Child sexual abuse conviction: cassation limits on penal individualization and legal qualification of continuing vs. concurrent offenses

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra recursului în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 52/22.10.2024 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul penal nr. x/2024, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 374 alin. (1) şi (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale), art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, în formă continuată, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare. În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen.

În baza art. 220 alin. (1) şi (4) lit. d) şi e) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, în scopul producerii de materiale pornografice, în formă continuată (persoană vătămată B.), la pedeapsa de 4 ani închisoare. În baza art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen.

În baza art. 220 alin. (1) şi (4) lit. e) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor (persoană vătămată C.), la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 67 alin. (1) şi (2) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica cu persoana vătămată C. sau de a se apropia de aceasta pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi a dreptului de a comunica cu persoana vătămată C. sau de a se apropia de aceasta prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului, în pedeapsa cea mai grea aceea de 4 ani închisoare, pe care a sporit-o cu o treime din cuantumul celorlalte pedepse (6 ani şi 6 luni închisoare), adică 2 ani şi 2 luni, inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă totală de 6 ani şi 2 luni închisoare. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-au aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice dreptului, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta şi de a comunica cu persoana vătămată C. sau de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., pe o perioadă de 5 ani, care se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.. În baza art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi n) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice dreptului, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de aceasta şi dreptul de a comunica cu persoana vătămată C. sau de a se apropia de aceasta, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. pen. raportat la art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata măsurilor preventive dispuse în cauză, respectiv durata reţinerii de la data de 19.03.2024 şi durata arestului preventiv de la data de 20.03.2024 până în prezent.

În baza art. 399 din C. pen., s-a menţinut măsura arestului preventiv dispusă faţă de inculpatul A., prin încheierea din data de 20.03.2024 a Tribunalului Covasna.

În baza art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea bunului folosit de către inculpatul A. la comiterea infracţiunilor: telefonul mobil în care este introdusă cartela SIM cu seria x , care a fost ridicat de la inculpat.

În temeiul art. 3 şi art. 4 lit. b) din Legea nr. 76/2008, privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, inculpatul va fi informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

În baza art. 19 alin. (3), art. 20 raportat la art. 397 din C. pen. combinat cu art. 1349, art. 1357, art. 1381 şi art. 1385 C. civ., s-a admis acţiunea civilă exercitată de procuror în numele persoanei vătămate B. şi a fost obligat inculpatul la plata către aceasta a sumei de 20.000 euro (în echivalentul în RON la cursul BNR de la data plăţii), cu titlu de daune morale.

S-a luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. pen. raportat la art. 2502 din C. pen., art. 249 alin. (1), (2), (5) şi 7 din C. pen., s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului, instituită prin ordonanţa procurorului din 28.06.2024.

În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., s-a dispus plata sumei de 540 RON, cuvenită avocatului din oficiu D., pentru asistarea părţii civile C., din fondurile special alocate ale Ministerului Justiţiei. În baza art. 272 alin. (1) din C. pen., s-a dispus plata sumei de 540 RON, cuvenite avocatului din oficiu E., pentru asistarea persoana vătămată B., din fondurile special alocate ale Ministerului Justiţiei. În baza art. 274 alin. (1) şi (2) din C. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.240 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 3000 RON în cursul urmăririi penale şi 240 RON în cursul camerei preliminare şi a judecăţii.

În fapt, în esenţă, s-a reţinut că inculpatul A., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale: în perioada decembrie 2021 - 22.02.2024, data ridicării telefonului de către organele de poliţie, a deţinut în telefonul mobil, materialul pornografic în care apare persoana vătămată minoră B. având un comportament sexual explicit, respectiv un fişier video de 20 de secunde datat 20.12.2021, un fişier video datat 23.01.2022 cu durata de 59 de secunde şi 55 de fotografii cu persoana vătămată B. ce reprezintă materiale pornografice cu minori; în datele de 29.04.2022 şi 19.05.2022 a produs material pornografic cu minori, respectiv două imagini/pictograme care o înfăţişează persoana vătămată minoră B., în timp ce întreţine raport sexual orale cu inculpatul în locuinţa acestuia situată în oraşul Covasna, str. x bl. 8, judeţul Covasna; la data de 22.02.2024 a deţinut în telefonul său mobil două pictograme/fotografii cu persoana vătămată C. în ipostaze nud, în care se pot distinge inclusiv organele genitale, având un comportament explicit sexual, salvate de sistemul de operare 32593 şi 32596, cu data modificării 19.03.2022, când aceasta avea vârsta de 14 ani; în perioada 07.12.2020 - 22.02.2024 a deţinut în telefonul mobil un fişier video denumit "VID-20191025-WA0000" cu o durată de un minut (data fişierului este 25.10.2019), în care se regăseşte un minor de aproximativ 12 ani, în timp ce întreţine un raport sexual cu o pasăre (cel mai probabil cu o găină). Inculpatul A., în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada decembrie 2021- mai 2022, la diferite intervale de timp, a întreţinut în mai multe rânduri rapoarte sexuale normale şi orale cu persoana vătămată minoră B., în timp ce aceasta avea vârsta de 14 şi, respectiv, 15 ani, fără a se putea identifica numărul de acte materiale, două dintre acestea fiind filmate/înregistrate cu telefonul mobil, aparţinând inculpatului. Inculpatului A., cel mai târziu la data de 19.11.2022, data când persoana vătămată îi transmite mesajul "Da iubire dar îmi este tare dor de tine", a întreţinut raporturi sexuale cu persoana vătămată minoră C., în vârstă de 15 ani.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat apel inculpatul A., invocând netemeinicia soluţiei dispuse în cauză, atât cu privire la latura penală cât şi cea civilă.

Prin decizia penală nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 52/22.10.2024 a Tribunalului Covasna, pronunţată în dosarul penal nr. x/2024, pe care a modificat-o cu privire la cuantumul pedepselor principale aplicate şi, subsecvent, al pedepsei principale rezultante, precum şi în ceea ce priveşte cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B. şi limita valorică a sechestrului asigurător.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, pe fond, rejudecând:

S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă de 6 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală apelată şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare, 4 ani închisoare şi 3 ani închisoare.

S-au redus pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, astfel: - de la 3 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă; - de la 4 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor (persoana vătămată B.); - de la 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor (persoana vătămată C.).

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit cele trei pedepse, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani şi 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an şi 7 luni închisoare, în final, inculpatul executând 5 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a adăugat la durata privării de libertate deduse conform art. 72 C. pen. arestul preventiv ulterior pronunţării sentinţei apelate, respectiv de la 23.10.2024 la zi. În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispuse cu privire la inculpat.

S-au redus cuantumul daunelor morale acordate părţii civile B. de la 20.000 euro la 4.000 euro. S-a redus limita valorică până la care este menţinută măsura asiguratorie dispusă prin ordonanţa procurorului din data de 28.06.2024, de la 20.000 euro la 4000 euro.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru persoanele vătămate, în cuantum de câte 540 RON fiecare apărător, rămân în sarcina statului şi se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Decizia penală nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală a fost comunicată, printre alţii, către inculpatul A. la data de 28.01.2025 la Penitenciarul Codlea.

Pentru inculpatul A. termenul s-a împlinit la data de 27.02.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) şi (4) din C. proc. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală a declarat recurs în casaţie inculpatul A. la data de 17.02.2025.

Cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism Biroul Teritorial Covasna la data de 10.03.2025, părţii vătămate C. la data de 05.03.2025, părţii civile B. la data de 08.03.2025 şi intimatei Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane - Centrul Regional Braşov la data de 06.03.2025.

În cauză, nu au fost depuse concluzii scrise.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilităţii cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 29.04.2025

În cuprinsul cererii de recurs în casaţie formulată, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casaţie în baza art. 438 alin. (1) pct. 7 şi 12 din C. proc. pen., casarea deciziei penale nr. 51/AP din data de 23 ianuarie 2025 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul penal nr. x/2024 şi în cadrul rejudecării stabilirea pedepselor în limitele prevăzute de dispoziţiile legale aplicabile în materie, cu individualizarea corectă a pedepselor, care urmează a se stabili în sarcina sa pentru infracţiunile reţinute, stabilirea pedepsei rezultante a închisorii sub sau de 3 ani, cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, cu restricţiile şi obligaţiile aferente acestei instituţii.

În esenţă, a susţinut că argumentarea instanţei de apel în sensul că în cazul infracţiunilor comise împotriva persoanelor diferite nu ar fi posibilă întrunirea condiţiilor reţinerii infracţiunii continuate, nu este corectă. Atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel ar fi trebuit să constate că este aceeaşi rezoluţie infracţională în cazul celor două fapte reţinute incorect în concurs, în lumina intervalului de timp în care actele materiale au fost comise, în virtutea vătămării aceloraşi relaţii sociale protejate de lege, ţinând seama de identitatea de procedee folosite, de condiţiile şi împrejurările asemănătoare şi în special unicitatea scopului urmărit.

Este deosebit de relevant că actele materiale privitoare la cele două persoane vătămate au fost comise pe baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a încălcat aceleaşi dispoziţii legale în cazul ambelor persoane, iar toate circumstanţele cauzei pledează în direcţia existenţei unei singure infracţiuni unice de act sexual cu minor, în formă continuată. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea articolului 35 alin. (1) din C. pen., cu privire la sintagma privind unicitatea subiectului pasiv, a făcut trimitere şi la Decizia nr. 3/2017, Decizia nr. 14/2006, Decizia nr. 49/2017 şi Decizia nr. 2/1008 ale aceleaşi instanţe. Având în vedere decizia CCR şi orientarea jurisprudenţială a instanţei supreme, până la urmă, cel mai târziu în faza apelului, ar fi trebuit să se clarifice că de fapt avem de-a face cu două infracţiuni concurente, una de pornografie infantilă şi una de act sexual cu minor, ambele comise în forma continuată.

Având în vedere aceste aspecte, se reliefează că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale două infracţiuni de act sexual cu minor, în mod distinct, ci actele materiale întrunesc elementele constitutive ale unei singure infracţiuni continuate, totalitatea actelor materiale fiind apreciată şi încadrată în mod incorect, stabilindu-i-se două infracţiuni, ale căror reţinere în mod distinct nu se încadrează în sfera legalităţii, însemnând că a fost condamnat pentru două fapte, care nu sunt prevăzute de legea penală, ci de fapt ar fi trebuit încadrate într-o altă formă, cu alte specificităţi şi caracteristici, precum şi cu alte consecinţe.

În vreme ce modalitatea de sancţionare a infracţiunii continuate diferă substanţial de cea a concursului de infracţiuni, rezultă că pedepsele i s-au aplicat în alte limite decât cele prevăzute de lege. Dispoziţiile art. 36 şi art. 39 din C. pen., evidenţiază că în măsura în care s-ar fi dispus schimbarea încadrării juridice, astfel cum ar fi trebuit, limitele de pedeapsă ar fi fost total diferite, în vreme ce ar fi rămas două infracţiuni concurente şi nu trei, cu alte limite de pedeapsă şi cu alt spor obligatoriu, neputându-şi găsi astfel aplicare raţionamentul instanţei de apel, care a considerat că pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, art. 91 alin. (1) lit. a) din C. pen., impune ca pedeapsa rezultantă să fie de cel mult 3 ani închisoare. În speţă, raportându-se la minimul legal (2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 374 din C. pen. şi 3 ani pentru infracţiunea prev. de art. 220 alin. (1) alin. (4) din C. pen.), chiar şi după reducerea cu 1/3 ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., ar rezulta pedepsele de 1 an şi 4 luni închisoare şi două pedepse de câte 2 ani închisoare, în urma contopirii, rezultanta fiind de peste 3 ani. Astfel, dacă pedepsele ar fi fost stabilite în limitele legale corecte, în urma schimbării încadrării juridice cerute, ar fi fost posibilă stabilirea a două pedepse concurente cu limite speciale reduse în urma procedurii simplificate de 1 an şi 4 luni şi de 2 ani, astfel, ar fi fost posibilă şi stabilirea unei pedepse rezultante şi în intervalul de 2 ani, 5 luni şi 10 zile - 3 ani, în care ar fi fost posibilă şi suspendarea sub supraveghere a pedepsei, care înseamnă un alt tratament juridic cu consecinţe total diferite.

Pe cale de consecinţă, a susţinut că nu se poate discuta despre stabilirea pedepselor în limitele legale, arătând, totodată, că ar fi trebuit să se pornească de la două infracţiuni concurente, ambele comise în forma continuată, în pofida sporului legal opţional ar fi fost posibilă şi chiar s-ar şi fi impus stabilirea unor pedepse orientate spre minimul special redus, datorită circumstanţelor concrete ale cauzei, care nu au fost apreciate corect de către instanţele anterioare.

Prin încheierea din 29 aprilie 2025, s-a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 51/AP din data de 23 ianuarie 2025, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2024, s-a trimis cauza Completului 2, în compunere de 3 judecători şi s-a acordat termen la data de 24 iunie 2025 cu citarea recurentului-inculpat A., a intimatei Agenţia Naţională împotriva Traficului de Persoane - Centru Regional Braşov, a intimatei-parte civilă B. şi a intimatei-persoană vătămată C. şi asigurare asistenţă juridică

Procedând la verificarea îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. şi îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casaţie. Cererea de recurs în casaţie îndeplineşte şi condiţiile prevăzute de art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., precum şi cerinţele de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menţionat numele şi prenumele inculpatului (A.), hotărârea care se atacă (decizia penală nr. 51/Ap din data de 23.01.2025 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, aflat în Penitenciarul Codlea precum şi semnătura apărătorului ales, avocat F. .

Raportat la criteriile de exigenţă ale condiţiei supuse analizei şi la sfera cazurilor de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică şi jurisprudenţă, Înalta Curte a notat prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea şi motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabileşte cazurile în care se poate face recurs în casaţie, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenţei motivării cererii de recurs în casaţie şi a unei concordanţe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

În cauza de faţă, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casaţie prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 din C. proc. pen., potrivit cărora hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală şi s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Procedând, în aceste coordonate de principiu, la verificarea respectării dispoziţiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a constatat că, formal, criticile invocate de inculpat se circumscriu în conţinutul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casaţie ce vizează în esenţă că în mod greşit nu s-a reţinut infracţiunea continuată, întrucât actele materiale au fost comise în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, precum şi faptul că modalitatea de sancţionare a infracţiunii continuate şi concursului de infracţiuni este diferită, pedepsele aplicate fiind în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind, totodată, posibilă şi aplicarea suspendării sub supraveghere, s-a apreciat că sunt aspecte ce se pot circumscrie art. 438 pct. 12 din C. proc. pen.

Sub aspectul cazului de recurs în casaţie prev de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., s-a constatat că motivele invocate nu vizează elemente de tipicitate obiectivă ale infracţiunilor pentru care a fost condamnat, pentru a fi incident cazul anterior menţionat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., invocat de inculpat se observă că acesta este incident dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", respectiv în situaţia în care pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală, excluzându-se, printre altele, criticile privind greşita individualizare a pedepsei, or, o reapreciere a încadrării juridice faptelor pentru care un inculpat a fost condamnat.

Ca atare, în raport de motivele cererii de recurs în casaţie coroborat cu prevederile art. 447 din C. proc. pen., potrivit cărora, pe calea recursului în casaţie, instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudenţă, s-a constatat că, formal, criticile invocate de inculpatul A. se circumscriu în conţinutul dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casaţie formulat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situaţia în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită şi aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică şi cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de instanţa de apel şi prin raportare la principiile ce au influenţă asupra tratamentului sancţionator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casaţie reglementat de dispoziţiile art. 433 din C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului şi limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condiţiile legii.

În atare condiţii, se observă că instanţa de apel a admis apelul declarat de inculpatul A., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, pe fond, s-au redus pedepsele aplicate inculpatului A. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, de la 4 ani închisoare la pedeapsa de 3 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor şi de la 3 ani închisoare la pedeapsa de 2 ani şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de act sexual cu un minor, acestea fiind contopite, în final, inculpatul executând 5 ani şi 3 luni închisoare.

Potrivit dispoziţiilor art. 374 alin. (1) şi (2) din C. pen., limitele prevăzute de lege sunt de la 2 ani la 7 ani, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. maximul poate ajunge la un maxim de 10 ani, iar cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., reducerea cu 1/3 limitele, limitele devin de la 1 an şi 6 luni la 6 ani şi 8 luni, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, în limitele legale, spre limita minimă.

Pentru infracţiunea prev de art. 220 alin. (1) şi (4) lit. d) şi lit. e) din C. pen., limitele prevăzute de legiuitor sunt de la 3 ani la 10 ani, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. maximul poate ajunge la 13 ani, iar cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., reducerea cu 1/3 limitele devin de la 2 ani la 8 ani şi 8 luni, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 3 ani şi 8 închisoare, în limitele legale, spre minimul prevăzut de lege .

Pentru infracţiunea prev de art. 220 alin. (1) şi (4) lit. e) din C. pen., limitele sunt de la 3 ani la 10 ani, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. maximul poate ajunge la 13 ani, iar cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. şi art. 5 alin. (1) din C. pen., reducerea cu 1/3 limitele devin de la 2 ani la 8 ani şi 8 luni, inculpatului fiindu-i aplicată o pedeapsă de 2 ani şi 9 închisoare, în limitele legale, spre minim.

Înalta Curte constată că inculpatului i-au fost aplicate pedepse situate spre minimul special, pedepsele aplicate fiind legale pentru fiecare dintre fapte, dar şi pedeapsa rezultantă aplicată, aşa încât, sub aspectului cuantumului se circumscrie limitelor prevăzute de lege, nefiind incident cazul de recurs în casaţie invocat şi anume art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Aşa cum s-a arătat, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost deja stabilită de instanţa de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greşita individualizare a pedepsei.

Prin urmare, se constată că motivele recursului în casaţie formulate în cauză de inculpatul A. vizează în realitate reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, aşa cum au fost formulate, excedează scopului şi obiectului recursului în casaţie, astfel cum sunt reglementate de dispoziţiile art. 433 şi art. 447 C. proc. pen.. Aşadar, motivele invocate nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce ţin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanţa de apel a reţinut, pe baza probelor din dosar, vinovăţia, prin motivele invocate, practic se solicită schimbarea încadrării juridice şi reindividualizarea pedepsei.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiaşi articol, onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 753 RON, pentru intimata parte civilă şi pentru intimata persoană vătămată vor rămâne în sarcina statului şi se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 5/AP din data de 23 ianuarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorilor desemnaţi din oficiu, în cuantum de câte 753 RON fiecare, pentru intimata parte civilă şi pentru intimata persoană vătămată rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.