Cassation appeals inadmissible; robbery and unlawful detention convictions final despite sentencing-reduction and acquittal challenges.

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., B. şi C., în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 287 din 29 noiembrie 2023 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul nr. x/2021, s-a respins cererea formulată de inculpatul A., prin apărător, având ca obiect reducerea, în temeiul art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, cu o treime.

S-a respins cererea formulată de inculpatul B., prin apărător, având ca obiect reducerea, în temeiul art. 19 din Legea 682/2002, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, cu jumătate.

S-a respins cererea formulată de inculpatul C., prin apărător, având ca obiect aplicarea, faţă de acest inculpat, a dispoziţiilor art. 28 şi art. 29 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat D. la pedeapsa de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhăria calificată, prevăzută de art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplic.art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa de 7(şapte) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 7 ani şi 10 luni să fie executată în regim privativ de libertate.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei de 7 ani şi 10 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu, respectiv intervalul 13.05.2021- 20.06.2022

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul D. în vederea înscrierii acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat pe inculpatul B., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat B. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhăria calificată, prevăzută art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare să fie executată în regim privativ de libertate.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei de 7 ani şi 4 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu, respectiv intervalul 13.05.2021- 20.06.2022

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul B. în vederea înscrierii acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prev. de art. 205 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat C. la pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhăria calificată, prevăzută art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa de 7 (şapte) ani şi 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare să fie executată în regim privativ de libertate.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei de 7 ani şi 4 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu, respectiv intervalul 03.06.2021- 20.06.2022 precum şi ziua de 13 mai 2021 în care a fost reţinut

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul C. în vederea înscrierii acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsirea de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat A. la pedeapsa de 5 (cinci) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhăria calificată, prevăzută art. 233 alin. (1) - art. 234 alin. (1) lit. d) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen.

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) cu trimitere la art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 6 (şase) ani şi 10 (zece) luni închisoare.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, pe o perioadă de 5 ani care curge de la momentul executării pedepsei sau după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art. 45 din C. pen. raportat la art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), h), n) şi o) din C. pen. i s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, de a deţine, purta şi folosi orice categorie de arme, dreptul de a comunica cu persoana vătămată E. ori de a se apropia, la mai puţin de 100 de metrii, de aceasta, de locuinţa, locul de muncă sau alte locuri unde persoana vătămată desfăşoară activităţi sociale, de la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa de 6 ani şi 10 luni închisoare să fie executată în regim privativ de libertate.

În baza art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei de 6 ani şi 10 luni închisoare, perioada în care inculpatul a fost reţinut, arestat preventiv şi arestat la domiciliu, respectiv intervalul 13.05.2021- 20.06.2022

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea înscrierii acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare.

S-a admis în partea acţiunea civilă formulată de persoana vătămată E., şi pe cale de consecinţă:

Au fost obligaţi, în solidar, inculpaţii D., B. şi C., la plata către persoana vătămată a sumei de 750 RON daune materiale şi 7500 euro daune morale.

S-a stabilit contribuţia fiecărui inculpat menţionat anterior, la 1/3 din sumele menţionate.

A fost obligat inculpatul D. la plata în favoarea statului, a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a constatat ca rămasă fără obiect acţiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul municipal Curtea de Argeş.

În temeiul art. 399 alin. (1) raportat la art. 208 alin. (5) din C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii preventive a controlului judiciar dispus în sarcina inculpaţilor D., B., C. şi A..

S-a menţinut măsura preventivă a controlului judiciar pentru toţi cei 4 inculpaţi până la momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri sau, după caz, până la următoarea verificare a măsurii, dar nu mai mult de 60 de zile.

În baza art. 215 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., s-a dispus ca, pe perioada în care se află sub control judiciar, inculpaţii să respecte următoarele obligaţii: a) să se prezinte la instanţă ori de câte ori sunt chemaţi; b) să informeze de îndată instanţa cu privire la schimbarea locuinţei declarate în cauză; c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea lor, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi; d) să nu depăşească o limita teritorială a României decât cu încuviinţarea instanţei; e) să nu se apropie de persoana vătămată sau de membrii familiei acesteia şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale; este premisă comunicarea între avocaţii inculpaţilor şi avocaţii persoanei vătămate în scopul stingerii acţiunii civile; f) să nu se apropie de martorii propuşi prin Rechizitoriu, experţii desemnaţi în cauză, de ceilalţi coinculpaţi şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect, pe nicio cale; g) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte arme.

Respectarea măsurilor impuse inculpaţilor s-a dispus a se face de către organele competente din cadrul Poliţiei mun. Bucureşti (pentru inculpaţii A., B. şi C.) şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Vâlcea (pentru inculpatul D.).

A fost obligat inculpatul B. la plata în favoarea statului, a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată

A fost obligat inculpatul C. la plata în favoarea statului, a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată

A fost obligat inculpatul A. la plata în favoarea statului, a sumei de 3000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel inculpaţii A., D., B. şi C.

Prin decizia nr. 1217/A din 19 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă E. şi inculpaţii B., C., D. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 287 din 29 noiembrie 2023, pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş, în dosarul nr. x/2021.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs în casaţie inculpaţii A., B. şi C..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 30.04.2025, sub numărul x/2021.

La data înregistrării dosarului, s-a constatat, conform art. 439 alin. (2) din C. proc. pen., că procedura de comunicare a cererii de recurs în casaţie s-a realizat cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, precum şi cu intimatul inculpat D. şi intimatele părţi civile E. şi Spitalul Municipal Curtea de Argeş.

Verificând exclusiv condiţiile de admisibilitate, în conformitate cu dispoziţiile art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., B. şi C. nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunţate de curţile de apel şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţe de apel, pentru cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalităţii, pe de o parte, şi respectarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor definitive şi a principiului securităţii raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs în casaţie şi a stabilit anumite condiţii pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, conţinutul cererii şi cazurile de casare.

Cu alte cuvinte, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Această concluzie rezultă şi din dispoziţiile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererile de recurs în casaţie formulate de recurenţii inculpaţi A., B. şi C. sub aspectul îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că, în conformitate cu art. 434 din C. proc. pen., a fost atacată cu recurs în casaţie decizia penală nr. 1217/A din 19 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca instanţă de apel.

De asemenea, cererile de recurs în casaţie întrunesc condiţiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) şi d) din C. proc. pen., întrucât cuprind numele, prenumele şi domiciliul recurenţilor, hotărârea care se atacă, iar cererile poartă semnăturile avocaţilor care le-au redactat şi care au depus împuternicirile avocaţiale la dosar.

În ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie a inculpatului A., Înalta Curte constată, că, acesta a formulat-o în termenul legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., în condiţiile în care hotărârea pronunţată de instanţa de apel i-a fost comunicată la locul de deţinere - Penitenciarul Bucureşti Rahova, la data de 04.02.2025, iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată la data de 22.01.2025.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., privind titularul cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurentul A., având calitate de inculpat în cauză, care a exercitat calea ordinară a apelului.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Prin motivele formulate, în esenţă, recurentul A. a criticat faptul că nu a beneficiat de prevederile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., respectiv reducerea cu o treime din minimul şi maximul special al pedepselor aplicate, cu toate că şi-a recunoscut vinovăţia încă de la primul termen de judecată.

A mai invocat faptul că, în cursul urmăririi penale şi-a manifestat intenţia de a încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei, fără a primi vreun răspuns la această solicitare. Recurentul a învederat că, tot fără răspuns a rămas şi cererea sa, formulată în cursul urmăririi penale, de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute, din infracţiunea de lipsire de libertate în formă agravantă, prevăzută de art. 205 alin. (1) şi (2) lit. c) din C. pen. în infracţiunea de lipsire de liberate în forma simplă, prevăzută de art. 205 alin. (1) din C. pen.

A concluzionat că, prin lipsa parcurgerii unui minim de analiză a elementelor de tipicitate, se aduce atingere în mod direct dreptului la un proces echitabil în lumina jurisprudenţei conturate la nivel european, în materia CtEDO.

Înalta Curte, având în vedere motivele de recurs în casaţie, formulate de recurentul inculpat A., constată că nu se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., invocat expres de acesta şi niciunui alt caz de casare din cele prevăzute de lege. Astfel, criticile privind nereţinerea prevederilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cele referitoare la neîncheierea unui acord de recunoaştere a vinovăţiei şi încadrarea juridică dată faptelor în faza de urmărire penală, precum şi aspectele vizând nemotivarea deciziei pronunţate în apel nu pot face obiectul analizei în procedura pendinte.

În acest sens, se precizează că prin recursul în casaţie, cale extraordinară de atac, nu se examinează aspecte ce antamează temeinicia hotărârii pronunţate de instanţa de apel, ci doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, şi aceasta numai prin prisma cazurilor de casare expres şi limitativ prevăzute de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recurentul A. a invocat în mod formal cazul de casare prevăzut de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., or, invocarea în mod formal a unui caz de casare din cele prevăzute de art. 438 din C. proc. pen. nu are aptitudinea de a declanşa controlul de legalitate al deciziei penale atacate.

În contextul în care motivele de recurs nu se încadrează niciunui caz de recurs în casaţie, expres şi limitativ prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.., se constată că nu există îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate ale cererii de recurs în casaţie formulate de recurentul inculpat A..

În ceea ce priveşte cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul B., Înalta Curte constată că acesta a formulat-o în termenul legal, cu respectarea dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., având în vedere că hotărârea pronunţată de instanţa de apel i-a fost comunicată la locul de deţinere - Penitenciarul Bucureşti Rahova, la data de 04.02.2025, iar cererea de recurs în casaţie a fost formulată anterior, la data de 27.01.2025.

Referitor la cerinţele prevăzute la art. 436 alin. (1) şi (6) din C. proc. pen., privind titularul cererii de recurs în casaţie, se reţine că cererea a fost formulată de recurentul B., în calitate de inculpat în cauză, care a exercitat calea ordinară de atac a apelului.

În ceea ce priveşte condiţia prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casaţie a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Astfel, prin motivele formulate, recurentul B. a criticat hotărârea curţii de apel în sensul că nu a dat eficienţă dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2022, faţă de denunţul pe care l-a formulat, în pofida dovezilor sale, evidenţiind şi faptul că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe cererea sa de repunere a cauzei pe rol, pentru emiterea unei adrese către DIICOT prin care să se comunice stadiul cercetărilor în cauza în care a formulat denunţul. Totodată, a solicitat, în procedura recursului în casaţie, efectuarea de verificări la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT pentru obţinerea datelor necesare din dosarul în care acesta a formulat denunţul.

Recurentul inculpat a arătat că aplicarea incorectă sau omisiunea aplicării dispoziţiilor prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 se circumscrie pe deplin cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., invocat de recurent, Înalta Curte subliniază că aceste dispoziţii sunt de strictă interpretare şi vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermiţând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecinţe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalităţii limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casaţie se face în funcţie de încadrarea juridică reţinută şi menţinută prin hotărârea atacată, inclusiv a cauzelor de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidenţă a fost stabilită de prima instanţă de fond sau de instanţa de apel.

Prin cererea de recurs în casaţie, inculpatul solicită reconfigurarea încadrării juridice a faptelor săvârşite prin reţinerea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reindividualizarea pedepsei.

În condiţiile în care instanţa de apel nu a reţinut inculpatului B. beneficiul reglementat de art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte nu îl poate reţine prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, având în vedere că, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nu poate fi schimbată încadrarea juridică şi cenzurată modalitatea de individualizare a pedepsei, astfel cum, de fapt, solicită recurentul, motivul său de recurs în casaţie vizând în realitate temeinicia hotărârii. Reţinerea cauzei legale de reducere a pedepsei face parte din procesul de individualizare judiciară a sancţiunii penale şi ţine exclusiv de aprecierea instanţelor de fond şi apel, singurele în măsură să aplice, sub acest aspect, dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În calea de atac a recursului în casaţie, instanţa poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenţei unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reţinută o astfel de cauză (în acelaşi sens, ÎCCJ, secţia penală, încheierile nr. 662/RC din 24.10.2023, nr. 486/RC din 18.09.2024, nr. 364/RC din 17.06.2025, nr. 288/RC din 20.05.2025).

Aşadar, prin conţinutul lor, motivele de recurs în casaţie prezentate de recurentul inculpat B. nu pun în discuţie elemente de natură a fi circumscrise, nici măcar formal, cazului de casare invocat, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. sau altor cazuri de casaţie dintre cele prevăzute expres şi limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul C., în esenţă, acesta a solicitat casarea deciziei penale nr. 1217/A din 19 decembrie 2024 şi, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) raportat la art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II a din C. proc. pen., achitarea sa faţă de lipsa de discernământ la momentul săvârşirii faptelor, ca şi cauză de neimputabilitate în raport de art. 28 din C. pen., respectiv a iresponsabilităţii.

A învederat că nu a avut reprezentarea săvârşirii unor infracţiuni, nu a avut intenţia să întreprindă nicio activitate infracţională, fiind ghidat exclusiv de dorinţa de a-şi administra o nouă doză de substanţe psihoactive, sens în care a evocat raportul de expertiză medico-legală psihiatrică efectuat în cauză prin care s-a constatat că este consumator cronic de substanţe psihoactive şi avea discernământul absent la momentul comiterii faptei, deoarece se afla sub influenţa consumului voluntar de substanţe psihoactive.

Faţă de solicitarea de achitare şi argumentele aduse în susţinere, recurentul a considerat că se impune aplicarea măsurii de siguranţă a internării medicale în temeiul art. 108 lit. b) şi art. 110 teza a II-a din C. pen., întrucât este consumator cronic de substanţe psihoactive.

Recurentul inculpat a criticat faptul că instanţa de apel a examinat aplicabilitatea art. 29 C. pen. privind intoxicaţia, deşi apărarea sa a avut în vedere art. 28 C. pen. referitor la iresponsabilitate, apreciind că lipseşte motivarea instanţei în legătură cu apărarea pe care şi-a formulat-o, dispoziţiile art. 28 şi art. 29 din C. pen. fiind analizate sumar, împreună, fără distincţie. A mai precizat că instanţa de apel nu a dezvoltat o motivare proprie cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 28 C. pen., ci a preluat considerentele primei instanţe, astfel că decizia apare ca nemotivată, în condiţiile în care nici nu s-a făcut trimitere la probele administrate.

Făcând trimitere la cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., recurentul inculpat a susţinut că instanţa nu a analizat în mod efectiv, real, concret incidenţa cauzei de încetare a procesului penal, considerând că există o veritabilă ipoteză în care, în mod greşit, nu a fost dispusă încetarea procesului penal. A arătat: "prin lipsa unei motivări reale şi proprii a instanţei de apel cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 28 C. pen. (...) devin aplicabile prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 astfel cum sunt interpretate în urma Deciziei CCR nr. 50 din 18.02.2025 (...) fiind condamnat chiar dacă existau probe care să conducă la încetarea procesului penal, cauza de neimputabilitate invocată fiind astfel neanalizată în mod real şi efectiv de către instanţa de apel’’.

A invocat decizia Curţii Constituţionale nr. 50 din data de 18.02.2025, considerând că termenul legal de declarare a recursului în casaţie curge de la această dată.

Înalta Curte reiterează că, pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casaţie trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părţii care o exercită, precum şi condiţiile legate de formă şi fond. Concluzia rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., potrivit cărora cererea de recurs în casaţie va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispoziţiile art. 434, art. 436 alin. (1) şi (6), art. 437 şi art. 438 din acelaşi cod.

Examinând cererea de recurs în casaţie formulată de recurentul inculpat C. sub aspectul îndeplinirii cumulative a condiţiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că acesta a formulat cererea de recurs în casaţie cu nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., având în vedere că hotărârea instanţei de apel i-a fost comunicată la locul de deţinere - Penitenciarul Bucureşti Rahova, la data de 04.02.2025 şi cererea de recurs în casaţie a fost formulată cu depăşirea termenului de 30 de zile, la data de 10.03.2025, conform menţiunilor de pe plicul aflat la dosar Curte, volum RC.

Potrivit dispoziţiilor art. 435 din C. proc. pen., recursul în casaţie poate fi introdus în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanţei de apel, indiferent de cazul de casare invocat.

Decizia nr. 50 din 18.02.2025, prin care Curtea Constituţională a constată că soluţia legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casaţie în ipoteza în care în mod greşit nu a fost dispusă încetarea procesului penal este neconstituţională, nu are incidenţă asupra modului de calcul a termenului de declarare a căii de extraordinare de atac a recursului în casaţie reglementat expres de art. 435 C. proc. pen.

Prin prisma condiţiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casaţie, se mai reţine că inculparul C. a invocat, în mod formal, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv că în mod greşit nu s-a dispus încetarea procesului penal.

Astfel, deşi face referire la un caz de casare care vizează o soluţie de încetare a procesului penal (cazurile când intervine această soluţie fiind expres şi limitativ reglementate la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) C. proc. pen..), recurentul inculpat prezintă drept argument, pentru greşita sa condamnare, dispoziţii legale care ar putea fundamenta eventual o soluţie de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. d) teza a II a C. proc. pen.. (pentru cauză de neimputabilitate - iresponsabilitatea), achitare pe care o solicită explicit în cuprinsul cererii sale de recurs în casaţie.

Or, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilităţii recursului în casaţie, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puţin la nivel teoretic, de a pune în discuţie verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speţă. În acest condiţii, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casaţie, fapt ce atrage nerespectarea cerinţei prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În raport de această împrejurare se constată că, cererea de recurs în casaţie nu îndeplineşte cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, motiv pentru care devine redundantă analizarea celorlalte condiţii de admisibilitate.

Criticile prin care recurentul inculpat C. antamează aspecte care ţin de lipsa motivării deciziei instanţei de apel, vinovăţie şi examinarea probatoriului nu pot fi analizate în calea extraordinară a recursului în casaţie prin prisma cazului de casare invocat expres de recurent [art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen..], neputând fi circumscrise niciunui alt caz de casare din cele prevăzute la art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1217/A din 19 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii A., B. şi C. împotriva deciziei penale nr. 1217/A din 19 decembrie 2024, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2025.