Unconvincing invocation of "fact not provided by penal law" cassation ground to challenge evidentiary evaluation

Şedinţa publică din data de 29 ianuarie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 877 din data de 22.03.2024, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Timişoara, cu privire la inculpatul A., a dispus următoarele:

În temeiul art. art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 5 C. pen. (forma anterioară modificării prin O.U.G. nr. 85/2022), cu aplicarea art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete (fapta din data de 18.06.2020).

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., (dreptul de a fi aleasă în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., a constatat că infracţiunea care face obiectul prezentei cauze a fost săvârşită în termenul de supraveghere al amânării aplicării pedepsei de 9 luni închisoare dispusă prin sentinţa penală nr. 411/25.06.2019 pronunţată de Judecătoria Deta în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1122/10.07.2019 a Curţii de Apel Timişoara.

În temeiul art. 88 alin. (3) C. pen., a revocat amânarea aplicării pedepsei de 9 luni închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 411/25.06.2019 pronunţată de Judecătoria Deta în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 1122/10.07.2019 a Curţii de Apel Timişoara şi a dispus aplicarea şi executarea acestei pedepse.

În baza art. 88 alin. (3) ultima teză C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa aplicată in prezenta cauza cu pedeapsa de 9 luni închisoare şi a aplicat pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care a adaugat un spor de 3 luni închisoare, reprezentând o treime din pedeapsa de 9 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 9 luni închisoare, în regim de detenţie.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., rap la art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) pe o durată de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (5), rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., care se va executa în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. rap. la art. 72 C. pen., a dedus din durata pedepsei stabilite, durata reţinerii de 24 de ore din data de 18.06.2020.

În temeiul art. 19, art. 20 şi art. 25 C. proc. pen.., s-a luat act că prejudiciul cauzat Ministerului Finanţelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcţia Regională Vamală Timişoara de către inculpaţii B., C. şi A. a fost recuperat în integralitate prin achitarea acestuia.

În temeiul art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. cu referire la art. 1357 C. civ., s-a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerului Finanţelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcţia Regională Vamală Timişoara faţă de inculpatul B., cu suma de 881 RON (referitor la cantitatea de ţigarete găsită în posesia sa cu ocazia percheziţiei domiciliare din data de 18.06.2020).

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (1) C. proc. pen.. coroborat cu art. 1349 şi urm. C. civ., s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - Autoritatea Vamală Română - Direcţia Regională Vamală Timişoara faţă de inculpatul D. şi a obligat pe inculpatul D. la plata către partea civilă a sumei de 34.640 RON la care se adaugă dobânzi şi penalităţi de întârziere calculate de la data săvârşirii infracţiunii şi până la data achitării integrale a debitului principal conform Codului de procedură fiscală, cu titlu de daune materiale.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea următoarelor produse accizabile:

1. Găsite în posesia inculpatului B. la data de 11.05.2020 şi depuse la camera de corpuri delicte a Poliţiei Mun. Lugoj, conform dovezii seria x, respectiv:

- 2.490 de pachete de ţigarete, fără timbru fiscal (49.800 ţigarete);

- 250 de pachete de ţigarete, de culoare alb cu roşu, fără timbru fiscal (5.000 ţigarete)

- 310 de pachete de ţigarete, de culoare alb cu maro, fără timbru fisca (6.200 ţigarete)

- 10 pachete de ţigarete, fără timbru fiscal (200 ţigarete).

2. Găsite în posesia inculpatului D. la data de 21.05.2020 şi depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Caraş-Severin, conform dovezii seria x nr. x, respectiv:

- 1680 de pachete de ţigarete, pe care erau aplicate timbre fiscale emise de Republica Moldova (33.600 ţigarete)

- 1.000 de pachete de ţigarete, fără timbru fiscal, pe care le-a preluat anterior (20.000 ţigarete)

3. Găsite în posesia inculpatului C. la data de 18.06.2020 şi depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Timiş, conform dovezii seria x, respectiv:

- 3.040 pachete de ţigarete, fără timbru fiscal autohton (68.000 ţigarete);

- 20 pachete de ţigarete, fără timbru fiscal autohton (400 ţigarete).

4. Găsite în posesia inculpaţilor A. şi E. la data de 18.06.2020 şi depuse la camera de corpuri delicte a I.P.J. Timiş, conform dovezii seria x, respectiv:

-300 pachete de ţigarete, fără timbru fiscal autohton (6.000 ţigarete)

-640 pachete, fără timbru fiscal autohton (12.800 ţigarete)

-20 pachete, fără timbru fiscal autohton (400 ţigarete).

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) C. pen., s-a dispus confiscarea armei cu aer comprimat, calibrul 4,5 mm, cu pat din lemn, cu seria x, găsită în posesia inculpatului B. la data de 18.06.2020 depusă la camera de corpuri delicte a Poliţiei Mun. Timişoara, conform dovezii seria x.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpatul B., autoutilitara, proprietatea inculpatului B., bun folosit de inculpat la săvârşirea infracţiunii din data de 11.05.2021 .

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă în cursul urmăririi penale prin ordonanţa nr. 1004/P/2020 din data de 02.02.2022, menţinută prin ordonanţa din data de 01.08.2022, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, prezente şi viitoare ale inculpatului C., a sumelor ridicate cu ocazia percheziţiilor de la inculpatul, ce au fost depuse în data de 02.02.2022 în subconturi ANABI deschise la F. pe numele inculpatului C., conform fomularelor de tranzacţie nr. 1995A0022 şi 1995A0023 (suma de 1121 RON şi sumele de 4.150 RON şi 100 euro), precum şi asupra cotei părţi de 1/2 a inculpatului C., din terenul în suprafaţă de 500 mp, înscris în CF x, număr cadastral x până la concurenţa sumei de 39.552 RON.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), alin. (5) C. proc. pen., judecătoria a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit faţă de inculpatul D. prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara din data de 02.02.2022, menţinut prin ordonanţa din 01.08.2022, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, până la concurenţa sumei de 34.640 RON, în vederea confiscării speciale şi a reparării pagubei pricinuite prin săvârşirea infracţiunii.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), alin. (5), C. proc. pen., a menţinut măsura sechestrului asigurător instituit faţă de inculpatul B. prin Ordonanţa din data de 05.06.2020, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în dosarul x/2020 şi menţinut prin Ordonanţa din data de 19.11.2021, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în dosarul x/2020, asupra sumei de 6.390 RON ridicată de la inculpatul B. şi depusă în data de 10.06.2020 la G., în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 249 alin. (4) C. proc. pen. a menţinut măsura sechestrului asigurător asupra autoutilitarei inculpatului B., instituit prin Ordonanţa din data de 05.06.2020, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj în dosarul x/2020 şi menţinut prin Ordonanţa din data de 18.11.2021, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în dosarul x/2020, în vederea confiscării speciale.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) şi art. 249 C. proc. pen., s-a dispus ridicarea măsurii asiguratorii a sechestrului dispusă faţă de inculpatul B., în cursul urmăririi penale prin ordonanţa din data de 02.02.2022, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în dosarul x/2020, menţinută prin ordonanţa din data de 01.08.2022, emisă de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara în dosarul x/2020, asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile ale inculpatului B., până la concurenţa sumei de 75.095 RON, asupra sumei de 10.266 RON ridicată cu ocazia percheziţiei de la inculpatul B. şi depusă în data de 02.02.2022 într-un subcont ANABI deschis la F. pe numele inculpatului B., conform fomularului de tranzacţie nr. 1995A0024, precum şi asupra autovehiculelor, aparţinând inculpatului B..

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul B. la plata către stat a sumei de 6000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 4000 RON aferentă urmăririi penale şi 2000 RON în cursul judecăţii şi a camerei preliminare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul D. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1500 RON aferentă urmăririi penale şi 1500 RON în cursul judecăţii şi a camerei preliminare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C. la plata către stat a sumei de 2500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 1000 RON aferentă urmăririi penale şi 1500 RON în cursul judecăţii şi a camerei preliminare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata către stat a sumei de 3000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON aferentă urmăririi penale şi 2500 RON în cursul judecăţii şi a camerei preliminare.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpata E. la plata către stat a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON aferentă urmăririi penale şi 1500 RON în cursul judecăţii şi a camerei preliminare.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel, printre alţii, inculpaţii A. şi E..

Prin decizia penală nr. 619/A din 04 septembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii A. şi E. împotriva sentinţei penale 877 din data de 22 martie 2024 pronunţate de Judecătoria Timişoara în dosarul x/2022

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara şi inculpatul B. şi, în consecinţă:

A fost desfiinţată în partea hotărârea atacată, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., sub aspectul laturii penale, doar cu privire la infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi al muniţiilor şi rejudecând a fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului B. în pedepsele principale individuale de: 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinerea de către orice persoană sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prezentului titlu, cu excepţia celor deţinute în antrepozitul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false peste limita a 10.000 ţigarete (2 acte materiale din data de 11.05.2020 şi 21.05.2020) şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor

În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. e) C. pen. şi art. 5 C. pen. cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen., astfel cum a fost interpretat prin deciziile nr. 297/2018 şi nr. 358/2022 ale Curţii Constituţionale, a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului B. sub aspectul comiterii infracţiunii nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzute de art. 342 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. ca urmare a intervenţiei prescripţiei răspunderii penale.

Au fost înlăturate dispoziţiile referitoare la aplicarea art. 38 C. proc. pen. privind concursul de infracţiuni.

Au fost menţinute dispoziţiile hotărârii atacate care nu contravin deciziei.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii A., E. la plata sumei de 500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către Stat.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare aferente căilor de atac promovate de inculpatul B. şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara au rămas în sarcina Statului.

*

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie inculpatul A., la data de la 23 octombrie 2024, indicând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Referitor la motivele de recurs în casaţie, recurentul a susţinut că toate carenţele investigative din faza de urmărire penală, lipsa de fiabilitate a probatoriului, inexistenţa unor elemente de natură factuală sau probatorie care să genereze concluzia că ţigaretele identificate în locuinţa inculpatei E. ar fi aparţinut inculpatului A., precum şi probatoriul administrat la solicitarea acestuia din urmă, care a demonstrat contrariul celor susţinute de acuzare, reconstituie o stare de fapt în care persistă cel puţin o îndoială cu privire la existenţa unei fapte în materialitatea ei, îndoială care, în mod firesc, profită inculpatului si care se obiectivează din punct de vedere probator într-o probă pozitivă a inexistenţei faptei.

Sub acest aspect, a arătat că, deşi nu existau probe, instanţa a constatat că, în cauză, probele administrate dovedesc dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A. a deţinut şi depozitat împreună cu inculpata E. cantitatea de ţigarete imputată prin rechizitoriu, a căror provenienţa de contrabandă ar fi, în opinia primei instanţe, cunoscută de către inculpat, întrucât ţigaretele nu ar fi fost timbrate cu banderole de marcaj fiscal emise de autorităţile din România, ceea ce ar fi trebuit, conform aserţiunilor primei instanţe, să reprezinte un indiciu cu privire la provenienţa acestora.

Cu toate acestea, a susţinut că, verificând procesele-verbale de redare a conversaţiilor interceptate, care conţin inclusiv convorbirile la care prima instanţă face referire, rezultă, fără putinţă de tăgadă, contrariul celor reţinute în considerentele sentinţei apelate, în sensul că, din conţinutul acestora, nu se desprinde vreun aspect cu relevanţă penală, care să probeze elementul material al infracţiunii (deţinerea/comercializarea) în considerarea căreia inculpatul a fost trimis în judecată.

Totodată, în opinia recurentului, faptul că, în aprecierea primei instanţe, ar fi existat anumite contradicţii între declaraţiile inculpatului A. şi ale inculpatei E., precum şi între declaraţiile acestora şi ale martorilor audiaţi în cauză, vizând faptul că inculpatul A. locuia sau nu la data săvârşirii pretinsei infracţiunii (18.06.2020) în imobilul percheziţionat, respectiv că inculpatul A. cunoştea sau nu despre existenţa ţigaretelor identificate în imobilul percheziţionat, imobil despre care s-a dovedit că este în proprietatea inculpatei E., nu justifică condamnarea inculpatului, de vreme ce aceste pretinse contradicţii nu au vizat chiar împrejurările determinante în cauză, respectiv acţiunile descrise de norma de incriminare (deţinerea/comercializarea ţigaretelor). În acest sens, a menţionat că toate probele administrate în cauză (declaraţiile inculpaţilor, depoziţiile martorilor) apreciate coroborat, converg spre concluzia că inculpatul A. nu a deţinut ţigaretele identificate în imobilul percheziţionat, aflat în proprietatea inculpatei E., pe de o parte, iar pe de altă parte, nu există alte probe care să facă dovada deţinerii/comercializării acestor ţigarete de către inculpatul A. şi/sau nu au fost administrate în cauză de către organele de urmărire penală.

Sub acest aspect, făcând trimitere şi la declaraţiile inculpaţilor audiaţi în cauză dar şi la declaraţii de martori şi înscrisuri, a susţinut că temeiul de clasare/achitare prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se confirmă în cauză, având în vedere probatoriul administrat.

A mai susţinut că nu s-au administrat probe din care să rezulte că inculpatul a deţinut efectiv cantitatea de ţigarete imputată (660 de pachete de ţigarete fără timbru fiscal emis de autorităţile române, respectiv 640 pachete, fără timbru fiscal autohton, si 20 pachete, fără timbru fiscal autohton, toate nemarcate cu banderole de marcai fiscal emis de autorităţile române), pe de o parte, iar pe de altă parte, chiar în măsura în care s-ar aprecia că asemenea probe există, nu satisfac standardul de probă pretins (dincolo de orice îndoială rezonabilă) pentru a se reţine că fapta a fost săvârşită de inculpat.

Totodată, a precizat că simpla prezenţă a inculpatului A. în imobilul percheziţionat (asupra căruia nu deţine vreun drept şi pe care nu îl foloseşte în fapt), care întâmplător a înnoptat la concubina sa, E., în seara precedentă zilei în care s-a efectuat percheziţia, nu reprezintă un element de natură factuală suficient de caracterizat încât să genereze o relaţie de apartenenţă (posesie/deţinere/dispoziţie) între inculpatul A. şi bunurile accizabile identificate cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare în imobilul proprietatea inculpatei E..

În opinia recurentului, condamnarea acestuia pentru simplul fapt că un procedeu probatoriu (percheziţia domiciliară) a fost întreprins într-un imobil pe care acesta nu îl deţine în proprietate şi în care nici măcar nu locuieşte cu regularitate în fapt, plecând de la o simplă presupunere că acele produse accizabile ar fi aparţinut acestuia, nu este sustenabilă şi nu poate fi justificată.

Astfel, referitor la solicitarea de achitare fundamentată pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a susţinut că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale infracţiunii pentru care a fost condamnat din perspectiva laturii obiective, având în vedere inexistenţa/lipsa probării elementului material (deţinerea), care capătă relevanţă penală doar în prezenţa unei cerinţe esenţiale care i se ataşează (o anumite cantitate de produse accizabile).

Pe cale de consecinţă, a susţinut că inculpatul nu a deţinut cantitatea de ţigarete pretinsă de norma de incriminare, nefiind administrate probe în acest sens, mai exact probe din care să rezulte că, din întreaga cantitate de ţigarete identificată la percheziţia domiciliară (13.200 ţigarete), o parte suficientă în accepţiunea normei de incriminare (peste 10.000 ţigarete) ar putea fi imputată inculpatului A..

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat A. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 C. proc. pen.., acesta a atacat cu recurs în casaţie decizia penală nr. 619/A din 04 septembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, ce face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casaţie, fiind pronunţată de curtea de apel ca instanţă de apel.

Deopotrivă, se constată că recursul în casaţie a fost promovat, în termen legal, de către A., persoană care, având calitatea de inculpat în cursul procesului în fond şi apel, se numără printre titularii acestei căi extraordinare de atac, enumeraţi în cuprinsul art. 436 alin. (1) C. proc. pen.. Totodată, este îndeplinită şi condiţia prevăzută de art. 436 alin. (6) C. proc. pen.., având în vedere că inculpatul a declarat apel în cauză, care a fost respins de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

De asemenea, cererea de recurs în casaţie întruneşte condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) C. proc. pen.., întrucât cuprinde numele, prenumele şi domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă, iar cererea poartă semnătura avocatului care a redatat cererea de recurs în casaţie şi care a ataşat împuternicirea avocaţială.

Analizând, în continuare, cererea de recurs în casaţie, în ceea ce priveşte condiţia cumulativă prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., se constată că recurentul a invocat cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., în conformitate cu care hotărârea este supusă casării dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Cu prioritate, se notează că, sintagma "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracţiune, putând deveni incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravenţională, materială sau disciplinară), cât şi situaţia în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

În atare condiţii, se observă că, pe calea recursului în casaţie promovat, recurentul inculpat A. a invocat formal cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., deoarece esenţa motivelor sale constau în negarea bazei factuale reţinute cu caracter definitiv de instanţa de apel, sub aspectul comiterii a infracţiunii pentru care a fost condamnat, acesta susţinând că elementele de tipicitate ale infracţiunii pentru care a fost condamnat nu îşi găsesc reflexie în vreunul dintre mijloacele de probă administrate în cauză.

Cu toate că recurentul inculpat a susţinut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în realitate, criticile acestuia au la bază o solicitare de interpretare a materialului probator (acesta făcând referire la modul de interpretare a probelor de către instanţa de fond şi de apel, apreciind că nu există probe din care să rezulte că, din întreaga cantitate de ţigarete identificată la percheziţia domiciliară (13.200 ţigarete), o parte suficientă în accepţiunea normei de incriminare (peste 10.000 ţigarete) ar putea fi imputată inculpatului A., contestând, astfel, chiar starea de fapt stabilită în mod definitiv de către instanţa de fond şi confirmată de cea de prim control judiciar.

Aşadar, recurentul nu formulează critici privind aspecte de drept, ci solicită o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea şi cenzurarea probelor, cu consecinţa configurării unei alte situaţii de fapt decât cea stabilită de instanţele inferioare şi intrată în puterea lucrului judecat.

Analiza de legalitate a instanţei de recurs în casaţie nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Pe calea recursului în casaţie nu pot fi invocate şi, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Totodată, Înalta Curte subliniază că, pe calea cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator cu consecinţa stabilirii unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpatului, aşa cum a solicitat, evaluarea materialului probator fiind un atribut ce aparţine exclusiv instanţei de fond şi, respectiv, instanţei de apel.

Aşadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., şi nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., cerinţa prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., nu este îndeplinită.

Invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie.

Argumentele prezentate de recurent trebuie să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situaţie ce nu se regăseşte în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 619/A din data de 04 septembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.

În temeiul dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE:

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 619/A din data de 04 septembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 29 ianuarie 2025.