Withdrawal of criminal annulment challenge over constitutional revision grounds

Şedinţa publică din data de 07 octombrie 2025

Deliberând asupra cauzei de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 106/A din data de 28 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinţei penale nr. 200/F din 27 octombrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în dosarul nr. x/2023.

Pentru a dispune în acest sens, Înalta Curte a reţinut că prin cererea de revizuire formulată la data de 23.05.2023 împotriva sentinţei penale nr. 148/F din 10.07.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, în dosarul nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 32/A din 07.02.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, persoana condamnată A. a invocat cazurile prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. a) şi f) C. proc. pen.

Astfel, prin prisma cazului de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., condamnatul a învederat apariţia unor împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă, dar şi a hotărârii definitive de condamnare pronunţate în apel, respectiv Decizia Curţii Constituţionale nr. 358 din 26.05.2022, care lămureşte natura juridică şi efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26.04.2018 într-o manieră diferită faţă de modul în care instanţele judecătoreşti au interpretat şi aplicat această decizie, ceea ce reprezintă " împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei", de natură a dovedi netemeinicia hotărârii definitive de condamnare.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., apărarea a făcut trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 116//2019, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

S-a arătat că cererea de revizuire este admisibilă, întrucât hotărârea pronunţată în primă instanţă, dar şi hotărârea definitivă de condamnare pronunţată în apel se situează la un moment ulterior pronunţării şi publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 297 din 26.04.2018 prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. pen. şi s-a constatat că soluţia legislativă care prevede întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale prin îndeplinirea " oricărui act de procedură în cauză", este neconstituţională.

De asemenea, s-a menţionat că efectele Deciziei nr. 297 din 26.04.2018 s-au produs şi continuă să se producă pe toată " (...) perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii şi până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripţiei răspunderii penale (...)", iar, în speţă prescripţia răspunderii penale a intervenit mai înainte de pronunţarea hotărârii în primă instanţă, precum şi înaintea pronunţării hotărârii definitive de condamnare în apel a inculpatului.

Totodată, s-a precizat că există motiv de revizuire indiferent dacă s-a invocat sau nu excepţia de neconstituţionalitate în cauza în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

În concluzie, s-a solicitat admiterea apelului, şi, în rejudecare să se dispună admiterea în principiu a cererii de revizuire şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti în vederea judecării pe fond a cererii formulate.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen., sunt supuse căii extraordinare de atac a revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă.

Totodată, potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătoreşti definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate în cauză.

Din coroborarea acestor dispoziţii cu cele ale art. 453 alin. (3) şi (4) C. proc. pen. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este supusă unei triple condiţionări, respectiv trebuie ca faptele sau împrejurările învederate să fie noi, complet necunoscute instanţei care a soluţionat cauza, să fie invocate doar în favoarea persoanei condamnate şi să poată dovedi netemeinicia hotărârii pronunţate, adică să conducă la o soluţie diametral opusă celei dispusă prin aceasta.

Pe de altă parte, în vederea stabilirii admisibilităţii în principiu a unei cereri de revizuire, în conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (3) Cod pocedură penală, instanţa examinează dacă: a) cererea a fost formulată în termen şi de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455 C. proc. pen. b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) şi (3) C. proc. pen. c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale; d) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv; e) faptele şi mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenţei unor temeiuri legale ce permit revizuirea; f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerinţelor instanţei dispuse potrivit art. 456 alin. (4) C. proc. pen.

Verificând, din această perspectivă, susţinerile apelantului revizuent formulate prin prisma dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că împrejurările la care a făcut trimitere acesta în cererea formulată, respectiv pronunţarea unei decizii de către Curtea Constituţională, nu pot avea semnificaţia unor fapte sau împrejurări noi, în accepţiunea art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., Înalta Curte a reţinut că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 126 din 11.03.2016 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. "f’ din C. proc. pen. şi s-a statuat că "soluţia legislativă cuprinsă în art. 453 alin. (1) lit. "f" din C. proc. pen., care nu limitează cazul de revizuire la cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, este neconstituţională".

Ulterior, prin O.U.G. nr. 18/2016 a fost modificat art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. prin art. II pct. 113, reţinându-se că împotriva hotărârilor penale definitive atunci când "hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituţională ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate în acea cauză, în situaţia în care consecinţele încălcării dispoziţiei constituţionale continuă să se producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunţate".

În speţă, s-a constatat că revizuentul A. nu a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 155 alin. (1) C. proc. pen. în cauza a cărei revizuire o solicită.

Aşadar, a apreciat că susţinerile apelantului revizuent nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care devine aplicabil numai în ipoteza în care Curtea Constituţională pronunţă o decizie prin care admite o excepţie de neconstituţionalitate invocată în cauza a cărei revizuire se cere.

Împotriva acestei decizii penale, contestatorii B., C. şi D. au formulat contestaţie în anulare, solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea deciziei penale atacate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

Contestaţia în anulare formulată a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2025, iar prin sentinţa penală nr. 78/F din data de 22 mai 2025, s-a dispus în baza art. 47 C. proc. pen., admiterea excepţiei de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, la data de 27 mai 2025, având prim termen de judecată la data de 07 octombrie 2025, când contestatorii, prezenţi în faţa instanţei de judecată, prin videoconferinţă, asistaţi de apărătorii desemnaţi din oficiu au precizat, în şedinţă publică, că îşi retrag contestaţia şi au solicitat să se ia act de manifestarea lor de voinţă.

În raport de acest aspect, Înalta Curte reţine că exercitarea oricărei căi de atac este guvernată de principiul disponibilităţii, astfel încât partea care a exercitat o cale de atac, ordinară sau extraordinară, poate să şi-o retragă până la închiderea dezbaterilor.

Retragerea unei căi de atac, în cauză, a contestaţiei împotriva încheierii atacate, este un act de dispoziţie, care odată exercitat, conduce la pierderea unui drept.

Astfel, având în vedere solicitarea contestatorilor, în sensul retragerii contestaţiei formulate, reprezentând manifestarea lor de voinţă valabil exprimată, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 415 C. proc. pen. care se aplică în mod corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va lua act de retragerea contestaţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei în anulare formulată de contestatorii B., C. şi D. împotriva deciziei penale nr. 106/A din data de 28 martie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu, în sumă de câte 753 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 07 octombrie 2025.