Cassation inadmissibility for challenging first-instance tribunal decision and failure to invoke statutory grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de petenta A., constată următoarele:

Prin încheierea din 16.02.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Olteniţa, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta A. împotriva soluţiei de clasare dispuse prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Olteniţa emisă la data de 15.11.2023 în dosarul de urmărire penală nr. 870/P/2022, soluţie menţinută prin ordonanţa nr. 73/II-2/2023 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi.

Împotriva încheierii din 16.02.2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, a declarat contestaţie, petenta A..

Prin încheierea nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, în baza art. 4251 alin. (1) şi alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 341 alin. (8) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată de contestatoarea petentă A. împotriva încheierii din 16.02.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Olteniţa în dosarul x/2024

Împotriva încheierii nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul Călăraşi, secţia penală, petenta A. a formulat recurs în casaţie, la data de 13 mai 2025 .

Prin cererea de recurs în casaţie, petenta, a susţinut, în esenţă, că încheierea nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024 de către Tribunalul Călăraşi, secţia penală este nelegală şi netemeinică motivat de faptul că acesteia i se încalcă mai multe drepturi civile fundamentale ce sunt garantate de Constituţia României, respectiv dreptul de proprietate, dreptul la moştenire şi dreptul la un proces echitabil.

Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că că cererea de recurs în casaţie formulată de petenta A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen.

Astfel, potrivit 434 alin. (1) din C. proc. pen., "recursul în casaţie poate fi exercitat numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel sau de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel (…)".

Prin urmare, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în virtutea competenţei funcţionale recunoscute acestor instanţe prin dispoziţiile art. 38 alin. (2) [art. 39 alin. (2) în cazul curţilor militare de apel], respectiv art. 40 alin. (2) din C. proc. pen.

Altfel spus, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie ca instanţe de fond, iar în ceea ce priveşte instanţa supremă - şi ca instanţă de recurs în casaţie, precum şi cele pronunţate în exercitarea altor funcţii judiciare recunoscute acestora prin lege, altele decât cea de judecată în apel.

Deopotrivă, sunt exceptate de la recurs în casaţie hotărârile pronunţate de organele judiciare care nu au competenţe de instanţă de apel, respectiv judecătoriile şi tribunalele.

În raport cu aceste consideraţii teoretice se constată că, în cauza de faţă, calea extraordinară de atac a recursului în casaţie a fost exercitată de petenta A. împotriva încheierii nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 pronunţată în dosarul nr. x/2024 de către Tribunalul Călăraşi, secţia penală prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatoarea petentă A. împotriva încheierii din 16.02.2024 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria Olteniţa în dosarul x/2024 Or, o astfel de hotărâre nu poate face obiectul recursului în casaţie, neconstituind o hotărâre pronunţată în calea de atac a apelului.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac ale hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Astfel, dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituţia României, iar încălcarea acestora atrage sancţiunea inadmisibilităţii.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Totodată, se reţine faptul că cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte nici condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât petenta nu a invocat niciun caz de casare prevăzut de 438 alin. (1) C. proc. pen. sau argumente care să se subsumeze vreunuia dintre cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Aşadar, în principal, se remarcă faptul că petenta nu a indicat niciun caz de casare, iar în subsidiar, faptul că prin conţinutul lor, criticile expuse nu aduc în discuţie aspecte de legalitate care s-ar putea circumscrie, măcar formal vreunui caz de recurs în casaţie din cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Or, indicarea concretă a unuia dintre cazurile de casare prevăzut de lege constituie o condiţie de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, a cărei neîndeplinire atrage inadmisibilitatea căii de atac extraordinare.

Mai mult, nemulţumirile recurentului excedează cenzurii pe calea recursului în casaţie al cărui scop este de a îndrepta erorile de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Această cale extraordinară de atac nu are ca finalitate remedierea oricăror pretinse nelegalităţi, ci exclusiv examinarea hotărârii atacate prin prisma celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligată recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de petenta A. împotriva încheierii nr. 51/CO/CP din data de 22 aprilie 2025 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenta petentă la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.