre altele, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în vigoare la data epuizării infracţiunii (25.07.2016), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1), alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de droguri de risc" faptă prev. şi ped. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, în vigoare la data epuizării infracţiunii (25.07.2016).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 96 alin. (4), alin. (5) din C. pen., s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare, stabilite prin sentinţa penală nr. 112/21.02.2013, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi dispune executarea acesteia.

În baza art. 96 alin. (4), alin. (5) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a cumulat aritmetic pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată prin hotărârea judecătorească cu pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 112/21.02.2013, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultând o pedeapsă de 7 ani 6 luni închisoare, pe care inculpatul A. o va executa în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. b) din C. pen., art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 5 ani, care se va executa după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

S-a constatat că pedeapsa complementară aplicată prin sentinţa penală nr. 112/21.02.2013, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost executată.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., s-a interzis inculpatului A. ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, care se va executa de la rămânerea definitivă a sentinţei atacate şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv perioada 25.07.2016 - 29.07.2016.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva sentinţei penale nr. 305 din data de 06.08.2024, pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia penală, în dosarul nr. x/2020.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, în fond, rejudecând, s-a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc, în modalităţile procurării, deţinerii, punerii în vânzare şi vânzării de droguri de risc, fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea 143/2000, astfel cum a fost modificată şi completată, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen. şi art. 5 din C. pen., de la 5 ani închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a constatat că infracţiunea continuată care face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în termenul de supraveghere al suspendării sub supraveghere dispuse prin sentinţa penală nr. 112/21.02.2013, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 41 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 96 alin. (4), alin. (5) din C. pen., s-a revocat suspendarea executării pedepsei de 2 ani 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 112/21.02.2013, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi dispune executarea acesteia.

În baza art. 96 alin. (4), alin. (5) C. pen., art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (1) din C. pen., s-a cumulat aritmetic pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre judecătorească cu pedeapsa rezultantă de 2 ani 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 112/21.02.2013, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul penal nr. x/2012, definitivă prin decizia penală nr. 608/19.02.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultând o pedeapsă principală de 6 ani închisoare, pe care inculpatul A. o va executa în regim de detenţie.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020 a declarat recurs în casaţie inculpatul A., invocând cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 23 decembrie 2024, când s-a stabilit termen la data de 14 ianuarie 2025, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin decizia 67/RC din data de 11.02.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

La data de 16.05.2025, împotriva aceleiaşi decizii din apel, nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, a formulat o nouă cerere de recurs în casaţie inculpatul A., prin avocat ales B., invocând de această dată, cazul de casare reglementat de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

În esenţă, prin cererea de recurs în casaţie formulată inculpatul A. a apreciat că infracţiunea continuată săvârşită de acesta nu s-a epuizat la data de 25.07.2016, aşa cum a stabilit instanţa, ci în cursul lunii februarie 2016. A considerat că cele două acte materiale presupus a fi fost săvârşite ulterior acestei date, nu ar fi putut fi avute în vedere la momentul stabilirii datei de la care curgea termenul de prescripţie, întrucât nu erau prevăzute de legea penală, nefiind întrunite elementele de tipicitate a infracţiunii.

A considerat că soluţia corectă în cauză ar fi cea de încetare a procesului penal în temeiul disp. art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.. A invocat în acest sens dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. şi decizia Curţii Constituţionale nr. 50/18.02.2025 care a statuat dreptul inculpatului de a formula recurs în casaţie în situaţia precum cea dedusă judecăţii.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., recurentul a solicitat să se dispună suspendarea în tot a executării hotărârii atacate.

Conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., instanţa de apel a dispus comunicarea cererii de recurs în casaţie către procuror şi părţi, conform dovezilor de comunicare aflate la dosar.

La dosar nu au fost depuse concluzii scrise asupra recursului în casaţie.

După îndeplinirea procedurii de comunicare, dosarul de recurs în casaţie a fost înaintat instanţei supreme şi a fost înregistrat la data de 23.06.2025 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 23.09.2025, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Din actele dosarului se constată că inculpatul A. a mai formulat anterior o cerere de recurs în casaţie împotriva aceleaşi decizii din apel - 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, prima cerere de recurs în casaţie făcând aşadar obiectul dosarului nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, soluţionat prin decizia nr. 67/RC din data de 11 februarie 2025.

Astfel, se constată că, prin încheierea nr. decizia nr. 67/RC din data de 11 februarie 2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în dosarul nr. x/2020, s-a respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 1001 din 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Dispoziţiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., prevăd că, în cazul în care cererea de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.

Prin urmare, nu pot fi atacate cu recurs în casaţie hotărârile împotriva cărora a mai fost exercitată această cale extraordinară de atac, fiind respinsă, iar titularul căii de atac este acelaşi - parte sau procuror.

În concluzie, în condiţiile în care, în speţă, inculpatul A. a mai formulat o cerere de recurs în casaţie împotriva aceleiaşi decizii penale (nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020), soluţionată în mod definitiv prin decizia nr. 67/RC din data de 11.02.2025 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală în dosarul nr. x/2020, prin care s-a dispus respingerea recursului în casaţie, urmează ca, în prezenta cauză, Înalta Curte să constate inadmisibilitatea cererii de recurs în casaţie de faţă, având în vedere dispoziţiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen.

În ceea ce priveşte solicitarea de suspendare a deciziei atacate, Înalta Curte constată că dispoziţiile art. 441 din C. proc. pen. prevăd posibilitatea instanţei care admite în principiu cererea de recurs în casaţie sau completului care judecă recursul în casaţie să suspende executarea hotărârii. Aceasta înseamnă că, în ipoteza în care calea extraordinară de atac este respinsă ca inadmisibilă, fără a se proceda la verificări suplimentare, cererea de suspendare a executării hotărârii rămâne fără obiect şi nu se justifică pronunţarea distinctă asupra acesteia, situaţie incidentă şi în speţă.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 440 alin. (2) rap. la art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., respinge ca inadmisibilă cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1001 din data de 19 septembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă inculpatul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2025.