Cassation appeal inadmissible against first-instance judgment; appellant ordered to pay 200 RON costs

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de condamnatul A., constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1795/2024 pronunţată la data de 08 noiembrie 2024 de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2024, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestaţiei în anulare formulată de către condamnatul A..

Împotriva sentinţei penale nr. 1795/2024 pronunţată la data de 08 noiembrie 2024 de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2024, a declarat contestaţie, condamnatul A.

Prin decizia penală nr. 52/C pronunţată la data de 18.02.2025, Tribunalul Bacău s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 1795/08.11.2024, pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. x/2024.

Împotriva acestei decizii, condamnatul A. a formulat contestaţie în anulare, la instanţa ierarhic superioară, cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău ca şi contestaţie în anulare, ulterior precizată ca fiind recurs în casaţie.

În acest context, prin decizia nr. 511/2025 din data de 11 iunie 2025, Curtea de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 50 C. proc. pen.. şi art. 433 C. proc. pen.. a fost declinată competenţa materială de soluţionare a prezentului recurs în casaţie, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul A., a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. fără însă a dezvolta motivele ce au stat la baza formulării acestei căi extraordinare de atac.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de condamantul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestor instanţe prin dispoziţiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curţilor militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie ca instanţe de fond, iar în ceea ce priveşte instanţa supremă - şi ca instanţă de recurs în casaţie, precum şi cele pronunţate în exercitarea altor funcţii judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de organele judiciare care nu au competenţe de instanţă de apel, respectiv judecătoriile şi tribunalele.

În raport cu aceste consideraţii teoretice Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie a fost exercitată de recurentul A. împotriva sentinţei penale nr. 1795/08.11.2024 pronunţată de Judecătoria Bacău prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de către acesta. Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casaţie, neconstituind o hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

În acest context, Înalta Curte reţine faptul că această constatare a inadmisibilităţii căii extraordinare de atac din prisma nerespectării dispoziţiilorart. 434 din C. proc. pen. face inutilă verificarea celorlalte condiţii de admisibilitate prevăzute de art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1795/2024 din data de 08 noiembrie 2024 a Judecătoriei Bacău, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1795/2024 din data de 08 noiembrie 2024 a Judecătoriei Bacău, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.