Criminal case transfer refused where an active judge's spouse is a civil party and witness, lacking objective proof of institutional bias

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cererii formulate de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 04 iunie 2025, sub dosar nr. x/2025, petentul A. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, susţinând că există suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei.

În argumentare, petentul, în esenţă, a arătat că suspiciunea rezonabilă privind imparţialitatea instanţei de judecată nu derivă din simple percepţii subiective, ci dintr-un cumul de împrejurări obiective, intercorelate, care generează o stare de îndoială legitimă cu privire la neutralitatea completului investit cu soluţionarea apelului. Astfel, soţia părţii civile, doamna judecător B. îşi desfăşoară activitatea în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, instanţă care ur­mează să judece apelul declarat în prezenta cauză. Doamna judecător a fost audiată în cauză, în calitate de martor, iar depoziţia acesteia reflectă o impli­care directă şi personală în faptele deduse judecăţii.

De asemenea, în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, faţă de acesta au fost stabilite obligaţii ra­portate în mod expres la persoana doamnei judecător, aspect cu privire la care pe­tentul a opinat că doamna judecător este vizată nemijlocit de cursul acestui proces penal, creându-se, astfel, o situaţie atipică în care un magistrat activ al instanţei este atât martor în cauză, cât şi persoană direct influenţată de măsurile dispuse faţă de inculpat.

Petentul a solicitat să se aibă în vedere şi natura relaţiei dintre părţi, în sensul că între acesta şi familia B. există o relaţie tensionată, mai veche, generată de conflicte personale, vecinătate, divergenţe care s-au manifestat de-a lungul timpului, ceea ce a dus la ostilitatea dintre părţi, această situaţie adâncind percepţia petentului că procedura penală a fost generată de o antipatie personală ce transcende rigorile stricte ale legalităţii obiective.

În acest context, în care se intersectează dimensiunea profesională a magistratului, implicarea emoţională a acestuia ca soţie a părţii civile, interferenţele cauzei cu viaţa privată şi măsurile procesuale care o vizează direct, în opinia sa, se conturează ca o situaţie de incompatibilitate morală şi psihologică pentru instanţa învestită, apreciind că nu este oportun şi adecvat din punct de vedere instituţional ca judecătorii din cadrul aceleaşi instanţe să fie puşi în situaţia de a soluţiona o cauză în care una dintre colegele lor este parte implicată. Valori, precum solidaritatea, colegialitatea şi respectul reciproc, de care se bu­cură corpul profesional al magistraţilor, pot, în mod paradoxal, să afecteze libertatea completului de a delibera cu deplină detaşare, tocmai din dorinţa, firească şi umană, de a nu periclita imaginea unei colege aflate într-o situaţie sensibilă.

A considerat petentul că judecătorii Curţii de Apel Bucureşti sunt chemaţi să se pronunţe într-o cauză care vizează indirect conduita sau reputaţia unei colege, aspect ce riscă să le afecteze neutralitatea emoţională şi obiectivitatea juridică, iar această realitate generează nu doar o afectare concretă a aparenţei de imparţialitate, ci şi un risc serios de compromitere a încrederii publice în actul de justiţie. A adăugat petentul că prezenţa unui magistrat activ, în calitate de martor şi potenţial prejudiciat în cauză, în cadrul instanţei care urmează să judece apelul reprezintă un factor major de perturbare a echilibrului procesual.

În opinia sa, strămutarea cauzei la o altă curte de apel învecinată reprezintă singura măsură aptă să restabilească încrederea în echitatea procedurii şi să asigure un cadru procesual în care drepturile fundamentale ale sale să fie pe deplin respectate, menţinerea cauzei pe rolul Curţii de Apel Bucureşti vulnerabilizând grav aparenţa de imparţialitate a actului de justiţie.

În concluzie, petentul a solicitat admiterea cererii de strămutare, cu consecinţa desemnării unei instanţe, de acelaşi grad, preferabil Curtea de Apel Ploieşti, cu precizarea că această alegere este fundamentată pe proximitatea geografică, pe lipsa oricărui raport de incompatibilitate sau antecedente relevante, precum şi pe convingerea petentului că această instanţă poate asigura o judecată obi­ectivă, echilibrată şi complet detaşată de contextul personal şi instituţional care afec­tează Curtea de Apel Bucureşti în cauză.

Prin informaţiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că, raportând dispoziţiile legale care reglementează instituţia strămutării şi prin­cipiile dezvoltate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi Curţii Constituţionale a României, cu privire la sfera de incidenţă a acestei instituţii proce­sual penale, la situaţia concretă a cauzei penale a cărei strămutare se solicită, motivele învederate în cererea de strămutare formulată de petentul A. nu au aptitudinea de a genera, în optica unui observator obiectiv şi informat, o aparenţă de parţialitate în cauza înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Sec­ţia a II a Penală, sub numărul x/2024 care să privească întregul colectiv de judecători ai instanţei.

Aşadar, s-a constatat că motivele invocate, aşa cum au fost sintetizate nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare enumerate de textul de lege, astfel încât, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru strămutarea cauzei, nefiind invocate şi neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparţialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei, ori de calitatea părţilor şi lipsind, totodată, orice indiciu cu privire la o potenţială tulburare a ordinii publice.

În acest sens, evaluarea actelor de la dosarul cauzei nu relevă nicio împreju­rare sau circumstanţă obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparţialităţii judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, iar calitatea părţilor nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiţie, iar, la acest moment, nici la nivel teoretic, nu se decelează aspecte care să releve exerci­tarea vreunei presiuni asupra magistraţilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, fiind pre­zervate toate garanţiile de independenţă şi imparţialitate a acestora.

Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, s-a constatat lipsa ori­cărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În consecinţă, s-a apreciat că nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii generice a corpului de judecători ai Curţii de Apel Bucureşti sau la concluzia că, pe rolul acestei instanţe, nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât, s-a concluzionat că nu există motive legale şi temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Analizând cererea formulată de petentul A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Astfel, strămutarea este măsura dispusă pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi respectarea dreptului la un proces echitabil, constând în trecerea unei cauze penale de la instanţa de judecată sesizată cu aceasta la o altă instanţă egală în grad, în situaţia în care nu există garanţii de imparţialitate, cu referire la judecarea cauzei, în privinţa niciunuia dintre judecătorii instanţei sesizate.

Referindu-se la conceptul de imparţialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se defineşte prin "absenţa prejudecăţilor sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparţialitatea trebuie apreciată atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât şi potrivit unui test obiectiv, care stabileşte dacă judecătorul a oferit garanţii suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanţele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părţii în cauză cu privire la imparţialitatea instanţei este importantă, dar nu decisivă. Imparţialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparţialităţii acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot fundamenta strămutarea sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calităţi ale părţilor care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de nepărtinire, reflex al influenţei exercitată de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparţialitatea judecătorilor care compun instanţa trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calităţii părţilor şi a pericolului de tulburare a ordinii publice.

Examinând în aceste coordonate împrejurările invocate în speţă drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că solicitarea formulată de petentul A. vizează existenţa unei suspiciuni rezonabile că imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti este afectată de împrejurările cauzei în sensul că soţia părţii civile este judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti ceea ce generează o afectare a aparenţei de imparţialitate, petentul dorind strămutarea cauzei la o altă instanţă egală în grad.

Înalta Curte constată că afirmaţiile petentului referitoare la lipsa de independenţă şi de imparţialitate a judecătorilor, nu sunt susţinute de elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparţialităţii judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti.

Imparţialitatea judecătorilor nu poate fi pusă la îndoială decât în măsura în care este învederată o anumită suspiciune de natură să creeze o îndoială pentru orice observator obiectiv. Prin urmare, vizează o lezare a obiectivităţii sau imparţialităţii judecătorilor unei instanţe care prezintă o existenţă de natură concretă la momentul formulării cererii de strămutare, iar nu o eventualitate.

Suspiciunea exprimată de către petentul A. cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti are, în realitate, valoarea unei simple alegaţii, ce nu este confirmată de un minimum de date obiective care să susţină o atare temere şi să legitimeze eventuala strămutare a cauzei. Nemulţumirile acestuia astfel cum au fost exprimate în cererea formulată, nu generează, în mod automat, o suspiciune colectivă de parţialitate a întregii instanţe, fiind necesar a se corobora cu alte informaţii obiective, de natură a da naştere unor îndoieli rezonabile asupra imparţialităţii tuturor judecătorilor instanţei pe rolul căreia se află cauza în prezent.

De altfel, în cuprinsul cererii de strămutare petentul nu indică concret că imparţialitatea judecătorilor ar fi afectată, or, Înalta Curte consideră că aprecierea pur subiectivă a petentului că nu are parte de un proces echitabil raportat la motivele invocate, nu este în măsură să ofere un minim de date obiective care să contureze lipsa de imparţialitate şi obiectivitate a corpului de magistraţi din cadrul instanţei de la care se solicită strămutarea şi să legitimeze, eventual, strămutarea cauzei.

Ca atare, în lipsa unor elemente concrete, împrejurările invocate de petentul A. nu sunt susceptibile a da naştere, prin ele însele, unei temeri justificate obiectiv cu privire la imparţialitatea judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti şi în aceste condiţii, nu se poate reţine că la nivelul acestei instanţe nu ar exista condiţii pentru respectarea garanţiilor inerente unui proces echitabil.

Înalta Curte reaminteşte că imparţialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Cu alte cuvinte, pentru a determina existenţa, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanţe, punctul de vedere al celui care se îndoieşte de imparţialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a şti dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli si Santangelo contra Italiei).

Astfel, argumentele invocate de către petentul A. nu relevă nicio împreju­rare sau circumstanţă obiectivă sau subiectivă care să fie de natură a aduce atingere imparţialităţii judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti, iar calitatea părţilor nu este una care să afecteze premisele înfăptuirii, de o manieră optimă, a actului de justiţie. Aşadar, la acest moment nu se decelează aspecte care să releve exerci­tarea vreunei presiuni asupra magistraţilor învestiţi cu soluţionarea cauzei, fiind pre­zervate toate garanţiile de independenţă şi imparţialitate a acestora, iar sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, se constată lipsa ori­cărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În acest din urmă demers procesual, instanţa poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petent cu privire la imparţialitatea judecătorilor, fără a fi abilitată să cenzureze - explicit sau implicit - legalitatea măsurilor dispuse de aceştia în cursul procesului.

Pe de altă parte, argumentele prezentate de petent în cererea formulată au un caracter general, încadrându-se doar la nivel formal în temeiurile prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., motiv pentru care, se apreciază că nu conţin elemente de natură a indica o posibilă afectare a imparţialităţii judecătorilor instanţei.

Concluzionând, în raport cu prevederile art. 71 din C. proc. pen., analizând împrejurările, calitatea părţilor şi obiectul cauzei a cărei strămutare se cere, Înalta Curte constată că nu rezultă suspiciuni care ar putea pune sub semnul îndoielii imparţialitatea şi obiectivitatea judecătorilor Curţii de Apel Bucureşti care să conducă la încălcarea dreptului la un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală .

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 iunie 2025.