Calculating time served for transferred sentences: exclusion of pre-transfer detention periods omitted from the executing state's clarification order.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, upholding the lower court's ruling that the inmate must pay 300 RON in judicial expenses while the state covers the 360 RON appointed counsel fee. The dispute concerned a clarification of a final penalty execution order for a Romanian citizen transferred from the Czech Republic to serve a 19-year sentence for murder; the appellant challenged the calculation of the time served, arguing that a pre-arrest detention period (December 2016 to January 2017) was omitted from the credit calculation, whereas the prison authorities and the lower court had only deducted the preventive detention period starting January 2017. The Court held that the appeal was baseless because the certified documents from the issuing Czech court explicitly limited the credited pre-sentence detention to the period from January 9, 2017, to June 18, 2019, and the procedure for execution appeals (lămurire) under Article 598(1)(c) of the Code of Criminal Procedure is strictly limited to resolving ambiguities in the execution of the judgment without re-adjudicating the underlying conviction or modifying the final authority of the original sentencing order.
Legislator headnote
AI generatedart. 188 alin. (1) din C. pen, art. 73 din C. pen, art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, art. 555 alin. (1) din C. proc. pen, art. 598 alin. (1) din C. proc. pen; Calculating time served for transferred sentences: exclusion of pre-transfer detention periods omitted from the executing state's clarification order: Prin sentinţa penală nr. 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a admis sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi, privind lămurirea sentinţei penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, pronunţată în dosar nr. x/2024.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 30 aprilie 2025
Deliberând asupra contestaţiei de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., a admis sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi, privind lămurirea sentinţei penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, pronunţată în dosar nr. x/2024.
A dispus lămurirea sentinţei penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, pronunţată în dosar nr. x/2024, în sensul că:
Din pedeapsa de 19 ani închisoare, recunoscută prin sentinţa penală sus menţionată, s-a scăzut perioada deja executată ca arest preventiv, respectiv 09.01.2017-18.06.2019 şi durata executată ca detenţie pe teritoriul Republicii Cehe, respectiv 18.06.2019 până la data de înmatriculării numitului A. în Penitenciarul Bucureşti-Rahova (20.01.2025-data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJI/2024 din 30.07.2024).
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a reţinut că, prin sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi, înregistrată la data de 17.02.2025 sub numărul de dosar x/2025, s-a solicitat lămurirea sentinţei penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, pronunţată în dosar nr. x/2024.
În motivarea sesizării s-a arătat în esenţă că în baza sentinţei susmenţionate, la data de 30.07.2024 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJ/2024.
Penitenciarul Bucureşti-Rahova a comunicat prin adresa nr. x că în data de 20.01.2025 a înmatriculat pe numitul A. în baza mandatului de executare sus- menţionat, perioada de executat fiind 09.01.2017-08.01.2036.
La data de 14.02.2025, s-a înregistrat la Curtea de Apel Iaşi adresa Penitenciarului Bucureşti-Rahova, prin care, cu referire la mandatul de executare nr. 37/30.07.2024, privind pe condamnatul A., s-a solicitat a se comunica dacă, din pedeapsa aplicată acestuia, se impune deducerea perioadei de la 18.06.2019 la 04.03.2024 sau de la 18.06.2019 la zi.
Având în vedere conţinutul adresei nr. x/03.02.2025 a Penitenciarului Bucureşti-Rahova, urmează a se aprecia asupra solicitării acestuia de clarificare a perioadei deduse în baza sentinţei penale nr. 36/2024 din 04.03.2024 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi.
S-a dispus ataşarea dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Iaşi, dosar în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, sentinţă prin care s-a dispus recunoaşterea şi punere în executare în România a sentinţei cu nr. de referinţă 52 T 9/2017 a Tribunalului regional din Usti nad Labem pronunţată la data de 19.02.2019 şi a sentinţei cu nr. de referinţă 7 To 43/2019 pronunţată la data de 18.06.2019 de Curtea Superioară din Praga, prin care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. , la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de « omor» prevăvută de art. 140 alin. (1), alin. (3) lit. i) din C. pen. ceh, având corespondent în legislaţia din România în infracţiunea de "omor" prevăzută de art. 188 alin. (1) din C. pen., şi transferarea condamnatului A. , în vederea continuării executării acestei pedepse într-un penitenciar din România.
Analizând sesizarea Biroului executări penale din cadrul Curţii de Apel Iaşi, Curtea a constatat că, prin sentinţa penală nr. 36/2024 din 04.03.2024 a Curţii de Apel Iaşi, rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024, s-a dispus admiterea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi.
În temeiul art. 166 alin. (4) şi (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus admiterea cererii autorităţilor judiciare din Republica Cehă privind recunoaşterea şi punere în executare în România a sentinţei cu nr. de referinţă 52 T 9/2017 a Tribunalului regional din Usti nad Labem pronunţată la data de 19.02.2019 şi a sentinţei cu nr. de referinţă 7 To 43/2019 pronunţată la data de 18.06.2019 de Curtea Superioară din Praga, prin care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A. , la pedeapsa de 19 ani închisoare, pentru comiterea unei infracţiuni de « omor» prevăzută de art. 140 alin. (1), alin. (3) lit. i) din C. pen. ceh, având corespondent în legislaţia din România în infracţiunea de "omor" prev. de art. 188 alin. (1) din C. pen., şi transferarea condamnatului A. , în vederea continuării executării acestei pedepse într-un penitenciar din România.
S-a dispus continuarea executării acestei pedepse într-un penitenciar din România şi transferarea persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării acestei pedepse.
S-a constatat că persoana condamnată A. a fost de acord să fie transferată în România.
În baza art. 73 din C. pen. şi art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată şi republicată, s-a scăzut din pedeapsa de 19 ani închisoare, recunoscută prin prezenta, perioada deja executată ca arest preventiv (09.01.2017-18.06.2019) şi durata executată ca detenţie (18.06.2019 la zi-04.03.2024), pe teritoriul Republicii Cehe.
Copia dispozitivului prezentei sentinţe s-a comunicat persoanei condamnate, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.
S-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, se va emite mandat de executare a pedepsei şi se vor face comunicări autorităţilor prevăzute de art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, republicată.
S-a arătat că sentinţa penală sus menţionată a rămasă definitivă prin neapelare la data de 26.06.2024. În baza sentinţei sus menţionate, la data de 30.07.2024 a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJ/2024.
Penitenciarul Bucureşti-Rahova a comunicat prin adresa nr. x că în data de 20.01.2025 a înmatriculat pe numitul A. în baza mandatului de executare sus- menţionat, perioada de executat fiind 09.01.2017-08.01.2036.
La data de 14.02.2025, s-a înregistrat la Curtea de Apel Iaşi adresa Penitenciarului Bucureşti-Rahova, prin care, cu referire la mandatul de executare nr. 37/30.07.2024, privind pe condamnatul A., s-a solicitat a se comunica dacă, din pedeapsa aplicată acestuia, se impune deducerea perioadei de la 18.06.2019 la 04.03.2024 sau de la 18.06.2019 la zi.
În raport cu situaţia semnalată, Curtea a reţinut că acest aspect presupune soluţionarea pe calea contestaţiei la executare, cazul incident fiind cel reglementat de art. 598 alin. (1) lit. c) teza I din C. proc. pen., aplicabil atunci când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută.
S-a mai arătat că, potrivit dispoziţiilor Titlului V - Executarea hotărârilor penale, pertinente în ceea ce priveşte punerea în executare a pedepsei închisorii fiind disp. art. 555 alin. (1) din C. proc. pen., pedeapsa închisorii se pune în executare prin emiterea mandatului de executare.
Deşi în opinia instanţei, la momentul pronunţării hotărârii (nedefinitive), în mod rezonabil nu se putea deduce decât ceea ce se executase până în acel moment, urmând ca la momentul încarcerării în România a persoanei condamnate şi înmatriculării acesteia într-o unitate de deţinere din România, biroul evidenţă al unităţii de deţienere să aibă în vedere şi perioada executată de această persoană în statul solicitant ulterior dispunerii transferării sale (dacă aceasta s-a aflat în stare de detenţie în statul solicitant pe toată această durată), totuşi, pentru o mai clară lămurire a punerii în executare a hotărârii, pentru a se înlătura orice dubiu cu privire la ce anume se execută şi deduce, acest aspect a fost complinit prin prezenta hotărâre.
Împotriva sentinţei penale nr. 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, pronunţate de către Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori a formulat contestaţie condamnatul A..
Examinând contestaţia formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reaminteşte că procedura contestaţiei la executare este menită să rezolve situaţiile juridice care afectează faza executării unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.
Pe această cale nu se poate pune în discuţie legalitatea şi temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea, în sensul că nu se desfăşoară o rejudecare efectivă şi nu se poate ajunge la modificarea hotărârii rămasă definitivă, respectiv la modificarea rezolvărilor de legalitate ori temeinicie ce au intrat în puterea lucrului judecat, verificând doar incidentele ivite în cursul executării.
Practic, prin intermediul acestei instituţii de drept procesual penal, legea prevede mijloacele prin care se asigură aplicarea legii în executarea hotărârilor definitive şi exclude posibilitatea ca pe această cale să fie afectată autoritatea de lucru judecat.
Normele mai sus amintite au prevăzut expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive.
Contestatorul A. a solicitat deducerea perioadei deja executate ca arest preventiv, de la 20.12.2016 până la 09.01.2017 din pedeapsa pe care o mai are de executat, criticând sentinţa 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, care ar fi omis a deduce această perioadă.
Înalta Curte constată că, atât prin sentinţa penală nr. 36 din data de 04 martie 2024, cât şi prin sentinţa penală nr. 17/FCJI din data de 20 februarie 2025, din pedeapsa de 19 ani închisoare, recunoscută prin sentinţele nr. 52 T 9/2017 a Tribunalului regional din Usti nad Labem pronunţată la data de 19.02.2019 şi a sentinţei nr. 7 To 43/2019 pronunţată la data de 18.06.2019 de Curtea Superioară din Praga, prin care s-a dispus condamnarea cetăţeanului român A., a fost scăzută perioada deja executată ca arest preventiv, respectiv 09.01.2017-18.06.2019 şi durata executată ca detenţie pe teritoriul Republicii Cehe, respectiv 18.06.2019 până la data de înmatriculării numitului A. în Penitenciarul Bucureşti-Rahova (20.01.2025-data punerii în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 37/FCJI/2024 din 30.07.2024).
Această perioadă, executată ca arest preventiv, respectiv 09.01.2017-18.06.2019 rezultă din certificatul menţionat de art. 4 din Decizia-Cadru nr. 2008/909/JAI, emis la data de 18.10.2023 de Tribunalul regional din Usti nad Labem, care, la lit. 1) - stadiul hotărârii de condamnare, pct. 2 - detalii privind durata pedepsei, este menţionată durata totală a pedepsei de 19 ani închisoare, iar din această perioadă totală de privare de libertate deja executată a fost inclusă durata de detenţie cuprinsă între 09.01.2017 şi 18.06.2019.
Faţă de considerentele mai sus expuse, constatând legală şi temeinică hotărârea atacată, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. raportat la art. 597 alin. (8) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnat A. împotriva sentinţei penale nr. 17/FCJI din 20 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 de RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de contestatorul condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 17/FCJI din 20 februarie 2025, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 30 aprilie 2025.