Typicity of bribery and influence trading based on disclosure of confidential pre-public procurement data

Şedinţa publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 235 din 20 mai 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Tribunalul Arad, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.. raportat la art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă în formă continuată (două acte materiale).

În baza art. 67 alin. (1), art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisori, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.. raportat la art. 12 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) C. proc. pen.. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b), art. 45 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului şi a stabilit pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care a adăugat sporul de 6 luni închisoare (1/3 din totalul celeilalte pedepse de 1 an şi 6 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6luni închisoare, în regim de detenţie şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa funcţia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 72 C. pen., art. 399 alin. (9) C. proc. pen.., s-a scăzut din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 octombrie 2022 până la 28 februarie 2023 şi durata arestului la domiciliu din 29 februarie 2023 până la 29 martie 2023.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar luată faţă de inculpatul A., prin încheierea penală nr. 125 din Camera de consiliu din 27 martie 2023 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, pe o durată de 60 zile, de la 20 mai 2024 până la 18 iulie 2024 inclusiv.

În baza art. 397 C. proc. pen.., s-a dispus ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului dispusă prin ordonanţa procurorului din 25 octombrie 2022 în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, cu privire la suma de 27060 RON depusă de inculpatul A. la B. S.A. Sucursala Timişoara cu chitanţa nr. x din 26 octombrie 2022.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 8000 RON cheltuieli judiciare.

Prin decizia penală nr. 1045/A din 12 decembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 235 din data de 20 mai 2024 pronunţată de Tribunalul Arad în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2) lit. a) C. proc. pen.., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte De Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara, împotriva aceleiaşi sentinţei penale, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată şi, rejudecând cauza, s-a descontopit pedeapsa principală rezultantă aplicată în cauză inculpatului de către prima instanţă, s-au repus în individualitatea lor pedepsele componente, a fost înlăturat sporul de pedeapsă principal aplicat.

S-a menţinut pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni, aplicată de prima instanţă inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., art. 67 alin. (2) C. pen., pe lângă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen., art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).

În baza art. 291 C. pen., raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată la pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., pe lângă pedeapsa de 4 ani şi 6 luni ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public).

În baza art. 38 alin. (1) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit, după regulile concursului de infracţiuni, pedepsele principale aplicate inculpatului în prezenta cauză, după cum urmează: s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse (1 an şi 6 luni), inculpatul A. urmând a executa pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) raportat la art. 67 C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), pe o perioadă de 4 ani, care se execută în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5), art. 45 alin. (3) lit. a) şi art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) şi k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat; dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public), care se execută în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) C. proc. pen.. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă aplicată inculpatului A., durata reţinerii, a arestului preventiv şi a arestului la domiciliu din data de 23 octombrie 2022 până în 29 martie 2023, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c), art. 249 alin. (1) C. proc. pen.., s-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanţa din data de 25.10.2022 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara asupra sumei de 27.060 RON, predată la B. S.A. Sucursala Timişoara cu chitanţa nr. x din 26 octombrie 2022.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) raportat la art. 397 alin. (3) şi art. 255 C. proc. pen.., s-a restituit către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara suma de 30.000 RON, alcătuită din suma de 20.000 RON din totalul de 27.060 RON, pe care s-a instituit măsura sechestrului asigurător prin Ordonanţa din data de 25.10.2022 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara (sumă predată la B. S.A. Sucursala Timişoara cu chitanţa nr. x din 26 octombrie 2022) şi din suma de 10.000 RON ridicată de organele de urmărire penală cu ocazia flagrantului organizat de organele de urmărire penală în data de 22.10.2022, aspect consemnat în procesul-verbal din data de 22.10.2022 întocmit în dosarul nr. x/P/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara (dos. u.p.)

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) raportat la art. 397 alin. (3) şi art. 255 C. proc. pen.., s-a eliberat către martorul C. suma de 7.060 RON din totalul sumei de 27.060 RON, pe care s-a instituit măsura sechestrului asigurător prin Ordonanţa din data de 25.10.2022 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara (sumă predată la B. S.A. Sucursala Timişoara cu chitanţa nr. x din 26 octombrie 2022).

S-au menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei penale apelate ce nu contravin dispozitivului.

Curtea de apel a constatat că din mijloacele de probă administrate în cauză rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul se face vinovat de acuzaţiile aduse. Astfel, din procesele-verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiant şi a convorbirilor/comunicărilor telefonice, coroborate cu declaraţia martorului denunţă tor şi cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, rezultă că inculpatul i-a comunicat martorului C. documente cu caracter nepublic potrivit celor reţinute în actul de sesizare. Aceste documente au fost comunicate după ce inculpatul a insistat în strângerea acestora de la subalterni. Martorii colegi de serviciu, audiaţi în cauză, au arătat clar că documentele transmise către martorul C. de către inculpat nu au avut un caracter public, la data comunicării lor de către inculpat, având caracterul de secret de serviciu, iar inculpatul prin fişa postului avea obligaţia expresă a asigura păstrarea secretului de serviciu sau după caz de confidenţialitate a informaţiilor şi activităţilor desfăşurate în cadrul CNAIR S.A. pe toată durata contractului de muncă. Mai mult decât atât, potrivit fişei postului inculpatul nu era abilitat să furnizeze informaţii de serviciu către terţi, fiindu-i interzis să furnizeze către alte entităţi decât destinatarii de drept documente şi sau informaţii de natură economică/tehnică/juridică/în legătură cu activitatea CNAIR S.A., fără acordul directorului general.

S-a apreciat că din poziţia inculpatului de director în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), chiar din momentul ocupării acestei funcţii, acesta trebuie să fi ştiut că are obligaţia păstrării secretului profesional şi că documentele transmise către martorul denunţător nu au un caracter public, în contextul în colaboratorii şi subalternii săi ştiau această împrejurare. Prin furnizarea informaţiilor şi documentelor în cauză, inculpatul şi-a încălcat obligaţia legală de a păstra secretul de serviciu, perturbând totodată concurenţa loială a ofertanţilor de servicii solicitate de angajatorul său CNAIR (Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere). Astfel, inculpatul nu se putea apăra cum că informaţiile/documentele transmise martorului C. ar fi fost informaţii publice, în contextul în care martorii audiaţi, subalterni sau colaboratori ai inculpatului, au arătat că acestea nu aveau caracter public, ele devenind publice numai după publicarea lor în condiţii legale, iar unele dintre ele nedevenind publice nici chiar după această dată.

Totodată, instanţa de apel a apreciat că în cauză inculpatul nu poate invoca liberul acces la informaţiile de interes public ocrotit de Legea nr. 544/2001, atunci când a divulgat informaţii nedestinate publicităţii către martorul C.. S-a constatat că informaţiile dezvăluite de inculpat martorului C. erau exceptate de la liberul acces la informaţii publice prevăzut de Legea nr. 544/2001, deoarece prin dezvăluirea acestora a fost afectat principiul concurenţei loiale, aspect cunoscut în mod cert de inculpat în contextul în care aceste informaţii/documente dezvăluite de inculpat confereau o poziţie privilegiată celui ce le deţinea înaintea altor competitori la licitaţii. Inculpatul avea obligaţia legală să nu dezvăluie documentele secret de serviciu, iar prin încălcarea acestei obligaţii, acesta a intrat sub incidenţa legii penale, potrivit actului de sesizare al instanţei.

Sub aspectul săvârşiri infracţiunii de luare de mită de către inculpat, Curtea de apel a reţinut că acesta, în data de 07.05.2022, a primit de la martorul C. suma de 12.060 RON - formată din bani (10.000 RON) şi un folos necuvenit (2.060 RON), în contul căreia a efectuat actele materiale ale traficului de influenţă din datele de 06.05.2022 - 07.05.2022 şi totodată în schimbul acestor foloase a promis îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv că va pune la dispoziţia martorului mai multe date nedestinate publicităţii, în condiţiile în care atribuţiile postului şi fişa postului ocupat de inculpat în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, prevede, printre altele şi asigurarea păstrării secretului de serviciu sau după caz, confidenţialitatea informaţiilor şi activităţilor desfăşurate în cadrul CNAIR, pe toată durata contractului de muncă. Inculpatul s-a ţinut de promisiunea făcută şi a pus la dispoziţia martorului C. documente nedestinate publicităţii, potrivit celor de mai sus.

Instanţa de apel a constatat că infracţiunea de luare de mită s-a consumat în momentul primirii de către inculpat a banilor şi a foloaselor necuvenite, în legătură cu îndeplinirea unui act contrar atribuţiilor de serviciu, anume promisiunea că va pune la dispoziţia martorului mai multe date nedestinate publicităţii. În cazul de faţă, infracţiunea de luare de mită este săvârşită în concurs real cu infracţiunea de permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine de bani şi alte foloase necuvenite.

Decizia penală nr. 1045/A din 12 decembrie 2024 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală a fost comunicată Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie;i Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara la data de 18 decembrie 2024 şi inculpatului A. la adresa din Bucureşti, la data de 19 decembrie 2024, fiind restituit actul comunicat cu menţiunea "adresă incompletă".

Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel a formulat cerere de recurs în casaţie condamnatul A., reprezentat de avocat ales, D., cu sediul profesional în Bucureşti, unde condamnatul a ales domiciliul procesual, solicitând comunicarea tuturor actelor de procedura efectuate în prezentul dosar.

În cererea scrisă, s-a solicitat casarea deciziei penale nr. 1045/A pronunţată la data de 12.12.2024 de Curtea de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2022 şi, rejudecând, achitarea inculpatului, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de influenţă în forma continuată prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi cu aplicarea art. 308 C. pen., luare de mită prevăzută art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 78/2000.

S-au precizat cazurile de recurs în casaţie pe care se întemeiază cererea, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală şi art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Inculpatul a susţinut că în privinţa infracţiunii de trafic de influenţă, fapta nu este prevăzută de legea penală din perspectiva utilizării agentului provocator de către organele de urmărire penală, al întrunirii elementelor constitutive cerute de verbum regens al art. 291 C. pen. şi al probatoriului administrat, în mod legal, constând în depoziţia martorilor audiaţi în fata instanţelor de judecată.

Având în vedere modalitatea în care martorul denunţător C. a oferit declaraţiile de martor atât in cursul urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti în fata instanţei de fond şi apel, precum şi din maniera în care acesta a condus discuţiile cu inculpatul în momentul în care avea montată tehnica pe acesta, apărarea a solicitat instanţei de judecata ca, la pronunţarea soluţiei pe fondul cauzei, sa înlăture depoziţiile martorului denunţător, precum şi a întregului material probator derivat din aceasta activitate şi care nu fusese deja înlăturat de prima instanţă.

Însa prin decizia penala nr. 1045/A/12.12.2024, Curtea de Apel Timişoara nu numai ca nu le-a înlăturat însă, aşa cum rezulta la fila x, a readus la dosarul cauzei probe ce fuseseră excluse in procedura de camera preliminara încălcând autoritatea de lucru judecat a încheierii penale nr. 93/09.03.2023 a Tribunalului Arad rămasă definitiva prin încheierea nr. 61/CO/CP/05.04.2023 a Curţii de Apel Timişoara din dosarul nr. x/2022. În aceste condiţii, s-a apreciat că hotărârea judecătorească ce formează obiectul prezentului recurs în casaţie este vădit nelegală.

Apărarea a arătat că martorul denunţător C. a acţionat sub directa coordonare a Ministerului Public, acesta este încadrat în conceptul agentului provocator, probele astfel obţinute fiind lovite de nulitate absolută. Inculpatul a susţinut că din tot materialul probator se desprinde ideea că nu a avut nicio iniţiativă de lua o sumă de bani de la C., insistenţele venind doar din partea acestuia, iar toată activitatea sa, atât anterioară, cât şi ulterioară, s-a încadrat în limitele exercitării atribuţiilor de serviciu. Pe cale de consecinţă, recurentul a solicitat să constate că în fundamentarea soluţiei de condamnare pronunţată prin decizia penală nr. 1045/A/2024 au fost valorificare probe care au fost obţinute prin încălcarea principiul legalităţii şi loialităţii administrării probelor şi care au avut un rol definitoriu la condamnarea sa pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În sprijinul motivelor invocate s-a invocat şi jurisprudenţa CEDO (Teixeira de Castro contra Portugaliei, Hotărârea din 9 iunie 1998, Vanyan contra Rusiei, Hotărârea din 15 decembrie 2005, Edwards si Lewis contra Regatului Unit, Hotărârea din 27 octombrie 2004, Ramanauskas contra Lituaniei, Hotărârea din 5 februarie 2008.

S-a solicitat a se observa că "probele" obţinute de către martorul denunţător C. sunt nelegale şi din perspectiva Deciziei nr. 64 pronunţată la data de 2 octombrie 2023 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, invocând şi Decizia nr. 802 din 5 decembrie 2017 a Curţii Constituţionale a României referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 342 şi art. 345 alin. (1) C. proc. pen.

În continuare, inculpatul, făcând referire la probatoriul administrat în cauză, a susţinut că depoziţiile martorilor, expuse atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza cercetării judecătoreşti în fata instanţei de fond şi apel, nu susţin argumentarea în privinţa soluţiei de condamnare, rezultând împrejurarea că inculpatul a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală. Sub aspectul probatoriului constând în înscrisurile depuse în cursul cercetării judecătoreşti în fata primei instanţe, s-a arătat că acesta a confirmat legalitatea activităţilor desfăşurate de inculpatul A. în calitate de director al Direcţiei de Întreţinere Drumuri Naţionale şi Autostrăzi din cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, astfel încât argumentarea privind existenţa săvârşirii infracţiunilor pentru care s-a oferit soluţia de condamnare nu poate fi primită. Analizând probatoriul, inculpatul a făcut referire şi la interceptările audio realizate în dosar din care nu rezultă vreo acţiune care s-ar circumscrie activităţii de traficare a influenţei, în final susţinând că nu există probe la dosar care să conducă la concluzia săvârşirii infracţiunii incriminate de textul art. 291 C. pen., fiind condamnat prin decizia penală nr. 1045/A/2024 pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală.

În privinţa infracţiunii de luare de mită, inculpatul a susţinut că argumentarea instanţei de fond care a oferit soluţia de achitare este elocventă şi nu comportă discuţii, iar aspectele rămân valabile.

În ceea ce priveşte infracţiunea de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, s-a susţinut că fapta nu este prevăzută de legea penală din perspectiva legislaţiei care reglementează informaţiile clasificate, al întrunirii elementelor constitutive cerute de verbum regens al art. 12 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000 şi al probatoriului administrat, în mod legal, constând în depoziţia martorilor audiaţi în fata instanţelor de judecată.

Cu privire la furnizarea de documente nedestinate publicităţii privind activităţi de estetica rutieră, acestea sunt informaţii publice deoarece inclusiv în Legea nr. 98/2016 privind achiziţiile publice, nu se prevede în mod clar, expres ca listele de cantităţi, descrierile de preţuri şi preţurile unitare ar avea caracter confidenţial. În plus, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, la art. 1, art. 2 lit. a) şi lit. b) este prevăzut accesul liber şi neîngrădit la orice informaţie de interes public, din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice, cum este şi Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR SA), indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informaţiei. În cuprinsul deciziei penale 1045/A/2024 a Curţii de Apel Timişoara nu s-a oferit niciun cadrul legal din care să rezulte că aceste informaţii ar fi avut vreun grad de clasificare, cu atât mai mult cu cat la momentul furnizării lor nici nu semnase fişa de post.

Apărarea a arătat, de asemenea, că, din perspectiva probatoriului în privinţa infracţiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, analizând depoziţiile martorilor audiaţi a rezultat că aceste date/informaţii nu aveau un anumit grad de clasificare.

Cu privire la infracţiunea de trafic de influenţă, inculpatul, prin avocat ales, a susţinut că, raportat la speţa de faţă, nu sunt îndeplinite şi dovedite condiţiile preexistente ale infracţiunii. Astfel, din declaraţiile martorilor printre care sunt de menţionaţi E., F., G. nu se circumstanţială acţiuni din partea inculpatului din care să rezulte afectarea relaţiilor sociale privind buna desfăşurare a instituţiilor publice (DRDP-urile regionale) şi care să-l transforme pe inculpat în subiect activ al infracţiunii de trafic de influenţă, cu atât mai mult cu cât se reţine forma continuata a acesteia.

De asemenea, s-a susţinut că nu este expusă minimal vreo activitate în legătură cu influenţarea funcţionarului privat din cadrul societăţii H. şi care să fi afectat relaţiile sociale privind buna desfăşurare a activităţii acestei companii.

Totodată, s-a arătat că cerinţele privind existenţa elementului material nu sunt concretizate, întrucât nu reiese nicio activitate ilegală a inculpatului A., în exercitarea atribuţiilor de serviciu în legătură cu funcţionari din cadrul DRDP-urilor regionale şi nu există material probator din care să rezulte obţinerea unor foloase materiale în legătură cu o eventuală sprijinire a activităţii comerciale a societăţii I., aspect recunoscut chiar de către martorul denunţător cu ocazia audierii sale din data de 13.11.2024.

Apărarea a mai susţinut că instanţa de apel nu a precizat că activitatea de traficare a influenţei trebuie să fie anterioară sau cel mult concomitentă cu îndeplinirea actului promis, aspecte care nu sunt evidenţiate prin decizia penala ce formează obiectul recursului în casaţie. Totodată, recurentul a susţinut că nu se expune care ar fi fost urmarea imediată a acţiunilor sale şi legătura cauzală între activitatea denunţătorului C. şi activitatea sa profesională, în contextul în care toată activitatea sa a fost în acord cu atribuţiile reglementate de fişa postului existentă la nivelul CNAIR, Decizia nr. 1549/2021 a Directorului General al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi în acord inclusiv cu Anexa la decizie ce viza "Sarcinile membrilor Comandamentului operaţional".

Conform apărării, din perspectiva laturii subiective, infracţiunea de trafic de influenţă se comite, sub aspect subiectiv, numai cu intenţie directă, respectiv făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi îl urmăreşte. Or, in prezenta cauză, nu rezultă o reprezentare a scopului, la nivel intelectiv, pe care să o fi avut inculpatul în legătură cu acţiunile (nelegale si provocatoare) ale martorului denunţător C..

În continuare, şi cu privire la infracţiunea de luare de mită, s-a susţinut că nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate cerute de verbum regens al art. 289 alin. (1) C. pen. Apărarea a arătat că, raportat la situaţia de fapt ce a făcut obiectul Rechizitoriului nr. x al DNA - S.T. Timişoara (situaţie de fapt preluata în integralitate de către Curtea de Apel Timişoara), că nu sunt evidenţiate condiţiile preexistente ale infracţiunii, deoarece acestea nu există. Aşadar, prin activitatea sa, inculpatul A. nu şi-a încălcat nicio atribuţie din fisa postului, având în vedere şi data semnării fisei de post, si nu a transmis documente nedestinate publicităţii vreunei persoane.

Având în vedere că nu s-au specificat şi dovedit atribuţiile concrete încălcate de inculpat, înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că informaţiile ce fac obiectul acuzaţiilor de luare de mită şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, nu erau confidenţiale sau încadrate într-un grad de clasificare, în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită.

În cazul infracţiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, incriminată de art. 12 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, s-a solicitat a se observa ca în speţa dedusa judecăţii, nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate cerute de verbum regens al textului de lege. Raportat la situaţia de fapt ce a făcut obiectul Rechizitoriului nr. x al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara apărarea observă că nu sunt evidenţiate condiţiile preexistente ale infracţiunii, deoarece acestea nu există. Aşadar, prin activitatea sa, inculpatul A., nu şi-a încălcat nicio atribuţie din fişa postului, având în vedere şi data semnării fişei de post (13.05.2022), după data efectuării denunţului din 04.05.2022 şi nu a transmis documente nedestinate publicităţii vreunei persoane. Având în vedere că organele de urmărire penală nu au specificat şi dovedit caracterul secret al datelor, precum şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei din care rezultă că informaţiile ce fac obiectul acuzaţiei de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, nu erau confidenţiale sau încadrate într-un grad de clasificare, depoziţiile de martori care au confirmat teza apărării dar şi legislaţia în vigoare, în cauza nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii incriminate de art. 12 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, apărarea a arătat că Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes publice, precum şi legislaţia în materia achiziţiilor publice (Legea nr. 98/2016) nu prevăd caracterul confidenţial al informaţiilor apreciate de către acuzare ca având acest caracter, astfel încât nu sunt întrunite condiţiile de tipicitate ale acestei infracţiuni aşa cum, în mod eronat, s-a apreciat şi în cuprinsul sentinţei penale nr. 235/2024 a Tribunalului Arad.

În concluzie, recurentul inculpat a susţinut că a fost condamnat pentru o fapta care nu este prevăzută de legea penală din moment ce situaţia de fapt nu se pliază pe elementele constitutive ale celor trei infracţiuni pentru care s-a pronunţat soluţia de condamnare din moment ce nu a primit vreo suma de bani pentru a favoriza societatea I. în câştigarea vreunei licitaţii/contract subsecvent; toate dispoziţiile date de el conducerii DRDP se încadrau în atribuţiile de serviciu; disproporţia dintre valoarea contractelor subsecvente şi sumele oferite de denunţător care nu puteau fi obiectul preţului traficării influentei (nici 1%); nu a solicitat vreo suma de bani sau foloase patrimoniale de la denunţător; nu s-a modificat normativ AND 525/2013 până în luna octombrie 2023; informaţiile la cererea denunţătorului nu i-au oferit niciun avantaj de natură competitivă, de astfel I. S.R.L. a şi fost descalificată în acele proceduri; datele transmise legate de preţuri nu aveau caracter confidenţial; acordurile cadru precum şi contractele subsecvente se încheiau la Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri (D.R.D.P.), iar nu la Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere; nu a promis nimic directorilor D.R.D.P. în legătură cu încheierea vreunui contract întrucât era împuternicit de Directorul al Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere şi avea atribuţii în acest sens trasate atât prin R.O.F., cat şi prin Decizia directorului general CNAIR de a da ordine şi dispoziţii; Normativul 525/2013 era obligatoriu conform declaraţiei martorului E..

În ceea ce priveşte cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., recurentul a solicitat verificarea legalităţii hotărârii atacate, întrucât instanţa de apel a aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în contextul în care nu a desfiinţat în totalitate sentinţa de fond. S-a arătat că în sentinţa de fond s-a dispus ca pedeapsa principală pentru fiecare dintre infracţiuni să fie orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere şi circumstanţele atenuante reţinute în favoarea inculpatului, iar aceasta dispoziţie a instanţei de fond nu a fost desfiinţată prin decizia de condamnare. Prin decizia penală nr. 1045/A din 12.12.2024, pct. III, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale 235/20.05.2024 a Tribunalului Arad, astfel încât au fost menţinute şi dispoziţiile privind orientarea fiecărei pedepse către minimul special prevăzut de lege. Aşadar, în lipsa desfiinţării acestei dispoziţii a instanţei de fond, fiecare dintre cele trei pedepse trebuia orientată către minimul special rezultat în urma reducerii cu o treime a minimului fiecărei pedepse ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute de judecătorul fondului conform art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen.

Recurentul, prin avocat ales, a susţinut şi nelegalitatea hotărârii penale din perspectiva nemotivării soluţiei de condamnare, întrucât decizia penală nr. 1045/A/2024 a Curţii de Apel Timişoara nu cuprinde o motivare temeinică prin raportare la împrejurările factuale ale cauzei şi a materialului probator administrat, lipsa motivării echivalând practic cu o lipsă a expozitivului. În speţă, s-a apreciat că se impunea o motivare detaliată, şi nu o simplă preluare a argumentelor expuse în rechizitoriu, urmată de respingerea caii de atac exercitate de către inculpat şi admiterea apelului parchetului, în urma unei argumentări abstracte.

Cererea de recurs în casaţie a fost comunicată Parchetului de pe lângă Înalta Curte De Casaţie Şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara la data de 27 martie 2025.

La data 04 aprilie 2025, prin email, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Timişoara a transmis concluzii scrise . Raportat la cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A., s-a apreciat că nu subzistă cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 şi art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.. De altfel, s-a arătat că motivele invocate de recurentul-inculpat au fost susţinute şi în faţa instanţei de apel şi au fost analizate punctual de către această instanţă, motivele de casare fiind doar o reiterare a motivelor de apel, referirea la art. 438 alin. (1) pct. 7 şi pct. 12 C. proc. pen.. fiind formală.

Cu privire la motivele de apel formulate de inculpat, reiterate în motivele de recurs în casaţie, Parchetul a precizat că instanţa de apel a făcut o analiza amplă a acestora si a considerat că sunt neîntemeiate. De asemenea, instanţa de apel a procedat la analiza fiecărei probe administrate şi a modului în care acestea se coroborează şi sunt în măsură să susţină acuzaţiile. Totodată, considerentele deciziei penale recurate demonstrează că s-a realizat analiza criticilor şi a apărărilor invocate de inculpat, procedându-se la înlăturarea motivată a acestora, prin raportare la întregul material probator administrat. Curtea de apel, luând în considerare probele administrate în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, a constatat că acuzaţiile formulate împotriva inculpatului prin rechizitoriu sunt întemeiate.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) lit. b) teza 2 din Legea nr. 78/2000, instanţa de apel a constatat că din procesele-verbale de redare a convorbirilor în mediul ambiant şi a convorbirilor/comunicărilor telefonice, coroborate cu declaraţia martorului denunţător şi cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, rezultă că inculpatul i-a comunicat martorului C. documente cu caracter nepublic potrivit celor reţinute în actul de sesizare. Aceste documente au fost comunicate după ce inculpatul a insistat în strângerea acestora de la subalterni. Inculpatul nu se poate apăra în sensul că informaţiile/documentele transmise martorului C. ar fi fost informaţii publice, în contextul în care martorii audiaţi, subalterni sau colaboratori ai inculpatului au arătat că acestea nu aveau caracter public, ele devenind publice numai după publicarea lor în condiţii legale, iar unele dintre ele nedevenind publice nici chiar după această dată. În cauză inculpatul nu poate invoca liberul acces la informaţiile de interes public ocrotit de Legea nr. 544/2001, atunci când a divulgat informaţii nedestinate publicităţii către martorul C..

Procedând la analiza conţinutului Legii nr. 544/2001 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi a Legii nr. 11/1991 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale, s-a concluzionat că informaţiile dezvăluite de inculpat martorului C. erau exceptate de la liberul acces la informaţii publice prevăzut de Legea nr. 544/2001, deoarece prin dezvăluirea acestora a fost afectat principiul concurenţei loiale, aspect cunoscut în mod cert de inculpat în contextul în care aceste informaţii/documente dezvăluite de inculpat confereau o poziţie privilegiată celui ce le deţinea înaintea altor competitori la licitaţii. Prin urmare, instanţa de apel a reţinut că inculpatul avea obligaţia legală să nu dezvăluie documentele secret de serviciu, iar prin încălcarea acestei obligaţii, acesta a intrat sub incidenţa legii penale, potrivit actului de sesizare al instanţei.

Referitor la infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din legea din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (7 acte materiale, dintre care unul cu aplicarea art. 308 C. pen.), în urma analizei coroborate a probatoriului administrat, instanţa de apel a reţinut că inculpatul a intervenit pe lângă cei trei funcţionari (E., F., G.), traficându-şi influenţa, în baza ascendentului avut asupra acestora, în contextul în care ierarhic le era superior.

Astfel, inculpatul a solicitat prin intervenţiile sale un regim preferenţial pentru S.C. I., solicitând introducerea în bază a utilajelor acestei societăţi cu toate că practica DRDP-urilor era de a amâna introducerea utilajelor în bază, atâta timp cât nu s-au instalat condiţiile de iarnă, pentru a face economii bugetare, respectiv pentru a nu plăti inutil staţionarea utilajelor, chiar dacă normativul specifica o anumită dată fixă de introducere în bază a acestor utilaje. Inculpatul a cerut încheierea de contracte subsecvente pentru S.C. I., pentru estetică rutieră, invocând în discuţiile purtate legătura sa de prietenie cu martorul C., inculpatul neintervenind şi în favoarea altor societăţi care aveau şi ele contracte cadru. Prin această conduită, inculpatul nu şi-a exercitat atribuţiile de serviciu, ci s-a folosit de funcţia deţinută pentru a trafica influenţa pe lângă cei trei funcţionari publici. Inculpatul nu avea atribuţiile legale de a încheia contracte subsecvente în numele D.R.D.P.-urilor, ele putând fi încheiate doar de structurile locale ale acestora şi, ca urmare, inculpatul a intervenit la directorii acestor structuri locale ale C.N.A.I.R. să încheie aceste contracte subsecvente şi să se dea lucrări la S.C. I., în afara atribuţiilor legale. Acest trafic de influenţă nu a fost unul gratuit, ci a fost plătit de martorul C. cu 30.000 RON şi cu două partide de vânătoare organizate de martor pentru inculpat şi pe care acesta nu şi le-a plătit. Chiar dacă inculpatul a declarat că nu-ţi aduce aminte de primirea celor 30.000 RON şi nici cei 10.000 RON găsiţi de organele de urmărire penală cu ocazia flagrantului organizat, instanţa de apel a reţinut că primirea acestor sume este dovedită cu declaraţiile martorului C. şi cu interceptările ambientale realizate în cauză, existând inclusiv imagini/filmări cum inculpatul primeşte bani de la martorul C..

Inculpatul a mai beneficiat, în scopul de a-şi trafica influenţa asupra funcţionarilor publici din subordine, şi de organizarea a două partide de vânătoare, pe care nu le-a plătit. În data de 06.05.2022 inculpatul era deja prezent în Ineu, jud. Arad, pentru a participa la vânătoarea organizată de martorul C., dată în care şi-a şi traficat influenţa telefonic asupra martorului-funcţionar public E. şi s-a angajat faţă de martorul denunţător să-şi traficheze influenţa pe lângă reprezentanţii S.C. H..

Inculpatul a susţinut că nu a plătit participarea la aceste partide de vânătoare (inclusiv cazarea şi masa) pentru că s-a considerat un invitat al martorului C. şi că acesta nu i-a cerut să plătească cheltuielile. În apărarea sa inculpatul a arătat că i s-a părut firească conduita sa, deoarece şi el dacă invită o persoană la el nu o pune să plătească. Ministerul Public, a susţinut că apărarea inculpatului nu poate fi primită, deoarece cheltuielile pe care le-au presupus cele două partide de vânătoare nu au fost unele modice, ci semnificative, ce depăşesc simplele gesturi de politeţe efectuate de o gazdă pentru musafirii săi, iar pe de altă parte s-a observat din interceptări că martorul C. nu avea o relaţie de prietenie cu inculpatul, acesta adresându-i-se la persoana a doua. Tot astfel, cu ocazia audierii în faţa instanţei martorul C. a arătat expres că nu s-a perceput ca fiind prieten cu inculpatul şi nici inculpatul cu el. Ca urmare, Ministerul Public arată că este evident că serviciile plătite de martorul C. prin societatea sa, ce au permis participarea inculpatului la cele două partide de vânătoare, organizate special pentru el, reprezentau un folos pe care inculpatul l-a primit în calitatea sa de funcţionar superior celor trei martori funcţionari publici, pentru a-şi trafica influenţa asupra lor.

De asemenea, din mijloacele de probă administrate sau analizate de instanţa de apel a rezultat că inculpatul a promis expres martorului C. că va interveni pe lângă reprezentanţii S.C. H. să plătească o sumă pe care o datorau către S.C. I. - administrată de martorul C., promisiune de care s-a şi ţinut, intervenind la J., director al Direcţiei de implementare proiecte din cadrul CNAIR, ca la rândul ei, în calitate de reprezentant al beneficiarului de lucrări efectuate de S.C. H., să solicite acestei societăţi să-şi achite datoriile faţă de S.C. I.. Din interceptări rezultă că inculpatul, după ce a intervenit la S.C. H., i-a comunicat martorului C. că a vorbit şi că această societate urmează să-şi plătească prestatorii.

Referitor la infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din legea din Legea nr. 78/2000, instanţa de apel a constatat că din probele administrate a rezultat că inculpatul, în data de 07.05.2022, a primit de la martorul C. suma de 12.060 RON - formată din bani (10.000 RON) şi un folos necuvenit (2.060 RON), în contul căreia a efectuat actele materiale ale traficului de influenţă din datele de 06.05.2022 - 07.05.2022 şi, totodată, în schimbul acestor foloase a promis îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, respectiv că va pune la dispoziţia martorului mai multe date nedestinate publicităţii, în condiţiile în care atribuţiile postului şi fişa postului ocupat de inculpat în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.), prevede, printre altele şi asigurarea păstrării secretului de serviciu sau după caz, confidenţialitatea informaţiilor şi activităţilor desfăşurate în cadrul C.N.A.I.R., pe toată durata contractului de muncă. Inculpatul s-a ţinut de promisiunea făcută şi a pus la dispoziţia martorului C. documente nedestinate publicităţii, potrivit celor de mai sus.

Contrar susţinerilor recurentului-inculpat, Ministerul Public a arătat că instanţa de apel a analizat tipicitatea faptelor judecate, subliniind că aceasta asigură respectarea principiului legalităţii incriminării, deoarece o faptă concretă poate fi sancţionată numai dacă ea se regăseşte în descrierea realizată de o normă penală. În acelaşi timp, tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenţii, căci dintre diferitele acţiuni ce se dovedesc la un moment dat anti juridice (contrare ordinii de drept), legiuitorul trebuie să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele altor ramuri de drept.

Sub aspectul tipicităţii penale a faptei inculpatului de luare de mită, Curtea de apel a observat că obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale care asigură îndeplinirea de către funcţionari a atribuţiilor de serviciu conform legii, cu onestitate, imparţialitate şi obiectivitate. Instanţa de apel a reţinut că, dacă subiectul săvârşeşte o pluralitate de acte de executare ce oglindeşte o pluralitate de acţiuni infracţionale, se va reţine un concurs de infracţiuni, dacă aceste acţiuni au mai multe urmări imediate, vătămând obiectul juridic protejat prin norme de incriminare penală diferite. În cazul de faţă, s-a constatat că infracţiunea de luare de mită s-a consumat în momentul primirii de către inculpat a banilor şi a foloaselor necuvenite, în legătură cu îndeplinirea unui act contrar atribuţiilor de serviciu, anume promisiunea că va pune la dispoziţia martorului mai multe date nedestinate publicităţii. Curtea a subscris opiniei parchetului, potrivit căreia, pentru consumarea infracţiunii de luare de mită este suficientă primirea unei sume de bani sau folos în legătură cu îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor de serviciu, fără a fi necesară şi îndeplinirea efectivă a actului contrar, sintagma "în legătură" însemnând că nu este necesară realizarea efectivă a actului contrar pentru care s-au primit banii pentru a fi comisă infracţiunea de luare de mită în formă sa consumată. Dacă se şi realizează actul contrar îndatoririlor de serviciu, pentru care inculpatul a primit banii, în cauză în sarcina acestuia poate fi reţinută şi săvârşirea unei alte infracţiuni, dacă conduita inculpatului ulterioară întruneşte condiţiile de tipicitate şi a unei alte infracţiuni pe lângă luarea de mită, deoarece într-o astfel de situaţie nu există o omogenitate juridică a actelor de executare.

S-a arătat că în această speţă, infracţiunea de luare de mită este săvârşită în concurs real cu infracţiunea de "permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru sine de bani şi alte foloase necuvenite". Obiectele juridice protejate de cele două norme de incriminare sunt diferite, luarea de mită protejând corectitudinea, legalitatea desfăşurării atribuţiilor de serviciu, iar cea de-a doua infracţiune menţionată anterior, protejează valorile sociale privitoare la integritatea unor informaţii nepublice, în scopul păstrării şanselor de egalitate a participanţilor la o achiziţie publică. De asemenea, momentul consumării celor două infracţiuni este diferit, pentru că prima infracţiune se consumă în momentul primirii banilor şi foloaselor necuvenite, în legătură cu îndeplinirea unui act contrar atribuţiilor de serviciu, iar cea de-a doua infracţiune se consumă atunci când informaţiile nedestinate publicităţii sunt efectiv puse la dispoziţia unor persoane neautorizate.

Totodată, instanţa de apel a apreciat că este corectă opinia parchetului potrivit căreia, în cazul infracţiunii de luare de mită, banii şi folosul necuvenit sunt pentru inculpat, iar infracţiunea de "permitere a accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii" este comisă de inculpat în scopul obţinerii pentru altul de bani sau alte foloase, adică pentru martorul C., prin firma sa, pe care l-a ajutat să câştige licitaţii şi implicit să dobândească sume de bani.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), Ministerul Public a arătat că recurentul-inculpat a invocat motive care excedează dispoziţiilor ante menţionate, respectiv faptul că decizia din apel ar fi fost fundamentată exclusiv sub un probatoriu readus în dosarul cauzei în faza de apel şi valorificat direct prin decizia de condamnare definitivă a inculpatului, fără ca acesta să aibă cunoştinţa despre aceasta situaţie de fapt. S-a arătat că instanţa de apel, în considerentele deciziei penale recurate, a realizat propria analiză cu privire la individualizarea pedepselor, raportând criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 74 C. pen. la circumstanţele reale şi personale ale speţei .

Prin urmare, s-a apreciat că motivele invocate de recurentul-inculpat reprezintă doar o reiterare a motivelor de apel, respectiv critici cu privire la situaţia de fapt reţinută în mod definitiv de instanţa de apel, vizează reinterpretarea probelor administrate, ceea ce excedează procedurii recursului în casaţie întrucât cauza se examinează numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.., verificându-se exclusiv legalitatea hotărârii atacate (deciziile penale nr. 186/RC/03.05.2017, 453/RC/17.11.2017, nr. 465/RC/23.11.2017, nr. 770/RC//03.12.2024, nr. 431/RC/10.09.2024 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

Având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite (sub acest aspect se are în vedere numărul actelor materiale săvârşite de inculpat, întinderea în timp a activităţii infracţionale desfăşurate, importanţa relaţiilor sociale lezate de conduita infracţională a inculpatului, funcţia importantă ocupată de inculpat de care s-a folosit în activitatea infracţională, avantajele patrimoniale de care inculpatul a beneficiat urmare a activităţii sale infracţionale, consecinţele conduitei infracţionale a inculpatului care a perturbat concurenţa loială, datele personale ale inculpatului), natura şi limitele de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracţiunile comise, în acord cu prevederile art. 74 C. pen., Curtea, făcând o proprie apreciere a gravităţii faptelor săvârşite de inculpat, a aplicat inculpatului: în baza art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită o la pedeapsa de 3 ani închisoare; în baza art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată o pedeapsă de 4 ani şi 6 luni închisoare, respectiv a menţinut pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni, aplicată de prima instanţă inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală la data de 09 aprilie 2025. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilităţii cererilor de recurs în casaţie, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la data de 22 aprilie 2025.

Prin încheierea din 22 aprilie 2025, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1045/A din 12 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în dosarul nr. x/2022 şi s-a trimis cauza completului 7, acordându-se termen la data de 06 mai 2025, cu citarea inculpatului. Prin încheierea din 06 mai 2025, s-a încuviinţat cererea de amânare formulată de apărătorul ales al recurentului inculpat A. în vederea pregătirii apărării, acordându-se termen la 17 iunie 2025.

În dezbateri, apărătorul ales al recurentului a solicitat achitarea inculpatului pentru infracţiunea de luare de mită şi infracţiunea de divulgare de informaţii nedestinate publicităţii, având în vedere absenţa unui element de tipicitate al infracţiunilor, respectiv lipsa atribuţiilor de serviciu, în privinţa infracţiunii de luare de mită, şi a caracterului nepublic (secret) al informaţiilor care se prezumă că le-a divulgat inculpatul.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., apărarea a arătat că Ministerul Public nu a contestat limitele de pedeapsă stabilite de către instanţa fondului şi nici faptul că inculpatului i-au fost reţinute circumstanţele atenuante, prevăzute de art. 76 C. pen., care au ca efect diminuarea minimului special al pedepselor, iar sentinţa instanţei de fond nu a fost desfiinţată sub acest aspect, ceea ce se prezumă că a intrat sub autoritatea de lucru judecat.

Analizând recursul în casaţie formulat de inculpatul A., potrivit art. 442 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.., în limitele stabilite prin încheierea din data de 14 ianuarie 2025, Înalta Curte apreciază că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, reprezentând ultimul grad de jurisdicţie, în care părţile pot solicita reformarea unei hotărâri definitive, însă doar în limita cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ de legiuitor la art. 438 C. proc. pen.. Recursul în casaţie reprezintă, astfel, un mijloc de desfiinţare a sentinţelor şi deciziilor care sunt contrare legii. În recurs în casaţie nu se poate modifica situaţia de fapt, iar instanţa de recurs în casaţie îşi fundamentează soluţia pe baza faptelor anterior constatate cu caracter definitiv de instanţa de apel.

Înalta Curte constată că inculpatul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (fapta nu este prevăzută de legea penală) şi a susţinut că nu s-au specificat şi dovedit atribuţiile concrete încălcate, arătând că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei care rezultă că informaţiile ce fac obiectul acuzaţiilor de luare de mită şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, nu erau confidenţiale sau încadrate într-un grad de clasificare.

Instanţa de recurs în casaţie constată că acest caz de casare vizează "acele situaţii în care nu se realizează o corespondenţă deplină între fapta săvârşită şi configurarea legală a tipului respectiv de infracţiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întruneşte elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie pe considerentul dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conţinutului constitutiv)" (Decizia nr. 442/RC/2017 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).â

Prin încheierea de admitere în principiu s-a arătat că vor fi analizate acele critici care ţin de lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită în considerarea absenţei unor atribuţii de serviciu care să fie legate de conţinutul infracţiunii, precum şi lipsa elementelor de tipicitate ale infracţiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în considerarea caracterului public al informaţiilor.

Aşadar, recurentul invocă absenţa unui element de tipicitate al infracţiunilor având în vedere natura informaţiilor ce fac obiectul acuzaţiilor de luare de mită şi permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, susţinând că informaţiile nu erau nici confidenţiale şi nici încadrate într-un grad de clasificare. Motivele circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., pot fi analizate strict în raport de situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută de instanţa a cărei hotărâre a fost atacată, fără ca instanţa de recurs în casaţie să poată proceda la o analiză a conţinutului mijloacelor de probă sau la o nouă apreciere a materialului probator. Astfel, pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situaţia de fapt deja stabilită de instanţa de apel care, astfel cum s-a arătat în cele ce preced, are caracter definitiv.

Cu privire la infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din legea din Legea nr. 78/2000, potrivit art. 289 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Infracţiune de corupţie se comite la momentul realizării oricăreia dintre acţiunile prevăzute de norma de incriminare de la art. 289 C. pen., respectiv pretindere, primire, acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, acestea constituind variante alternative de săvârşire a infracţiunii.

Cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000, se constată că elementul material constă în folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

Înalta Curte constată că instanţa de apel, prin decizia penală recurată, a reţinut, în fapt, că inculpatul A. în data de 07.05.2022, a primit, de la martorul C., suma de 12.060 RON - formată din bani şi un folos necuvenit, (în contul căreia a efectuat şi actele materiale ale traficului de influenţă din datele de 06.05.2022 - 07.05.2022), sumă primită în legătură cu îndeplinirea unui act contrar îndatoririlor sale de serviciu, anume promisiunea că va pune la dispoziţia martorului mai multe date nedestinate publicităţii, în condiţiile în care fişa postului ocupat de inculpat în cadrul CNAIR, prevede, printre atribuţiile postului, şi pe aceea de a asigura păstrarea secretului de serviciu sau după caz, confidenţialitatea informaţiilor şi activităţilor desfăşurate în cadrul C.N.A.I.R., pe toată durata contractului de muncă.

Instanţa de apel a stabilit că inculpatul A. şi-a ţinut de promisiunea făcută şi a pus la dispoziţia martorului C. documente nedestinate publicităţii, potrivit celor de mai sus, astfel că infracţiunea de luare de mită s-a consumat în toate elementele sale de tipicitate la momentul primirii de către inculpat a banilor şi a foloaselor necuvenite, în legătură cu îndeplinirea unui act contrar atribuţiilor de serviciu, (promisiunea că va pune la dispoziţia martorului mai multe date nedestinate publicităţii).

Instanţa de apel a mai reţinut că martorul C., fiind audiat, a confirmat că inculpatul A., în data de 07.05.2022, în schimbul unor bani şi foloase, în cuantum total de 12060 RON, i-a promis punerea la dispoziţie a unor documente nepublice, ce vizau organizarea unor licitaţii viitoare privind activităţi de estetică rutieră . (...) pe lângă declaraţiile martorului C. care a confirmat remiterea banilor către inculpat, printre altele, şi pentru punerea la dispoziţie a unor documente privind licitaţiile viitoare, la dosar există înregistrarea audio video a momentului în care inculpatul promite punerea la dispoziţie a documentelor nedestinate publicităţii şi a momentului în care el primeşte plicul cu bani, 10.000 RON, pe care îl şi introduce în borseta personală .

Referitor la critica apărării privind lipsa a elementelor de tipicitate ale infracţiunii de luare de mită, sub aspectul absenţei unor atribuţii de serviciu, instanţa de apel, examinând fişa postului ocupat de inculpatul A. în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere, a constat că fişa postului prevedea, printre atribuţiile postului, şi pe aceea de a asigura păstrarea secretului de serviciu sau după caz, confidenţialitatea informaţiilor şi activităţilor desfăşurate în cadrul C.N.A.I.R., pe toată durata contractului de muncă (capitolul II, pct. 3.1.b.. subpct. Xviii din fişa postului).

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din 02 februarie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I-a, nr. 308 din 28 aprilie 2017 (paragrafele 33, 35 - 37) s-a statuat că sintagma informaţii ce nu sunt destinate publicităţii are în vedere toate acele informaţii nepublice care pot fi de două categorii, şi anume, informaţii clasificate care intră sub incidenţa Legii nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 12 aprilie 2002, şi informaţii confidenţiale pentru care există obligativitatea păstrării acestui caracter.

Instanţa de apel a reţinut că "A. i-a trimis în data de 20.06.2022 (...) lui C. caietul de sarcini cadru înregistrat sub numărul x/2088/27.05.2022 care poartă viza inculpatului în calitate de director. Din fişa postului inculpatului A., emisă la data de 13.05.2022, în care la punctul 3.1.b.xviii, inculpatul are sarcina de a asigura păstrarea secretului de serviciu sau după caz de confidenţialitate al informaţiilor şi activităţilor desfăşurate în cadrul CNAIR S.A. pe toată durata contractului de muncă, iar la pct. 4.3.ii. se prevede că furnizarea către alte entităţi decât destinatarii de drept de documente şi sau informaţii de natură economică/tehnică/juridică/în legătură cu activitatea CNAIR S.A., se realizează numai cu acordul directorului general, fişa postului are menţiunea olografă a primirii sale de către inculpat."

Instanţa de apel a reţinut şi că martorul C. a arătat că "a solicitat documente de la inculpat pentru a se putea pregăti din timp să participe la licitaţie neavând altă posibilitate să le obţină. Prin folosirea sintagmei de către inculpat, "să trec să îl salut", martorul a înţeles că trebuie să plătească în vreun fel sau altul pentru buna desfăşurare a contractelor subsecvente." precum şi că "la momentul când i-au fost trimise documentele şi informaţiile de către inculpat acestea nu erau destinate publicităţii."

Instanţa de apel a constatat că "în cauză inculpatul nu poate invoca liberul acces la informaţiile de interes public ocrotit de Legea nr. 544/2001, atunci când a divulgat informaţii nedestinate publicităţii către martorul C..

Astfel, Legea nr. 544/2001 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, prevede: la art. 12 alin. (1) lit. c) că se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11^1, următoarele informaţii(...)c) informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurenţei loiale, potrivit legii;

Totodată, prin Legea nr. 11/1991 din 29 ianuarie 1991privind combaterea concurenţei neloiale; se prevede la art. 11că în înţelesul prezentei legi, expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:(...)e) secret comercial - informaţiile care îndeplinesc cumulativ următoarele cerinţe:1. sunt secrete în sensul că nu sunt, ca întreg sau astfel cum se prezintă sau se articulează elementele acestora, cunoscute la nivel general sau uşor accesibile persoanelor din cercurile care se ocupă, în mod normal, de tipul de informaţii în cauză; 2. au valoare comercială prin faptul că sunt secrete; 3. au făcut obiectul unor măsuri rezonabile, în circumstanţele date, luate de către persoana care deţine în mod legal controlul asupra informaţiilor respective, pentru a fi păstrate secrete(...)."

Curtea de Apel a reţinut că "informaţiile dezvăluite de inculpat, martorului C., erau exceptate de la liberul acces la informaţii publice prevăzut de Legea nr. 544/2001, deoarece prin dezvăluirea acestora a fost afectat principiul concurenţei loiale, conduita inculpatului contravenind uzanţelor cinstite şi principiului general al bunei-credinţe, de natură să producă o pagubă concurenţilor aspect cunoscut în mod cert de inculpat în contextul în care aceste informaţii/documente dezvăluite de inculpat confereau o poziţie privilegiată celui ce le deţinea înaintea altor competitori la licitaţii. Inculpatul avea obligaţia legală să nu dezvăluie documentele secret de serviciu, iar prin încălcarea acestei obligaţii, acesta a intrat sub incidenţa legii penale, potrivit actului de sesizare al instanţei."

Instanţa de apel a reţinut, în fapt, că "(...) martorul a luat cunoştinţă de cerinţele din caietul de sarcini înainte ca acesta să fie făcut public de către autoritatea contractantă în sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP/SICAP)."

Înalta Curte, examinând situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută cu titlu definitiv de instanţa de apel, observă că inculpatul avea atribuţii de a asigura păstrarea secretului de serviciu sau după caz, confidenţialitatea informaţiilor şi activităţilor desfăşurate în cadrul Companiei Naţionale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), pe toată durata contractului de muncă (astfel cum prevedea fişa postului, filele x, vol. 1). Contrar apărării inculpatului, în sensul că nu se precizează în mod concret gradul de clasificare al informaţiilor divulgate martorului denunţător C., instanţa de apel, din mijloacele de probă administrate, a reţinut caracterul confidenţial al informaţiilor cuprinse în cerinţele din caietul de sarcini înainte ca acesta să fie făcut public de către autoritatea contractantă în sistemul electronic de achiziţii publice (SEAP/SICAP), arătând că informaţiile "la data comunicării lor de către inculpat, având caracterul de secret de serviciu, iar inculpatul prin fişa postului avea obligaţia expresă a asigura păstrarea secretului de serviciu sau după caz de confidenţialitate a informaţiilor şi activităţilor desfăşurate în cadrul CNAIR S.A. pe toată durata contractului de muncă.

În consecinţă, din situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel rezultă că inculpatul, prin furnizarea informaţiilor şi documentelor către martorul denunţător, şi-a încălcat obligaţia legală de a păstra secretul de serviciu, perturbând totodată concurenţa loială a ofertanţilor de servicii solicitate de angajatorul său, Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (C.N.A.I.R.), astfel încât sunt nefondate criticile vizând absenţa elementelor de tipicitate ale infracţiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pentru care s-a pronunţat o soluţie de condamnare.

Drept urmare, Înalta Curte, faţă de situaţia de fapt reţinută cu titlu definitiv de instanţa apel, constată că sunt întrunite, în sarcina recurentului inculpat A., elementele materiale ale laturii obiective a infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din legea din Legea nr. 78/2000, existând o corespondenţă între baza factuală şi elementele de tipicitate obiectivă ale faptei penale, astfel încât condamnarea acestuia a fost urmarea concordanţei situaţiei de fapt cu elementele constitutive ale infracţiunii.

De asemenea, recurentul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. şi a susţinut că prin sentinţa de fond s-a dispus ca pedeapsa principală pentru fiecare dintre infracţiuni să fie orientată spre minimul special prevăzut de lege, având în vedere şi circumstanţele atenuante reţinute în favoarea sa, iar aceasta dispoziţie a instanţei de fond nu a fost desfiinţată prin decizia de condamnare, iar în lipsa desfiinţării acestei dispoziţii a instanţei de fond, fiecare dintre cele trei pedepse trebuia orientată către minimul special rezultat în urma reducerii cu o treime a minimului fiecărei pedepse, ca efect al circumstanţelor atenuante reţinute de judecătorul fondului, conform art. 76 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", prevăzută de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., vizează atât stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport de încadrarea juridică şi cauzele sau stările de agravare şi atenuare reţinute prin hotărârea definitivă, cât şi, în căile de atac, o verificare a legalităţii pedepsei şi prin raportare la principiile de drept care au influenţă asupra tratamentului sancţionator, cum este non reformatio in pejus (în acelaşi sens, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală nr. 144/RC/2015, nr. 390/RC/2015, nr. 98/RC/2018, nr. 333/RC/2018, nr. 150/RC/2019, nr. 79/RC/2020, nr. 280/RC/2020 şi nr. 302/RC/2021).

Prin încheierea de admitere în principiu s-a constatat că motivele recurentului privesc neagravarea situaţiei în propriul apel, pedeapsa fiind aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege în condiţiile în care apelul Ministerului Public a vizat constatarea nulităţii absolute a probelor şi condamnarea pentru infracţiunea de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi înlăturarea unui număr de 5 acte materiale din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Aplicarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac [art. 418 alin. (1) C. proc. pen..], în prezenta cauză, este condiţionat de examinarea influenţei motivelor de apel şi părţilor care au declarat apel, respectiv părţilor al căror apel a fost admis, asupra situaţiei juridice a condamnatului. Instanţa de apel analizează cauza atât în fapt, cât şi în drept, iar apelul este devolutiv, însă este limitat, pe de o parte de ceea ce s-a apelat - tantum devolutum quantum appellatum şi, pe de altă parte, de ceea ce s-a dedus judecăţii la prima instanţă - tantum devolutum quantum iudicatum. Aşadar, efectul devolutiv al apelului nu vizează toate problemele de fapt şi de drept deduse judecăţii în primă instanţă, ci numai pe cele care sunt criticate expres sau implicit de către apelanţi, cu respectarea principiului disponibilităţii. Potrivit art. 417 alin. (1) C. proc. pen.., instanţa judecă apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat şi la persoana la care se referă declaraţia de apel şi numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

În cauză, instanţa de apel a fost învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpat şi de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Timişoara, care a considerat că sentinţa nr. 235 din data de 20.05.2024, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia Penală, în dosarul nr. x/2022 este nelegală şi netemeinică sub aspectul constatării nulităţii absolute a probelor obţinute din punerea în executare a mandatelor de supraveghere tehnică cu ajutorul colaboratorului cu identitate reală, a eliminării probelor astfel obţinute, cu consecinţa pronunţării soluţiei de achitare a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi a înlăturării unui număr de 5 acte materiale din conţinutul infracţiunii continuate de trafic de influenţă prev. de art. 291 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie- Serviciul Teritorial Timişoara a fost admis, iar apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat.

Se constată că instanţa de apel, în acord cu art. 74 C. pen., făcând o proprie apreciere a gravităţii faptelor săvârşite de inculpat, a aplicat acestuia pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, 4 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată prev. de art. 291 C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a menţinut pedeapsa principală de 1 an şi 6 luni, aplicată de prima instanţă inculpatului, pentru săvârşirea infracţiunii de permiterea accesului unor persoane neautorizate la informaţii ce nu sunt destinate publicităţii, în scopul obţinerii pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite, în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. b) teza II din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Aspectele invocate de recurent în sensul că instanţa de apel nu a ţinut seama de reţinerea unei circumstanţe atenuante pe care nu a înlăturat-o în calea de atac şi astfel pedeapsa principală a fost aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege, sunt nefondate.

În speţă, inculpatul a fost condamnat pentru trei infracţiuni, fără să se reţină circumstanţe atenuante legale sau judiciare în favoarea acestuia, iar procurorul a formulat apel în defavoarea inculpatului, solicitând pe de o parte, înlăturarea dispoziţiilor instanţei de fond, privind constatarea nulităţii probelor care dovedesc săvârşirea infracţiunii de luare de mită, pentru a se dispune condamnarea inculpatului pentru luare de mită, care primise o soluţie de achitare, iar pe de altă parte, să fie avute în vedere şi cele 5 acte materiale de trafic de influenţă, care au fost înlăturate de instanţa de fond, astfel că principiul non reformatio in pejus nu este incident în cauza de faţă.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. pentru cele pentru trei infracţiuni, de 6 ani închisoare în regim de detenţie, este în limitele legale, fiind respectat a principiului legalităţii pedepsei, nefiind incident, în speţă, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., va respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1045/A din 12 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1045/A din 12 decembrie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 iunie 2025.