Timeliness of appeal against recognition of foreign criminal judgments under mandatory ten-day deadline in Romanian law

Şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2024

Deliberând asupra cauzei deduse judecăţii, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 94/2024 din data de 19 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 166 alin. (4) şi alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, au fost recunoscute următoarele hotărâri:

- hotărârea penală nr. 76/2011 pronunţată în 16.02.2011 de Tribunalul ordinar Caltagirone, definitivă la 22.07.2011, şi s-a dispus executarea pedepsei de 16 luni închisoare (1 an şi 4 luni), aplicată persoanei condamnate A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 110, 628 alin. (1) şi (2) din C. pen. italian, incriminată de legea română ca infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 233 din C. pen.

- hotărârea penală nr. 2047/2012 pronunţată în 29.06.2012 de Tribunalul ordinar Catania, definitivă la 30.10.2012, şi s-a dispus executarea pedepsei de 7 luni închisoare şi 300 euro amendă, aplicată persoanei condamnate A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 624 şi art. 625 alin. (4) din C. pen. italian, incriminate de legea română ca infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. român;

- hotărârea penală nr. 868/2019 pronunţată de Tribunalul din Verona, definitivă prin hotărârea penală nr. 4299/2019 pronunţată în 14.11.2019 de Curtea de Apel Veneţia, irevocabilă la 03.06.2020, şi s-a dispus executarea pedepsei de 1 an şi 4 luni închisoare, aplicată persoanei condamnate A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 495 şi art. 385 alin. (3) din C. pen. italian, incriminate de legea română ca infracţiunea de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 alin. (1) din C. pen. şi infracţiunea de evadare prevăzută de art. 285 alin. (1), alin. (3) lit. c) din C. pen. român;

- hotărârea penală nr. 204/2020 pronunţată în 19.05.2020 de Tribunalul ordinar Belluno, definitivă la 11.06.2020, şi s-a dispus executarea pedepsei de 4 luni închisoare şi 5000 euro amendă, aplicată persoanei condamnate A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 81 şi art. 337 din C. pen. italian şi de art. 81 şi art. 341 din C. pen. italian, incriminate de legea română ca infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi alin. (4) raportat la art. 206 alin. (1) din C. pen. român.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. c) raportat la art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004 a fost respinsă solicitarea autorităţilor din Italia de recunoaştere a hotărârii penale nr. 502/2018 pronunţată de Tribunalul din Verona, definitivă prin hotărârea penală nr. 4129/2018 pronunţată la data de 26.11.2018 de Curtea de Apel Veneţia, irevocabilă la data de 26.09.2019 cu privire la executarea pedepsei de 1 an arest aplicată persoanei condamnate A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 707 din C. pen. italian (deţinere de instrumente de spargere) ca urmare a faptului că această infracţiune nu are corespondent în legislaţia penală din România.

În temeiul art. 166 alin. (4) şi alin. (6) din Legea nr. 302/2004 a fost recunoscută parţial hotărârea penală nr. 37/2020 pronunţată la data de 04.11.2022 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul ordinar din Belluno prin care s-a dispus contopirea pedepselor aplicate persoanei condamnate A. prin:

1. hotărârea penală nr. 76/2011 pronunţată în 16.02.2011 de Tribunalul ordinar Caltagirone, definitivă la 22.07.2011 - 1 an 4 luni închisoare (16 luni închisoare);

2. hotărârea penală nr. 2047/2012 pronunţată în 29.06.2012 de Tribunalul ordinar Catania, definitivă la 30.10.2012 - 7 luni închisoare şi 300 euro amendă;

3. hotărârea penală nr. 868/2019 pronunţată de Tribunalul din Verona, definitivă prin hotărârea penală nr. 4299/2019 pronunţată în 14.11.2019 de Curtea de Apel Veneţia, irevocabilă la 03.06.2020 - 1 an 4 luni închisoare;

4. hotărârea penală nr. 204/2020 pronunţată în 19.05.2020 de Tribunalul ordinar Belluno, definitivă la 11.06.2020 - 4 luni închisoare şi 5000 euro amendă;

şi s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei rezultante de 3 ani 6 luni 14 zile închisoare, fiind scăzute perioadele de 16 zile executate între 11.07.2010 - 14.07.2010 şi 03.02.2011 - 16.02.2011.

S-a constatat că în privinţa pedepsei de 5.300 euro amendă stabilită alături de pedeapsa de 3 ani 6 luni 14 zile închisoare prin ordinul de cumul nu se poate da curs solicitării autorităţilor italiene de recunoaştere şi executare.

S-a recunoscut Ordonanţa nr. 2000/2023 emisă la data de 22.12.2023 de Biroul Judecătorului de Supraveghere din Viterbo prin care au fost acordate 45 de zile de liberare anticipată cu privire la perioada 25.03.2023 - 25.09.2023.

S-a scăzut din pedeapsa de 3 ani 6 luni 14 zile închisoare durata liberării anticipate de 45 de zile acordată persoanei condamnate cu privire la perioada 25.03.2023 - 25.09.2023, dar şi perioada executată începând cu 28.04.2023 până la zi.

În baza art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei de 3 ani 6 luni 14 zile închisoare conform prezentei hotărâri pe numele persoanei condamnate A., la data rămânerii definitive a sentinţei.

S-a dispus comunicarea hotărârii definitive şi a unui exemplar din mandatul de executare a pedepsei către autoritatea competentă a statului emitent, către Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, precum şi în copie către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004.

S-a dispus informarea autorităţii judiciare emitente cu privire la data liberării condiţionate sau la termen a persoanei condamnate.

În temeiul art. 272 din C. proc. pen., a art. 7 din Legea nr. 302/2004 şi art. 8 alin. (1) lit. d), alin. (4) din Protocolul privind onorariile avocaţiale s-a stabilit suma de 1046 RON ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al persoanei solicitate, sumă ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 88 din Legea nr. 302/2004 cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a solicitat transferarea persoanei condamnate A. de la Penitenciarul din Italia, într-un penitenciar din România, din verificările efectuate rezultând că nu există vreo cauză de împiedecare a transferului condamnatului în vederea continuării executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Analizând cererea formulată în cauză, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr. 76/2011 din data de 16.02.2011 a Tribunalului Ordinar Caltagirone, definitivă la data de 22.07.2011, A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prev. de art. 110 şi art. 628 alin. (1) şi (2) din C. pen. italian, constând în aceea că în data de 3.02.2011, în localitatea Niscemi, împreună cu alte persoane, a sustras dintr-un magazin o pereche de pantaloni şi s-a folosit de acte de violenţă pentru păstrarea acestora.

De asemenea, prin sentinţa nr. 2047/2012 din data de 29.06.2012 a Tribunalului Ordinar Catania, definitivă la data de 30.10.2012, A. a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare şi 300 euro amendă pentru comiterea infracţiunii de furt, prev. de art. 624 şi art. 625 alin. (4) din C. pen. italian, constând în aceea că în data de 11.07.2010, a sustras un aparat de tuns electric şi alte mărfuri în valoare de 180 euro, prin desprinderea plăcuţei "antifurt", din magazinul B. situat pe via Gelso Bianco din Catania.

Totodată, prin sentinţa nr. 502/2018 din data de 7.03.2018 a Tribunalului Ordinar Verona, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 4129/2018 din data de 26.11.2018 a Curţii de Apel Veneţia, A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an de arest pentru comiterea infracţiunii de posesie de chei contrafăcute sau şperacle, prev. de art. 707 din C. pen. italian, constând în aceea că, deşi fusese deja condamnat pentru infracţiuni cu scop de profit ilicit (tâlhărie şi furt), în data de 29.09.2014 a fost surprins în localitatea Verona având asupra sa mai multe scule de spărgător (şurubelniţă, pilă, foarfece, cheie franceză, pensetă şi cheie pentru uşi interne).

Prin sentinţa nr. 868/2019 din data de 28.03.2019 a Tribunalului Ordinar Verona, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 4299/2019 din data de 14.11.2019 a Curţii de Apel Veneţia, A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an 4 luni închisoare pentru comiterea infracţiunilor de fals privind identitatea şi evadare, fapte prev. de art. 495 şi art. 385 alin. (3) din C. pen. italian, constând în aceea că, în data de 25.03.2016, în localitatea Zevio, a declarat în mod fals carabinierilor că se numeşte "C.", iar în data de 27.03.2016, fiind supus măsurii de siguranţă a arestului la domiciliu la propria locuinţă conform ordonanţei Judecătorului Unic de la Tribunalul din Verona din data de 7.01.2016, s-a îndepărtat fără autorizaţie de la autoritatea judiciară competentă.

Prin sentinţa nr. 204/2020 din data de 19.05.2020 a Tribunalului Ordinar Belluno, definitivă fa data de 11.06.2020, A. a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare şi 5.000 euro amendă pentru comiterea infracţiunilor de opunere de rezistenţă şi ultraj, prev. de art. 81 C. pen..b., art. 337 şi art. 341 bis din C. pen. italian, constând în aceea că în data de 11.11.2017, a făcut uz de violenţă şi de ameninţare în mod repetat faţă de agentul de poliţie penitenciară D. şi, în aceeaşi zi de 11.11.2017, într-un loc deschis pentru public, în interiorul celulei din E. din Baldenich şi în spaţiile comune rezervate deţinuţilor, l-a jignit în mod repetat pe agentul de poliţie penitenciară D., în prezenţa altor agenţi.

Prin hotărârea penală nr. 2152/2012 înregistrată sub nr. x/13 a Tribunalului din Catania a fost revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepselor aplicate prin hotărârile penale pronunţate în 07.07.2010, în 16.02.2011 şi 29.06.2012.

Prin hotărârea penală nr. 37/2020 pronunţată la data de 04.11.2022 de Procuratura Republicii de pe lângă Tribunalul ordinar din Belluno s-a dispus contopirea pedepselor aplicate persoanei condamnate A. prin hotărârea penală nr. 76/2011 pronunţată în 16.02.2011 de Tribunalul ordinar Caltagirone, definitivă la 22.07.2011 (16 luni închisoare), hotărârea penală nr. 2047/2012 pronunţată în 29.06.2012 de Tribunalul ordinar Catania, definitivă la 30.10.2012 (7 luni închisoare şi 300 euro amendă), hotărârea penală nr. 502/2018 din data de 7.03.2018 a Tribunalului Ordinar Verona, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 4129/2018 din data de 26.11.2018 a Curţii de Apel Veneţia (1 an de arest), hotărârea penală nr. 868/2019 pronunţată de Tribunalul din Verona, definitivă prin hotărârea penală nr. 4299/2019 pronunţată în 14.11.2019 de Curtea de Apel Veneţia, irevocabilă la 03.06.2020 (1 an 4 luni închisoare) şi hotărârea penală nr. 204/2020 pronunţată în 19.05.2020 de Tribunalul ordinar Belluno, definitivă la 11.06.2020 (4 luni închisoare şi 5000 euro amendă), fiind calculată pedeapsa rezultantă de 3 ani 7 luni închisoare, arest 1 an şi 5300 euro amendă, din care au fost scăzute perioadele de 16 zile executate între 11.07.2010 - 14.07.2010 şi 03.02.2011 - 16.02.2011, fiind determinat restul de pedeapsă pe care A. trebuie să îl execute - 3 ani 6 luni 14 zile, arest 1 an plus recuperarea pedepsei pecuniare a amenzii în cuantum de 5300 euro .

Prin Ordonanţa nr. 2000/2023 emisă la data de 22.12.2023 de Biroul Judecătorului de Supraveghere din Viterbo au fost acordate 45 de zile de liberare anticipată cu privire la perioada 25.03.2023 - 25.09.2023.

În continuare, curtea de apel a reţinut că A. are cetăţenie română, că hotărârile a căror recunoaştere se solicită sunt definitive şi executorii, precum şi că executarea pedepselor în România nu ar fi contrară principiului non bis in idem, deoarece din cazierul judiciar al condamnatului nu rezultă că ar fi fost condamnat în România pentru faptele anterior menţionate, iar A. nu este cercetat în România pentru aceleaşi infracţiuni pentru care a fost condamnat în străinătate.

În ceea ce priveşte sentinţa nr. 502/2018 din data de 7.03.2018 a Tribunalului Ordinar Verona, rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 4129/2018 din data de 26.11.2018 a Curţii de Apel Veneţia, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an de arest pentru comiterea infracţiunii de posesie de chei contrafăcute sau şperacle, prev. de art. 707 din C. pen. italian, constând în aceea că, deşi fusese deja condamnat pentru infracţiuni cu scop de profit ilicit (tâlhărie şi furt), în data de 29.09.2014 a fost surprins în localitatea Verona având asupra sa mai multe scule de spărgător (şurubelniţă, pilă, foarfece, cheie franceză, pensetă şi cheie pentru uşi interne), instanţa de fond a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, fapta pentru care a fost condamnat nefiind prevăzută de legea penală română. Ca atare, s-a procedat la înştiinţarea autorităţilor italiene competente pentru a solicita acordul acestora în vederea unei recunoaşteri şi executări parţiale a hotărârilor pronunţate, statul emitent exprimându-şi poziţia prin adresa de la dosarul curţii de apel.

Persoana condamnată a fost notificată cu privire la demersurile realizate de autorităţile italiene pentru transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

De asemenea, s-a reţinut că, potrivit art. 6 alin. (2) din Decizia cadru nr. 2008/909/AJI, consimţământul condamnatului la transfer nu este necesar, atunci când hotărârea judecătorească, însoţită de certificat, este transmisă statului membru de cetăţenie în care trăieşte persoana condamnată.

Totodată, s-a constatat că, potrivit certificatului emis la data de 30.01.2024 de autorităţile competente din Italia, numitul A. a început să execute la data de 28.04.2023 pedeapsa de 3 ani 6 luni 14 zile închisoare şi 1 an arest şi a beneficiat de 45 zile de liberare anticipată pentru perioada 25.03.2023 - 25.09.2023, aceasta urmând a fi executată integral la data de 24 august 2027.

Deopotrivă, curtea de apel a reţinut că faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate A. sunt prevăzute şi pedepsite şi de legislaţia română, conform următoarelor dispoziţii legale: art. 233 din C. pen. care incriminează infracţiunea de tâlhărie, pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani; art. 228 alin. (1) din C. pen. care incriminează infracţiunea de furt, pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amendă; art. 327 alin. (1) din C. pen. care incriminează infracţiunea de fals privind identitatea, pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani; art. 285 alin. (1) din C. pen. care incriminează infracţiunea de evadare, pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani; art. 257 alin. (1) din C. pen. care incriminează infracţiunea de ultraj, pedepsită cu închisoarea de la 4 luni la 1 an 4 luni.

Astfel, având în vedere limitele mai reduse ale pedepselor prevăzute de noul C. pen., instanţa a stabilit Legea nr. 286/2009 ca fiind lege penală mai favorabilă şi aplicabilă în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 707 din C. pen. italian (deţinere de instrumente de spargere) pentru care a fost condamnat A. prin hotărârea penală nr. 502/2018 pronunţată de Tribunalul din Verona, definitivă prin hotărârea penală nr. 4129/2018 pronunţată la data de 26.11.2018 de Curtea de Apel Veneţia, irevocabilă la data de 26.09.2019, care nu are corespondent în legislaţia penală din România, în temeiul art. 166 alin. (6) lit. c) raportat la art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a respins solicitarea autorităţilor din Italia de recunoaştere a acestei hotărâri judecătoreşti.

Ţinând cont de toate aceste aspecte, instanţa a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dispunând conform dispozitivului redat în preambulul prezentelor considerente.

La data de 28 octombrie 2024, persoana condamnată A. a formulat apel împotriva sentinţei penale nr. 94/2024 din data de 19 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 20 noiembrie 2024.

Examinând, cu prioritate, excepţia tardivităţii apelului formulat de persoana condamnată A., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Conform art. 166 alin. (10) şi (11) din Legea nr. 302/2004, "Sentinţa prevăzută la alin. (6) se redactează în cel mult 10 zile de la pronunţare şi se comunică persoanei condamnate direct sau prin intermediul autorităţii desemnate de statul emitent. Împotriva sentinţei prevăzute la alin. (6) pot declara apel, în termen de 10 zile, procurorul şi persoana condamnată. Pentru procuror, termenul curge de la pronunţare. Pentru persoana condamnată, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv. Dosarul va fi înaintat instanţei de apel în termen de 3 zile, iar apelul se judecă în 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea persoanei condamnate. Prezenţa procurorului este obligatorie."

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că, la data de 24 aprilie 2024, a fost transmisă Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept International şi Tratate, copia sentinţei penale nr. 94/2024 din data de 19 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, în vederea comunicării persoanei condamnate A. .

Autorităţile judiciare străine au transmis Curţii de Apel Cluj, certificatul de efectuare sau de neefectuare a notificării sau a comunicării actelor, întocmit la data de 23 iulie 2024, la care a fost ataşată dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a sentinţei penale nr. 94/2024 din data de 19 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, persoana condamnată A. menţionând în mod expres că nu declară apel în cauză .

Urmare acestor comunicări, la data de 09 septembrie 2024, Curtea de Apel Cluj a emis mandatul de executare nr. 108/2024, iar la data de 16 octombrie 2024, persoana condamnată A. a fost transferată în România, fiind încarcerată în Penitenciarul Rahova, potrivit adresei nr. x/2024/BLA/NEA din 17 octombrie 2024 a Ministerului Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol, respectiv adresei nr. x din 23 octombrie 2024 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor .

Prin urmare, având în vedere documentele anterior menţionate, Înalta Curte constată că persoana condamnată A. a luat cunoştinţă despre conţinutul sentinţei penale nr. 94/2024 din data de 19 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, la data de 23 iulie 2024, aşa cum, de altfel, a menţionat în mod expres şi în cererea de apel formulată la data de 28 octombrie 2024. În aceste condiţii, termenul de 10 zile pentru formularea căii de atac, prevăzut de art. 166 alin. (11) din Legea 302/2004, a expirat la data de 05 august 2024.

Or, împotriva sentinţei penale nr. 94/2024 din data de 19 aprilie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024, a declarat apel persoana condamnatul A. la data de 06 noiembrie 2024 (data ştampilei de pe plic - dosar nr. x/2024 al Înaltei Curţi).

Ca atare, declararea în cauză a apelului la data de 06 noiembrie 2024, cu nerespectarea termenului de 10 zile prevăzut de art. 166 alin. (11) din Legea 302/2004 (termen legal imperativ), va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecinţa respingerii apelului ca tardiv formulat.

Faţă de aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 166 alin. (11) din Legea 302/2004, va respinge, ca tardiv, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 94/2024 din data de 19 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinţei penale nr. 94/2024 din data de 19 aprilie 2024, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1.163 RON, rămâne în sarcina statului şi se plăteşte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 26 noiembrie 2024.