Defendant's post-conviction challenge to appellate ruling from 2022 rejected as time-barred.

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 107/P de la 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-au hotărât următoarele:

S-au reţinut în favoarea inculpatului A. circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din C. pen. din 1968, constând în conduita inculpatului înainte de săvârşirea infracţiunii, faptul că personal a suferit ample vătămări corporale ca urmare a accidentului produs, precum şi situaţia sa dificilă raportată la starea de sănătate a propriului copil minor.

În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 an închisoare şi pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen. din 1968 pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 178 alin. (1) şi. (2) din C. pen. 1968, cu aplicarea art. 76 alin. (1) lit. d) din C. pen. 1968 şi art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 81 din C. pen. din 1968 şi art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei principale de 1 an închisoare şi a pedepsei accesorii aplicate inculpatului A., pe un termen de încercare de 3 ani (stabilit în temeiul art. 82 din C. pen. 1968).

În temeiul art. 83 din C. pen. 1968 s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării în cazul săvârşirii unei infracţiuni în termenul de încercare al suspendării condiţionate.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în procesul penal, în sumă de 8000 RON.

În temeiul art. 272 din C. proc. pen. s-a dispus plata din bugetul Ministerului Justiţiei a sumei de 150 RON, onorariul parţial pentru asigurarea asistenţei judiciare din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 52/A din 10 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 107/P din 12 octombrie 2021 a Curţii de Apel Constanţa, secţia pentru cauze penale cu minori şi de familie, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi în rejudecare:

I. În unanimitate:

1. S-au înlăturat din conţinutul pedepsei accesorii aplicate de prima instanţă dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza I din C. pen. din anul 1968, respectiv dreptul de a alege.

2. În baza art. 404 alin. (4) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către inculpat a autoturismului, proprietatea inculpatului.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului.

II. În majoritate:

S-a înlăturat aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a-II-a şi lit. b) din C. pen. din anul 1968.

III. În unanimitate:

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu contravin deciziei.

~Opinia separată a preşedintelui completului de judecată a fost în sensul menţinerii pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. din anul 1968.

*

La data de 28 aprilie 2025 (data poştei), inculpatul A. a formulat recurs în casaţie împotriva deciziei penale nr. 52/A din 10 martie 2022 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017, invocând cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pt. 8 din C. proc. pen., în interpretarea dată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025, publicată în Monitorul Oficial nr. 328 din 11 aprilie 2025, conform căreia soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională.

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, unde a fost înregistrat, pe rolul secţiei penale, la data de 7 iulie 2025, sub nr. x/2025, fiind repartizat aleatoriu completului C10 Filtru.

Prin referatul din aceeaşi dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 18 septembrie 2025.

În conformitate cu dispoziţiile art. 439 alin. (5) din C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit şi depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casaţie.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A. în conformitate cu prevederile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casaţie nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438, instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

Alineatul (4) al aceluiaşi text de lege stabileşte că, în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 şi art. 435 din C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată - decizia penală nr. 52/A din 10 martie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017- nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte, însă, condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 435 din C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de textul de lege precitat.

În acest sens, Înalta Curte constată că decizia penală anterior menţionată, in extenso, a fost comunicată inculpatului A. la data de 15 martie 2022, la domiciliul legal şi cel procesual ales indicat în apel, astfel că formularea de către acesta a prezentei căi extraordinare de atac, la data de 28 aprilie 2025 (data poştei), s-a realizat, în mod evident, în afara termenului legal de 30 de zile prev. de art. 435 din C. proc. pen., care a expirat la data de 15 aprilie 2022.

Or, conform art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.

În consecinţă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen., motiv pentru care aceasta este inadmisibilă, constatare face inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prev. de art. 440 din C. proc. pen.

Susţinerile recurentului inculpat, în sensul că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. se calculează de la data publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 50/2025, respectiv 11 aprilie 2025, astfel că prezenta cale extraordinară de atac a fost introdusă în termen legal, nu au temei legal.

C. proc. pen. nu prevede repunerea în termenul de declarare a recursului în casaţie, acesta fiind un termen absolut, consecinţa nerespectării sale fiind decăderea din dreptul de a exercita calea de atac şi nulitatea actului făcut peste termen.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 50/2025, Curtea Constituţională nu a evidenţiat posibilitatea extinderii efectele deciziei sale şi în privinţa proceselor definitiv judecate anterior pronunţării acesteia, fiind aplicabile, prin urmare, dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora efectele general obligatorii ale deciziei se produc pentru viitor, începând cu data publicării ei în Monitorul Oficial al României.

De altfel, statuând asupra efectelor deciziilor în materia recursului în casaţie, Curtea Constituţională a stabilit, cu titlu de principiu, prin Decizia nr. 220/2019 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 421 din 29 mai 2019), "că aceasta nu produce efecte pentru trecut, ci numai pentru viitor, deoarece, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, se aplică de la data publicării sale atât situaţiilor pendinte, respectiv în cauzele de recurs în casaţie aflate în curs de judecată, adică celor de pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi celor în care justiţiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căii de atac extraordinare corespunzătoare, cât şi situaţiilor viitoare, precum şi în toate cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect până la data publicării în Monitorul Oficial al României a prezentei decizii". (par. 53)

Or, situaţia recurentului inculpat A. nu se circumscrie vreuneia dintre ipotezele anterior enumerate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, judecătorul de filtru concluzionează că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen.

Având în vedere cele anterior expuse, în baza art. 440 alin. (2) raportat la art. 435 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 52/A din data de 10 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017.

Urmare acestei soluţii, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 52/A din data de 10 martie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală în dosarul nr. x/2017.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2025.