Inadmissible extraordinary appeal despite subsequent Constitutional Court ruling; statute of limitations defense and prohibition of repeated appeals against the same judgment
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the defendant's extraordinary appeal, leaving the appellate decision of May 26, 2022, in force, and ordered the defendant to pay 200 RON in court costs. The dispute involved a criminal appeal against a conviction for continued fraud, where the defendant argued that the appellate court erred by failing to terminate the proceedings due to the expiration of the general statute of limitations following the Constitutional Court’s Decision No. 50/2025 on penalties. The court held the appeal inadmissible primarily because the defendant had previously filed an appeal against the same judgment that was rejected by decision No. 583/RC of 2022, violating the single-appeal rule under Article 438(3) of the Code of Criminal Procedure; additionally, the appeal was filed well beyond the statutory 30-day deadline under Article 435, as the subsequent Constitutional Court decision did not reset the filing period for judgments already definitively resolved as a "facta praeterita."
Legislator headnote
AI generatedart. 67 alin. (1) din C. pen, art. 68 alin. (1) din C. pen, art. 65 alin. (1) din C. pen, art. 65 alin. (3) din C. pen, art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen, art. 423 alin. (1) C. proc. pen; Inadmissible extraordinary appeal despite subsequent Constitutional Court ruling; statute of limitations defense and prohibition of repeated appeals against the same judgment: The dispute involved a criminal appeal against a conviction for continued fraud, where the defendant argued that the appellate court erred by failing to terminate the proceedings due to the expiration of the general statute of limitations following the Constitutional Court’s Decision No. 50/2025 on penalties. The court held the appeal inadmissible primarily because the defendant had previously filed an appeal against the same judgment that was rejected by decision No. 583/RC of 2022, violating the single-appeal rule under Article 438(3) of the Code of Criminal Procedure; additionally, the appeal was filed well beyond the statutory 30-day deadline under Article 435, as the subsequent Constitutional Court decision did not reset the filing period for judgments already definitively resolved as a "facta praeterita."
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision explicitly cited in the dispositive as the legal basis for dismissing the extraordinary appeal as inadmissible.
Provision cited in the dispositive to obligate the appellant to pay the specified court costs to the state.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2025
Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de inculpatul A., constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17 din 12 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 396 alin. (1) şi alin. (2) din C. proc. pen., s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată (44 acte materiale din perioada 21.11.2011-31.05.2012), prevăzută de art. 244 alin. (1) şi alin. (2) din noul C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din noul C. pen. şi cu aplicarea art. 5 din noul C. pen., în regim de detenţie, iar în baza art. 67 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 4 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) din C. pen.
De asemenea, în temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
Împotriva sentinţei penale nr. 17 din 12 ianuarie 2022, pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, în dosarul nr. x/2017, a declarat apel inculpatul A..
Prin decizia penală nr. 306/A din data de 26 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, printre altele, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 17 din 12 ianuarie 2022 pronunţată de Judecătoria Tg. Mureş în dosarul penal nr. x/2017 şi în consecinţă:
În baza art. 423 alin. (1) C. proc. pen. a fost desfiinţată parţial hotărârea atacată şi rejudecând cauza, cu privire la inculpatul A. s-a dispus:
În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.
În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, pedeapsă care se execută potrivit art. 68 alin. (1) din C. pen.
În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pedeapsă care se execută conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
În baza art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate de 1 an şi 6 luni închisoare sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispoziţiilor art. 92 C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului să execute următoarele obligaţii:
- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate;
Împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, a declarat recurs în casaţie inculpatul A., la data de 05 mai 2025. .
Prin cererea de recurs în casaţie formulată, inculpatul, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. solicitând, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.., admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale nr. 306/A/2022 şi încetarea procesului penal cu privire la acesta, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 244 alin. (1) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii generale a răspunderii penale.
În acest sens, sub aspectul admisibilităţii în principiu a căii de atac extraordinare de atac formulate, inculpatul a susţinut, în esenţă, că toate condiţiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen. sunt îndeplinite:
- respectiv faptul că termenul în care prezentul recurs în casaţie poate fi formulat, este îndeplinit, prin raportare la data publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 50/2025 în Monitorul Oficial, respectiv data de 11.04.2025. Aşadar, s-a apreciat că prin raportare la data de 11.04.2025, când decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025 a fost publicată în M.Of. partea I nr. 328, termenul legal de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. este îndeplinit;
- inculpatul deţine calitate procesuală pentru formularea prezentului recurs în casaţie. Sub acest aspect s-a precizat că inculpatul a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinţei penale nr. 17/2022 pronunţată de Judecătoria Târgu Mureş, însă în ciuda faptului că apelul acestuia a fost admis, instanţa de apel a dispus totuşi condamnarea acestuia, deşi cu privire la infracţiunea pentru care a fost condamnat - înşelăciune în formă continuată, prevăzută de an. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art, 35 alin. (1) C. pen., a intervenit prescripţia generală a răspunderii penale, astfel că este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.
- motivul de casare invocat în prezenta cauză, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. a fost invocat şi în cursul judecării, însă instanţa de apel a respins, în mod greşit cererea de încetare a procesului penal;
Sub aspectul temeiniciei recursului în casaţie formulat inculpatul, în esenţă, a precizat că a fost condamnat în mod greşit pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, deşi în cauză intervenise prescripţia generală a răspunderii penale, astfel că instanţa de apel în mod greşit nu a dispus încetarea procesului penal.
În acest sens, s-a menţionat că infracţiunea pentru care a fost condamnat s-a epuizat la data de 31.05.2012 (momentul semnării ultimul contract de mandat cu persoana vătămată B.) dată la care a început să curgă termenul de prescripţie generală a răspunderii penale, conform art. 154 C. pen.
În continuarea, inculpatul a susţinut cu privire la această infracţiune că nu se poate considera că a operat vreo întrerupere a curgerii a termenului de prescripţie, astfel încât să devină incidenţă instituţia prescripţiei speciale a răspunderii penale de 10 ani ci a operat instituţia prescripţiei generale a răspunderii penale de 5 ani, conform deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022.
În acest context, s-a apreciat că raportat la momentul epuizării comiterii infracţiunii pentru care a fost condamnat (31.05.2012), la limitele de pedeapsă prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen. şi la termenele generale de prescripţie, prevăzute de art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv 5 ani, prescripţia generală a răspunderii penale pentru săvârşirii infracţiunii de înşelăciune a intervenit la data de 31.05.2017.
Aşadar s-a susţinut că la momentul pronunţării de către Curtea de Apel Târgu Mureş a deciziei penale atacate, respectiv 26.05.2022, inculpatului trebuia să i se aplice legea penală mai favorabilă aferentă perioadei mai sus indicate şi să se constate că în cauză a intervenit prescripţia generală a răspunderii penale.
În raport cu aceste aspecte, inculpatul a apreciat că în baza deciziei Curţii Constituţionale nr. 297/2018, coroborată cu art. 5 C. pen., instanţa de apel trebuia să constate că în speţă era incidenţă o cauză de încetare a procesului penal şi în consecinţă să dispună în temeiul art. 16 lit. f) C. proc. pen.. încetarea procesului în ceea ce-l priveşte pe acesta.
Concluzionând, inculpatul a solicitat, raportat şi la decizia Curţii Constituţionale nr. 50/2025, admiterea recursului în casaţie formulat, casarea deciziei penale nr. 306/A/2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, la data de 26.05.2022 şi încetarea procesului penal faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată, faptă. prev. şi ped. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. întrucât a intervenit prescripţia generală a răspunderii penale.
Verificând îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casaţie, conform dispoziţiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilităţii în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din C. proc. pen., instanţa respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casaţie.
Potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casaţie şi trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.
De asemenea, prin dispoziţiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen. legiuitorul a reglementat că în cazul în care o cerere de recurs în casaţie a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casaţie nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat.
Examinând cererea de recurs în casaţie sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată, prioritar, că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 438 alin. (3) C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după ce iniţial acesta mai formulat o cerere de recurs în casaţie împotriva tot a deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie în dosarul nr. x/2017.
În acest sens, se reţine faptul că din verificările efectuate în aplicaţia ECRIS a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală rezultă că împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, inculpatul A., a mai declarat recurs în casaţie, la data de 26 iunie 2022, constituindu-se dosarul nr. x/2017. În susţinerea cererii de recurs în casaţie formulate la acel moment, inculpatul a invocat cazul de casare întemeiat pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. motivat de neîntrunirea elementelor de tipicitate obiectivă în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune pentru care a fost condamnat.
Prin decizia penală nr. 583/RC din data de 15 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a fost respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş (recursul în casaţie formulat la data de 26 iunie 2022). Totodată, din conţinutul actelor aflate la dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de casaţie reţine faptul că inculpatul A. nu a invocat o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.
Aşa cum s-a arătat anterior, în raport cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., în etapa examinării admisibilităţii în principiu, instanţa verifică îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru exercitarea căii extraordinare de atac, a căror neîndeplinire atrage respingerea recursului în casaţie ca inadmisibil. Printre aceste condiţii se înscriu şi dispoziţiile art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., potrivit cărora nu este admisibil recursul în casaţie declarat împotriva aceleiaşi hotărâri, indiferent de motivul invocat, dacă anterior a mai fost respinsă o cerere de recurs în casaţie, ipoteză care se regăseşte şi în prezenta cauză, având în vedere că împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, recurentul a mai formulat anterior un recurs în casaţie, care a fost respins prin decizia penală nr. 583/RC din data de 15 noiembrie 2022, în dosarul nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., "Recursul în casaţie poate fi introdus de către părţi sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel.".
În acest sens, se reţine că din actele dosarului rezultă că decizia instanţei de apel a fost comunicată inculpatului A. la data de 07.06.2022 la domiciliul acestuia;
Or, prezenta cerere de recurs în casaţie a fost introdusă de inculpat la data de 05 mai 2025, cu depăşirea, prin urmare, a termenului de 30 de zile de la data comunicării către parte a deciziei instanţei de apel.
Sub aspectul respectării termenului de formulare a recursului în casaţie, Înalta Curte precizează că dispoziţiilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României stabilesc că deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României iar de la data publicării, acestea sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Aşadar, decizia de constatare a neconstituţionalităţii nu se va aplica situaţiilor care au devenit facta praeterita - este vorba despre cauzele soluţionate definitiv până la publicarea deciziei Curţii Constituţionale şi în care nu a fost dispusă sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie având ca obiect o dispoziţie dintr-o lege sau ordonanţă declarată neconstituţională, şi care reprezintă o facta praeterita, de vreme ce cauza a fost definitiv soluţionată. În acest sens, Înalta Curte preciează că din momentul introducerii cererii în instanţă şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, norma incidentă a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate, care nu a fost răsturnată decât ulterior pronunţării hotărârii prin care s-a tranşat în mod definitiv litigiul.
În acest context, Înalta Curte reţine că pronunţarea deciziei nr. 50/2025 de către instanţa de contencios constituţional, invocată de recurent în susţinerea căii extraordinare de atac nu îl repune pe acesta în termenul de formulare a recursului în casaţie.
Aşadar, cererea de recurs în casaţie formulată de recurent nu îndeplineşte nici condiţia de admisibilitate prev. de art. 435 din C. proc. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.
În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 306/A din data de 26 mai 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2017.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2025.