Deficiency of "in rem" investigation: dismissal of complaint for divulging secret service information without verifying elements of typicity

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

La data de 23 martie 2024, iar ulterior la datele de 25 martie 2024, 10 aprilie 2024, 24 aprilie 2024, numitul A. a depus plângeri penale la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală pentru a se efectua cercetări penale faţă de magistraţii procurori şi judecători din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA şi Tribunalul Constanţa şi faţă de ofiţerii de poliţie judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST Constanţa, sub aspectul infracţiunii de "divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice" prevăzută de art. 304 alin. (1) şi (2) din C. pen.

În fapt, petentul A. a motivat că mai multe persoane din interiorul sistemului judiciar, care au efectuat la data de 21.03.2024 percheziţii domiciliare în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST Constanţa, respectiv au emis mandatele de percheziţie domiciliară, ar fi divulgat reprezentanţilor mass-media date nepublice din cadrul dosarului de urmărire penală menţionat anterior.

În prima sesizare, petentul A. a solicitat efectuarea de cercetări pentru săvârşirea infracţiunii de divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 alin. (1) din C. pen., arătând că, la data de 21.03.2024 s-au efectuat percheziţii la domiciliul şi locul de muncă a acestuia, percheziţiile vizând posibile fapte penale pe care le-ar fi săvârşit.

Petentul a arătat că situaţia expusă reiese din conţinutul ştirilor publicate chiar în timpul efectuării percheziţiilor de către ofiţerii de poliţie judiciară în cauza înregistrată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST Constanţa sub nr. x/2023, ataşând sesizării capturi de ecran ale paginilor cu articole de presă, considerând că există deopotrivă posibilitatea ca fapta să fi fost săvârşită de persoane care au calitatea de magistrat, dar şi de procurorii din cadrul Serviciului Teritorial Constanţa al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau de judecătorul care a emis mandatele de percheziţie.

De asemenea, acesta a menţionat că un alt argument că informaţiile nepublice fost furnizate intenţionat şi nelegal de către persoane din sistemul judiciar, ar fi faptul că, în cadrul activităţilor de percheziţie au fost ridicate, cu încălcarea mandatului de percheziţie, documente care vizează activitatea de partid şi documente privind activităţile societăţii conduse de fiul acestuia.

În cea de-a doua plângere formulată, petentul A. a prezentat conţinutul unor serii de ştiri apărute în mass-media, considerând că, în cuprinsul articolelor de presă sunt citate surse din anchetă, iar informaţiile nepublice constau în împrejurarea că cercetarea era in rem, că infracţiunea este de abuz în serviciu şi că cel vizat de cercetări este A..

Petentul a mai arătat faptul că nu contestă dreptul la informare a opiniei publice, însă informarea trebuie să fie realizată în cadrul legal stabilit prin Ordinul 235/2014 privind relaţia dintre Ministerul Public şi mass-media şi nu rezultă existenţa vreunui comunicat de presă sau a altei activităţi de informare publică.

Într-o ultimă plângere, petentul a arătat că a fost citat la sediul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST Constanţa pentru data de 19.04.2024, în vederea efectuării percheziţiei informatice în dosarul de urmărire penală nr. 172/P/2023, iar acolo a fost aşteptat de numitul B. pentru a-i lua un interviu, care apoi l-a filmat în timp ce intra în sediu, întrebându-l ce îi reproşează procurorii şi dacă a încălcat legea, iar a doua zi a distribuit respectiva filmare pe pagina de C., împreună cu informaţii mai detaliate despre dosarul de urmărire penală nr. 172/P/2023.

Petentul a considerat că persoana sau persoanele care au divulgat datele cu privire la activitatea desfăşurată la data de 19.04.2024 ar fi aceleaşi care au divulgat informaţiile referitoare la percheziţiile din data de 21.03.2024.

Prin ordonanţa nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală a dispus, în temeiul art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., clasarea cauzei cu privire la săvârşirea infracţiunii de divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 alin. (1) C. pen., pe motivul că aceasta nu există.

Soluţionând cauza, prin ordonanţa nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025, procurorul a dispus începerea urmăririi penale "in rem" la data de 18 iunie 2025.

Cercetările penale au stabilit că, faţă de conţinutul sesizărilor, amploarea argumentaţiei, înscrisurile ataşate acestora, având în vedere că plângerile au fost redactate de apărător ales, în prezenta cauză s-a apreciat că nu se justifică audierea vreunei persoane.

A fost invocată Hotărârea nr. 197 din data de 17.09.2019, prin care a fost aprobat Ghidul de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu mass-media, în scopul asigurării unei comunicări publice predictibilă, transparentă, accesibilă, coerentă şi unitară a sistemului judiciar, care să facă accesul publicului prin intermediul presei la informaţiile de interes public.

Procurorul a mai precizat că, în urma analizării imaginilor depuse de petent pe suportul optic memory-stick despre care a afirmat că au fost postate pe pagina de C. la data de 19.04.2024, s-a constatat că acesta este întrebat dacă este citat la DNA şi ce acuzaţie i se aduce.

Conform ghidului de bune practici privind relaţia sistemului judiciar cu mass-media, s-a arătat că, informaţiile privind actele procedurale efectuate în timpul anchetei penale, cum ar fi audierea persoanelor, indiferent de calitatea acestora, ridicările de documente şi obiect, percheziţiile domiciliare sau informatice pot fi comunicate după realizarea acestor activităţi şi dacă divulgarea acestora nu afectează mersul anchetei penale, dispoziţiile legale privind protecţia datelor cu caracter personal sau dreptul la imagine ca parte a dreptului la viaţă privată al persoanelor implicate. Informarea publică referitoare la aceste activităţi poate fi realizată prin una din următoarele modalităţi: prin confirmarea efectuării activităţilor judiciare menţionate la acest alineat, la solicitarea reprezentanţilor mass-media; prin emiterea unui comunicat cu privire la faptul că s-au derulat activităţile judiciare menţionate la acest alineat.

Concluzionând, procurorul a precizat că, deşi în materie penală, este posibilă, atât teoretic cât şi practic, constatarea existenţei unor infracţiuni de serviciu comise de către magistraţii judecători în legătură cu activitatea acestora şi luarea deciziilor, pentru aceasta sunt necesare probe certe vizând încălcarea dispoziţiilor legale şi/sau reaua credinţă cu care să fi acţionat, probe care să aibă la bază aspecte obiective exterioare sau colaterale în raport cu activitatea judiciară ca atare exercitată în virtutea atribuţiilor de serviciu.

Constatând că în prezenta cauză nu s-au constatat astfel de elemente, procurorul a apreciat că soluţia ce se impune relativ la infracţiunea de divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prev. de art. 304 alin. (1) C. pen. este clasarea pe motiv că aceasta nu există.

Prin ordonanţa nr. 95/II-2/2025 întocmită la data de 25.07.2025, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 339 alin. (1) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 35/76/P/2024 din data de 20.06.2025.

Criticând netemeinicia soluţiei de clasare, petentul A. s-a adresat, în baza art. 340 C. proc. pen., instanţei, motivând că se impune infirmarea ordonanţelor cu consecinţa trimiterii cauzei la parchet în vederea completării urmăririi penale. Acesta a solicitat efectuarea unor mijloace de probă, care, în opinia sa ar fi necesare pentru identificarea şi tragerea la răspundere penală a persoanelor care au divulgat informaţii secrete de serviciu sau nepublice, privind efectuarea de percheziţii care au vizat descoperirea de probe pentru presupuse fapte penale, respectiv abuz în serviciu, săvârşite de petent în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DNA - ST Constanţa.

Petentul a criticat conţinutul ordonanţei nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025, prin care s-a stabilit că nu este necesară audierea niciunei persoane în vederea identificării persoanelor care au furnizat date din anchetă.

A mai precizat că informaţiile nepublice au ajuns la cunoştinţa persoanelor neautorizate, neexistând comunicate de presă, ori precizări făcute public de către vreun purtător de cuvânt autorizat, iar în conţinutul mai multor ştiri prezentate în mass-media, s-a precizat expres că informaţiile publicate au fost oferite din surse judiciare sau surse din anchetă.

Petentul A. a criticat faptul că, în argumentarea respingerii plângerii adresate procurorului ierarhic superior, nu au fost aduse elemente noi care să consolideze ordonanţa de clasare dispusă de procurorul anchetator, existând doar aprecieri generice.

Analizând ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul de urmărire penală, în conformitate cu dispoziţiile art. 341 alin. (5)1 C. proc. pen., precum şi prin prisma criticilor concrete formulate de petentul A., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că plângerea este fondată, pentru considerentele expuse în continuare.

Plângerea adresată judecătorului de cameră preliminară, întemeiată pe dispoziţiile prevăzute de art. 340 C. proc. pen., prin care persoana nemulţumită de modul în care sesizarea sa a fost soluţionată de organul de urmărire penală critică soluţia dată în procedura reglementată de art. 336 - art. 339 C. proc. pen., are, între altele, natura juridică a unei căi de atac şi vizează controlul judecătoresc asupra soluţiei pronunţate de procuror sub aspectul legalităţii şi temeiniciei acesteia.

Rolul judecătorului de cameră preliminară în această procedură este de a examina dacă aspectele sesizate de petent prin plângerea penală formulată au fost verificate de organele de urmărire penală, prin administrarea unor mijloace de probă, iar soluţia de clasare dispusă de procuror este susţinută prin conţinutul acestora. În lipsa unor astfel de cercetări din partea organelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară sesizat cu plângere, în temeiul art. 340 C. proc. pen., nu poate realiza un real control al soluţiei de clasare.

Reglementând obiectul urmăririi penale, dispoziţiile art. 285 C. proc. pen. stabilesc că acesta constă în strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii, identificarea persoanelor care au săvârşit o infracţiune şi stabilirea răspunderii penale a acestora. Aşadar, lămurirea acestor aspecte, care conduc la aflarea adevărului în procesul penal, este posibilă doar prin intermediul administrării unor probe, în accepţiunea dată acestei noţiuni de art. 97 alin. (1) C. proc. pen.

Deopotrivă, din dispoziţiile art. 327 C. proc. pen. rezultă că procurorul rezolvă o cauză penală fie prin emiterea rechizitoriului, fie a unei ordonanţe de clasare sau de renunţare la urmărire, doar după ce constată că au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă şi există probele necesare şi legal administrate.

Efectuarea cercetărilor de către organele abilitate în legătură cu chestiunile reclamate printr-o plângere penală trebuie să fie aptă să răspundă cerinţei jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la obligaţia ce revine autorităţilor de a realiza o anchetă penală adecvată, fiind necesar ca organele implicate să acţioneze într-un mod competent şi eficient şi să dea dovadă de diligenţă rezonabilă, ceea ce înseamnă că acestea trebuie să facă eforturi pentru a analiza ceea ce s-a întâmplat, neputându-se baza pe concluzii nefondate sau pripite pentru a încheia ancheta (hotărârea din 29 iunie 2012, cauza El Masri împotriva fostei Republici Iugoslave a Macedoniei). S-a subliniat, însă, că realizarea unei anchete efective reprezintă o obligaţie de mijloace şi nu de rezultat.

Examinând, din această perspectivă, actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că, în cauză, nu au fost luate măsuri rezonabile pentru investigarea faptelor reclamate de petentul A. prin plângerile formulate, referitoare la identificarea autorilor şi eventuala tragere la răspundere penală.

Astfel, se constată că, ulterior începerii urmăririi penale in rem, din data de 18 iunie 2025 pentru infracţiunea de divulgarea informaţiilor secrete de serviciu sau nepublice, prevăzută de art. 304 alin. (1) şi (2) din C. pen., la numai două zile, respectiv la 20 iunie 2025, procurorul a dispus soluţia de clasare întemeiată pe art. art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., fără să facă minime verificări sub aspectul celor reclamate de petent, neexistând nicio analiză în concret a elementelor de tipicitate a infracţiunilor pretins a fi fost săvârşite, argumentând că cercetările penale au stabilit că, faţă de conţinutul sesizărilor, amploarea argumentaţiei, înscrisurile ataşate acestora, în prezenta cauză nu este justifică audierea vreunei persoane.

Singurele verificări efectuate de procuror au constat în analizarea imaginilor depuse de petent pe suportul optic memory-stick despre care a afirmat că au fost postate pe pagina de C..

Judecătorul de cameră preliminară constată că, în cuprinsul ordonanţei de clasare, s-a reţinut că fapta reclamată nu este prevăzute de legea penală, concluzie la care s-a ajuns fără o verificare riguroasă prealabilă a elementelor de conţinut şi a bazei probatorii a aspectelor reclamate de petent, în scopul de a se asigura efectivitatea obiectului acestei faze a procesului penal, cum este el definit de art. 285 C. proc. pen.

Din perspectiva acestor argumente, judecătorul de cameră preliminară din cadru Înaltei Curţi apreciază că soluţia de clasare dispusă în cauza de faţă, întemeiată pe o analiză incompletă a aspectelor factuale sesizate de petent este consecinţa unei anchete lipsite de efectivitate şi inaptă a asigura în mod real aflarea adevărului.

Indiferent de temeiul său, soluţia dată la finalul urmăririi penale reflectă însă întotdeauna existenţa sau inexistenţa unui raport juridic de conflict, astfel că ea trebuie să fie temeinic argumentată şi susţinută probator pentru a fi acceptată de destinatari ca reflectând adevărul judiciar.

Prin urmare, pentru a se asigura clarificarea faptelor ce fac obiectul cauzei şi lămurirea completă a tuturor împrejurărilor necesare aflării adevărului, se impune trimiterea cauzei la procuror pentru efectuarea de verificări concrete sub aspectul faptelor sesizate. În acest sens, se impune ca organul de urmărire penală să soluţioneze cauza sub aspectul stabilirii faptelor şi identificării autorilor, altor participanţi, urmând a proceda cel puţin la audierea petentului şi la o eventuală administrare a probelor indicate de către acesta.

Numai subsecvent unor atare verificări efective se poate concluziona cu privire la faptele existente în realitatea obiectivă şi, eventual, la concordanţa lor cu un anume tipar legal.

Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va admite plângerea formulată de petentul A., va desfiinţa ordonanţa nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi ordonanţa nr. 95/II-2/2025 din 25.07.2025 a procurorului şef al aceleiaşi secţii şi trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Admite plângerea formulată de petentul A..

Desfiinţează ordonanţa nr. 35/76/P/2024 din 20.06.2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi ordonanţa nr. 95/II-2/2025 din 25.07.2025 a procurorului şef al aceleiaşi secţii şi trimite cauza la procuror pentru a completa urmărirea penală.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu, astăzi, 23 octombrie 2025.