Transfer of jurisdiction refused: subjective dissatisfaction with prior rulings and recidivism status do not establish reasonable suspicion of judicial impartiality

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 11 iulie 2025, sub nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Târgu Mureş, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor (persoană recidivistă).

În argumentare, petentul a susţinut, în esenţă, faptul că încheierea din 16 mai 2025 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2024, cuprinde nume şi date care nu corespund realităţii, este nemotivată, iar împrejurarea că este recidivist îl plasează "în fruntea infractorilor periculoşi", având temerea că în aceste condiţii nu va avea parte de un proces echitabil şi nu îi vor fi respectate drepturile fundamentale.

Totodată, petentul a semnalat dificultăţi în derularea oricărui demers juridic, confruntându-se cu respingerea sistematică a acestora.

Conchizând, petentul a apreciat că toate aceste aspecte sunt de natură să afecteze aparenţa de imparţialitate cu privire la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat, în esenţă, că prin sentinţa penală nr. 581/28.04.2025, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Târgu Mureş, printre altele, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare, în regim de detenţie, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 43 alin. (5) din C. pen.

S-a arătat că împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 09.05.2025, sub nr. x/2024 şi repartizată aleatoriu completului de judecată C3Ap - judecători B. şi C., primul termen de judecată fiind fixat la data de 18.06.2025, când a fost admisă cererea de amânare a cauzei formulată de inculpat, în vederea pregătirii apărării, şi s-a fixat un nou termen de judecată la data de 23.07.2025.

La termenul de judecată din data de 23.07.2025, instanţa a dispus amânarea cauzei la solicitarea apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul inculpat, pentru a verifica dacă este înregistrată o cerere de strămutare a cauzei, fixând un nou termen de judecată la data de 04.08.2025.

Analizând cererea de strămutare formulată de către petentul A., curtea de apel a apreciat că motivele invocate nu se încadrează în condiţiile prevăzute de art. 72 şi urm. din C. proc. pen., având un caracter general şi nefiind nesusţinute de un suport probatoriu adecvat pentru a constitui temei al strămutării cauzei.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul dintre cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de nepărtinire, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Verificând, în acest context, actele şi lucrările dosarului, se reţine că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de strămutare nu sunt de natură să demonstreze că imparţialitatea judecătorilor de la instanţa pe rolul căreia se află dosarul nr. x/2024 ar fi afectată datorită împrejurărilor cauzei sau a calităţii părţilor, nefiind invocate şi nici identificate date ori informaţii apte să pună sub semnul îndoielii asigurarea de către toţi magistraţii Curţii de Apel Târgu Mureş a dreptului petentului de a i se analiza solicitările de o instanţă independentă şi imparţială.

Astfel, se reţine că motivele de fapt expuse în cererea de strămutare reflectă percepţii subiective ale petentului cu privire la soluţiile pronunţate pe parcursul procesului penal, în special în ceea ce priveşte respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu sau a controlului judiciar, precum şi nemulţumirea faţă de o pretinsă respingere sistematică a demersurilor procesuale formulate.

Înalta Curte constată că simpla împrejurare că judecătorii Curţii de Apel Târgu Mureş au mai judecat şi alte cauze care îl priveau pe petent, iar soluţiile pronunţate nu i-au fost favorabile acestuia, nu este de natură să afecteze nici măcar la nivel de aparenţă imparţialitatea întregului corp al magistraţilor din cadrul acestei instanţe, în condiţiile în care, în virtutea specificului funcţiei deţinute, magistraţii au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile fără părtinire şi cu respectarea dispoziţiilor legale, indiferent de calitatea părţilor şi împrejurările cauzei.

De altfel, în cazul în care se creează premisele unei incompatibilităţi, legiuitorul a prevăzut alte remedii procesuale, părţile având dreptul de a formula cerere de recuzare de îndată ce au aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate.

Se reţine că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Prin urmare, aspectele învederate de petent prin cererea de strămutare referitoare la soluţionarea mai multor cauze pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş nu sunt prin ele însăşi suficiente să trezească îndoieli cu privire la imparţialitate, dispoziţiile care reglementează competenţa instanţelor de judecată presupunând în mod frecvent astfel de situaţii.

Or, dacă doar din cauza acestei împrejurări imparţialitatea judecătorilor ar fi pusă sub semnul întrebării, legiuitorul ar fi exclus de plano competenţa teritorială a instanţei începând cu o a doua cauză civilă sau penală a aceluiaşi petent.

Este adevărat că pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de imparţialitate a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Or, împrejurarea că alte cereri formulate de către parte au fost respinse nu poate conduce la concluzia existenţei unei suspiciuni rezonabile privind afectarea imparţialităţii judecătorilor, întrucât simpla afirmaţie a acesteia în sensul că judecătorii ar fi respins neîntemeiat cererile respective în considerarea antecedentelor sale penale nu poate fundamenta nici măcar în aparenţă o încălcare a atributului imparţialităţii, constitutind, în realitate, aprecieri subiective pur personale ale petentului.

În privinţa criticilor aduse împotriva încheierii din 16 mai 2025 a Curţii de Apel Târgu Mureş, pronunţată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte reţine că instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării unei cauze penale nu examinează şi nu se pronunţă asupra fondului acesteia. În concret, faptele şi împrejurările asupra cărora este chemată să se pronunţe instanţa sesizată cu cererea de strămutare a judecării cauzei ţin de asigurarea condiţiilor privind desfăşurarea normală a procesului penal, condiţie ce vizează şi interesează toate părţile din proces, independent de calitatea lor procesuală.

Ca urmare, nemulţumirile exprimate de petent cu privire la modalitatea de soluţionare a cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură mai puţin restrictivă, precum arestul la domiciliu sau controlul judiciar, reflectă exclusiv o perspectivă subiectivă asupra soluţiei pronunţate, fără a putea fi considerate elemente obiective apte să genereze o îndoială rezonabilă asupra imparţialităţii judecătorilor instanţei de control judiciar, motiv pentru care nu poate fundamenta strămutarea pricinii.

De altfel, se constată că toate aspectele invocate de petent prin cererea de strămutare au un caracter general, argumentele fiind expuse într-o manieră abstractă, respectiv prezentate exclusiv sub forma unor simple afirmaţii care nu pot fi verificate şi care nu tind la configurarea vreunui temei concret de strămutare.

Aşadar, este nevoie de alte elemente particulare suplimentare, care să configureze circumstanţele concrete ale cauzei într-o asemenea măsură încât să conducă la o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Târgu Mureş este afectată.

În consecinţă, aspectele invocate de petent nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la o pretinsă părtinire a întregului corp al judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza cu privire la care a fost formulată prezenta cerere.

Prin urmare, în contextul informaţiilor transmise conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen. şi în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmaţiile petentului, simpla susţinere că instanţa anterior menţionată nu ar putea da dovadă de obiectivitate şi imparţialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiţie, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Târgu Mureş.

Obligă pe petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 septembrie 2025.