Cassation appeal rejected; sentence of 5 years 5 months' imprisonment for recidivist unlicensed driving upheld

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1897/A din data de 20 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1163 pronunţată la data de 06.09.2024 de Judecătoria Cluj-Napoca, în baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., cu antecedente penale care atrag starea de recidivă postcondamnatorie, la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen. (fapta din data de 22.12.2019), respectiv la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen. (fapta din data de 16.04.2020). În temeiul art. 67 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii. În temeiul art. 65 alin. (1), (3) rap. la art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri de condamnare şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii au fost comise în concurs real.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze sunt concurente şi cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 714/05.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1339 din 19.11.2020 a Curţii de Apel Cluj.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 5 luni închisoare şi repuse pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează: pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare şi pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare.

A fost menţinută dispoziţia de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani şi 10 luni închisoare, dispusă prin sentinţa penală nr. 714/05.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1339 din 19.11.2020 a Curţii de Apel Cluj.

În temeiul art. 43 alin. (1) şi (2) din C. pen., s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii au fost comise în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 183/26.01.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2018 .

În temeiul art. 105 alin. (1) din C. pen., s-a dispus anularea liberării condiţionate acordate inculpatului prin sentinţa penală nr. 234 din 06.03.2024 a Judecătoriei Bistriţa şi executarea restului de 413 zile închisoare.

În baza art. 43 alin. (2) din C. pen. rap. la art. art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului A. în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 7 luni închisoare, la care s-a adăugat o treime din celelalte pedepse (1 an), rezultând o pedeapsă de 2 ani şi 7 luni închisoare.

În temeiul art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă parţială de 2 ani şi 6 luni închisoare restul neexecutat de 413 zile, rezultând o pedeapsă finală de 2 ani, 7 luni şi 413 zile închisoare (în regim de detenţie).

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) şi alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă: - cu titlu de pedeapsă complementară, interzicerea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tramvaie şi tractoare agricole sau forestiere, pe drumurile publice, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale a închisorii; - cu titlu de pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării interzicerea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, tramvaie şi tractoare agricole sau forestiere, prev. de art. 66 alin. (1) lit. i) din C. pen., începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până când pedeapsa principală va fi executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii inculpatului din data de 02.10.2017 (24 ore), din data de 16.04.2020 (24 ore) şi perioada executată, de la data de 02.12.2020 până la data de 12.03.2024.

S-a dispus anularea MEPI nr. 838/2020 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei, conform prezentei sentinţe penale, la data rămânerii definitive.

În baza art. 398 şi art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.096,1 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare (din care suma de 96,1 RON în cursul urmăririi penale, iar diferenţa în etapa camerei preliminare şi a judecăţii).

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul A., la data de 22.12.2019, în jurul orei 11:15, a condus autoturismul, pe str. x din mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, deşi exercitarea dreptului de a conduce îi fusese anulată, ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni la regimul rutier, a întrunit elementele constitutive ale infracţiunii de conducerea unui vehicul de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat, prevăzută de art. 335 alin. (2) din C. pen.. De asemenea, fapta inculpatului A. care, la data de 16.04.2020, în jurul orei 15:15, a condus autoturismul, pe str. din mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, deşi exercitarea dreptului de a conduce îi fusese anulată, ca urmare a săvârşirii unor infracţiuni la regimul rutier.

Prima instanţă a reţinut că la data de 26.01.2018, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, cu privire la care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru un termen de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunilor concurente prev. de art. 336 alin. (1) din C. pen. (la data de 17.06.2015), art. 334 alin. (2) din C. pen. (la data de 17.06.2015), art. 336 alin. (1) din C. pen. (la data de 16.05.2016), art. 334 alin. (2) din C. pen. (la data de 16.05.2016), art. 335 alin. (2) din C. pen. (la data de 16.05.2016), art. 336 alin. (1) din C. pen. (la data de 21.08.2017), art. 335 alin. (2) din C. pen. (la data de 21.08.2017), totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) şi alin. (2) din C. pen., prin sentinţa penală nr. 183/26.01.2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2018. Ulterior, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, prin sentinţa penală nr. 714/05.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1339 din 19.11.2020 a Curţii de Apel Cluj.

Prin urmare, instanţa de fond a constatat că sunt incidente, în plus faţă de prevederile art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real, şi dispoziţiile privind recidiva postcondamnatorie - art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca şi inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1897/A din 20.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în temeiul disp. art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva sentinţei penale nr. 1163 pronunţată la data de 06.09.2024 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2022, pe care a desfiinţat-o parţial în latura penală, exclusiv în ceea ce priveşte aplicarea tratamentului sancţionatoriu specific recidivei postcondamnatorii şi, rejudecând în aceste limite:

S-a modificat dispoziţia primei instanţe privind aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din C. pen., în sensul adăugării la pedeapsa rezultantă parţială de 2 ani şi 7 luni închisoare a pedepsei anterioare de 2 ani şi 10 luni închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 5 ani şi 5 luni închisoare (în regim de detenţie).

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., raportat la 424 alin. (3) C. proc. pen., s-au menţinut dispoziţiile privind deducerea din pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 5 luni închisoare a duratei reţinerii inculpatului din data de 02.10.2017 (24 ore), din data de 16.04.2020 (24 ore) şi a perioadei executate, de la data de 02.12.2020 până la data de 12.03.2024.

S-au menţinut toate celelalte dispoziţii din cuprinsul sentinţei primei instanţe care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul art. 422 din C. proc. pen. raportat la art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului promovat de parchet au rămas în sarcina statului.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 1163 pronunţată la data de 06.09.2024 de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., s-au stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 998 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu desemnat pentru inculpat, cheltuieli ce rămân în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., fiind obligat inculpatul la plata în favoarea statului a sumei de 500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare în apel.

Decizia penală nr. 1897/A din 20.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a fost comunicată inculpatului A. la data de 10.03.2025 prin afişare la adresa de domiciliu, plicul fiind restituit la dosarul cauzei .

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 10.04.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 1897/A din 20.12.2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 27.01.2025.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj la 24.02.2025. În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 29.04.2025.

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul a solicitat să se descontopească pedepsele aplicate şi să se contopească din nou, întrucât faptele sunt concurente, să se efectueze deducerile necesare şi să se constate prescripţia pentru faptele din 2015-2017.

Prin încheierea din 29 aprilie 2025, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1897/A/2024 din data de 20 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2022, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 24 iunie 2025, cu citarea recurentului-inculpat A. şi asigurarea asistenţei juridice.

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie.

Din examinarea cererii de recurs în casaţie a rezultat şi îndeplinirea parţială a condiţiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., fiind formulată de inculpatul A., care a declarat şi apel în cauză, precum şi pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele şi prenumele inculpatului, aflat în Penitenciarul Gherla, cererea fiind semnată de inculpat.

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. Înalta Curte a constatat că argumentele invocate ce vizează tratamentul sancţionator aplicat, precum şi perioada dedusă pot fi subsumate în cazul prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casaţie reglementat de dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului şi limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condiţiile legii.

În atare condiţii, se observă că instanţa de apel a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca exclusiv în ceea ce priveşte aplicarea tratamentului sancţionatoriu specific recidivei postcondamnatorii şi a modificat dispoziţia primei instanţe privind aplicarea dispoziţiilor art. 43 alin. (2) din C. pen., în sensul adăugării la pedeapsa rezultantă parţială de 2 ani şi 7 luni închisoare a pedepsei anterioare de 2 ani şi 10 luni închisoare, rezultând o pedeapsă finală de 5 ani şi 5 luni închisoare, în regim de detenţie.

De asemenea, în temeiul art. 72 alin. (1) din C. pen. raportat la 424 alin. (3) C. proc. pen., a menţinut dispoziţiile privind deducerea din pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 5 luni închisoare a duratei reţinerii inculpatului din data de 02.10.2017 (24 ore), din data de 16.04.2020 (24 ore) şi a perioadei executate, de la data de 02.12.2020 până la data de 12.03.2024.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., faptă comisă la data de 22.12.2019, respectiv pentru săvârşirea infracţiunii de conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prev. de art. 335 alin. (2) C. pen., faptă comisă la data de 16.04.2020, ambele cu aplicarea art. 41 alin. C. pen. rap. la art. 43 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen., reţinând că faptele sunt concurente între ele, precum şi concurente şi cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 7 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 714 din 05 octombrie 2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 1339 din 19 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Cluj, faptă comisă la data de 16.04.2020, cât şi în stare de recidivă postcondamnatorie faţă de condamnarea anterioară a inculpatului la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 183 din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cluj Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 martie 2018, fiind săvârşite în cursul termenului de supraveghere de 3 ani.

Aşadar, pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 7 luni închisoare, rezultată din contopirea pedepselor de 1 an şi 6 luni închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare şi 1 an şi 7 luni închisoare pentru infracţiunile concurente, ce constituie al doilea termen al recidivei postcondamantorii, în mod corect, a fost adăugată la pedeapsa anterioară de 2 ani şi 10 luni închisoare, ce a făcut obiectul sentinţei nr. 183 din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 martie 2018, ce constituie primul termen al recidivei şi nu la restul de 413 zile ca urmare a anulării liberării condiţionate acordate inculpatului prin sentinţa nr. 234 din 06 martie 2024 a Judecătoriei Bistriţa, astfel încât este în limitele prevăzute de lege.

Aşadar, toate cele trei fapte ce compun cel de-al doilea termen al recidivei au fost comise în termenul de suspendare sub supraveghere stabilit 3 ani stabilit prin sentinţa nr. 183 din 26 ianuarie 2018 a Judecătoriei Cluj-Napoca, definitivă prin neapelare la data de 12 martie 2018, prin urmare, criticile formulate sunt neîntemeiate, în mod corect fiind aplicate dispoziţiile art. 43 alin. (2) din C. pen., în sensul adăugării la pedeapsa rezultantă parţială de 2 ani şi 7 luni închisoare a pedepsei anterioare, de 2 ani şi 10 luni închisoare, rezultând, în final, pedeapsă de 5 ani şi 5 luni închisoare, în regim de detenţie.

Înalta Curte constată că instanţa de apel a stabilit o pedeapsă legală aşa încât nu este incident cazul de recurs în casaţie invocat şi anume art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., pedeapsa aplicată, deducerea perioadei executate, precum şi tratamentul sancţionator pentru fiecare dintre fapte, sunt în limite legale.

Prin urmare, se constată că motivele recursului în casaţie aşa cum au fost formulate în cauză de inculpatul A. vizează în realitate reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, aspecte ce excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.

Aşa cum s-a arătat, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost deja stabilită de instanţa de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1897/A din data de 20 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului şi se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1897/A din data de 20 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.