Petition for judicial transfer of criminal case: sufficiency of collective impartiality suspicion and public order threat

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare de faţă, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 30.05.2025, sub numărul x/2025, petentul A. a solicitat, în temeiul art. 71 din C. proc. pen., strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, la o altă instanţă egală în grad.

În acest sens, a susţinut că imparţialitatea judecătorilor din cadrul Curţii de Apel Bucureşti este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor, ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

S-au invocat ca şi motive ale cererii de strămutare, refuzul repetat de comunicare a numelui judecătorului cauzei; existenţa unui istoric sistematic de respingere a plângerilor similare; lipsa de transparenţă privind plângerea disciplinară; gravitatea suplimentară a contextului dată de refuzul comunicării numărului de înregistrare al cauzei de către curtea de apel; faptul că dosarul a cărei strămutare se cere are o implicaţie majoră asupra încrederii în actul de justiţie; atitudinea procurorului de şedinţă; fixarea termenului de judecată fără citarea intimaţilor; întreruperea petentului în cursul şedinţei de judecată din data de 03 iunie 2025, limitând dreptul la exprimare.

Sintetizând, petentul a solicitat dispunerea strămutării cauzei de la Curtea de Apel Bucureşti la o altă curte de apel pentru asigurarea garanţiilor specifice dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO.

Conform art. 72 alin. (6) din C. proc. pen.: (…) Când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este instanţa ierarhic superioară, informaţiile se cer preşedintelui curţii de apel la care se află cauza a cărei strămutare se cere.

Potrivit textului de lege mai sus menţionat au fost solicitate informaţii de la Curtea de apel Bucureşti.

La data de 06.06.2025, Curtea de Apel Bucureşti a transmis informaţiile solicitate, în cuprinsul cărora a fost prezentat obiectul cauzei a cărei strămutare se solicită, respectiv plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare nr. 321/158/P/2024, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinută prin ordonanţa nr. 81/II-2/2025, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

S-a arătat că această cauză a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, sub numărul x/2025, fiind repartizată în sistem informatizat, cu respectarea principiului repartizării aleatorii a cauzei, completului de judecată S2 C7 C. pen.

În cuprinsul referatului întocmit de Curtea de Apel Bucureşti s-a menţionat că petentul a criticat soluţia pronunţată, respectiv lipsa unei anchete efective, fiind ignorate aspecte esenţiale şi probele administrate.

S-a reţinut faptul că, prin cererea de strămutare, petentul a invocat existenţa suspiciunii rezonabile că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată datorită împrejurărilor cauzei şi calităţii părţilor.

Petentul a mai menţionat şi faptul că i-au fost respinse, în mod constant şi fără o analiză reală asupra fondului, plângerile formulate de acesta la Inspecţia Judiciară. A mai subliniat şi faptul că parchetul a refuzat să-i înregistreze plângerea şi să-i comunice numărul de dosar penal timp de 8 luni, ca, în final să dispună o soluţie de clasare.

De asemenea, s-a reţinut că petentul a învederat că, în practica instanţelor naţionale, au fost admise cereri de strămutare în cauzele în care a fost dovedită existenţa unor relaţii tensionate. În susţinere a ivocat dispoziţiile art. 6 CEDO.

Curtea a considerat că motivele invocate de petent nu se subsumează, nici măcar din punct de vedere teoretic, motivelor de strămutare, nefiind invocate şi neexistând elemente concrete din care să rezulte indicii conform cărora imparţialitatea judecătorilor poate fi afectată de împrejurările cauzei.

Totodată, s-a constatat că motivele invocate de petent au mai făcut obiectul unor cereri de recuzare anterioare formulate de către acesta, cereri care au fost respinse.

În ceea ce priveşte calitatea părţilor, Curtea a reţinut că nu este de natură să afecteze premisele înfăptuirii acului de justiţie, neexistând elemente care să releve exercitarea vreunei presiuni asupra magistraţilor învestiţi cu soluţionarea cauzei.

Sub aspectul unui pericol de tulburare a ordinii publice, Curtea a constatat lipsa oricărui element sau indiciu care să determine oportunitatea unei atare analize.

În concluzie, s-a arătat că nu se pot reţine elemente de natură să conducă la existenţa vreunei urme de îndoială asupra imparţialităţii şi obiectivităţii generice a corpului de judecători ai Curţii de Apel Bucureşti sau la concluzia că, pe rolul acestei instanţe nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil, ori că ar exista vreun pericol de tulburare a ordinii publice, astfel încât nu există motive legale şi temeinice care să justifice admiterea cererii de strămutare.

Examinând cererea de strămutare formulată de petentul A., în raport de motivele invocate şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie strămută judecarea unei cauze atunci când există suspiciunea rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei, calităţii părţilor ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Conform dispoziţiilor art. 74 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care găseşte cererea întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie dispune strămutarea judecării cauzei la o curte de apel învecinată curţii de la care se solicită strămutarea.

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competenţa unei instanţe şi dată spre soluţionare unei alte instanţe din aceeaşi categorie şi de acelaşi grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate şi imparţialitate a tuturor judecătorilor unei instanţe.

La momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparţialitatea judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor.

Una din cerinţele esenţiale pentru buna înfăptuire a justiţiei este încrederea deplină a justiţiabilului în organele judiciare. Cauza de suspiciune poate privi individual pe unul sau mai mulţi judecători sau în mod colectiv pe toţi subiecţii procesuali oficiali care lucrează în numele şi pentru un organ judiciar.

La nivel teoretic, se notează că suspiciunea colectivă este îndreptată în mod indivizibil contra tuturor subiecţilor procesuali oficiali care îndeplinesc atribuţiile ce intră în competenţa funcţională a unui organ judiciar, aşa încât aceasta se răsfrânge asupra capacităţii subiective a însuşi organului judiciar respectiv. În situaţia unei suspiciuni colective, remediul procesual este strămutarea cauzei, cu efectul unei deplasări de competenţă teritorială a soluţionării cauzei între instanţe de judecată de acelaşi grad.

Distinct, suspiciunea individuală este îndreptată personal faţă de un magistrat sau faţă de mai mulţi magistraţi, în acest ultim caz, motivele putând fi similare sau diferite faţă de fiecare magistrat. În cazul suspiciunii individuale, mijlocul procedural îl constituie excepţia de incompatibilitate care trebuie să fie invocată şi analizată individual, în raport cu subiectul sau cu fiecare dintre subiecţii procesuali oficiali a căror capacitate subiectivă este pusă la îndoială, sub raportul obiectivităţii sau imparţialităţii. Remediul este înlăturarea din proces, ca incompatibil, a judecătorului suspicionat, pe calea abţinerii sau recuzării în cursul soluţionării cauzei, iar după rămânerea definitivă a hotărârii, pe calea contestaţiei în anulare.

Drept urmare, la momentul examinării cererii de strămutare, se analizează existenţa unei suspiciuni rezonabile colective, mai precis dacă imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei este afectată din cauza împrejurărilor cauzei ori calităţii părţilor.

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abţinere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini sau comportamente care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existenţa unei lipse de obiectivitate şi imparţialitate colectivă, reflex al influenţei exercitate de climatul în care se desfăşoară procesul penal.

Analizând, în aceste coordonate de principiu, motivele invocate de petent, Înalta Curte constată că acestea nu au natura împrejurărilor reglementate de dispoziţiile art. 71 din C. proc. pen., care să genereze o suspiciune colectivă de natura celei menţionate anterior, specifică unei cereri de strămutare.

Astfel, ceea ce priveşte precizarea petentului referitoare la existenţa unui istoric sistematic de respingere a plângerilor similare, aceasta reprezintă, în realitate, nemulţumirea sa faţă de soluţiile anterioare pronunţate în cauze penale similare şi nu pot justifica, în mod obiectiv, admiterea cererii de strămutare.

Aspectul evocat de petent privind eventuala lipsa de transparenţă în legătură cu plângerile formulate la Inspecţia Judiciară nu este de natură a genera o suspiciune colectivă de lipsă a imparţialităţii întregului corp de magistraţi şi nu poate justifica îndoielile pe care le are petentul cu privire soluţionarea cauzei

De asemenea, criticile petentului referitoare la eventualul refuz de comunicare a numărului de înregistrare al cauzei de către curtea de apel şi atitudinea procurorului de şedinţă, chiar dacă ar viza situaţii reale, nu se încadrează motivelor prevăzute de art. 71 din C. proc. pen.

Deopotrivă, nemulţumirile petentului cu privirea la fixarea termenului de judecată fără citarea intimaţilor ori limitarea cuvântului său în cursul şedinţei de judecată, nu constituie motive temeinice de strămutare şi nu sunt de natură să pună sub semnul îndoielii imparţialitatea tuturor judecătorilor instanţei.

În consecinţă, motivele învederate nu conduc la dovedirea cerinţelor legale care să fundamenteze strămutarea, petentul invocând aspecte care nu atrag aplicabilitatea dispoziţiilor art. 71 din C. proc. pen.

În contextul celor expuse, nu se pot reţine elemente de natură care să conducă la existenţa vreunei îndoieli asupra imparţialităţii şi obiectivităţii judecătorilor de la nivelul Curţii de Apel Bucureşti, în sensul că nu ar exista condiţii pentru desfăşurarea unui proces echitabil la nivelul acestei instanţe, nemulţumirile petentului nefiind confirmate de date obiective care să susţină o atare temere şi să legitimeze eventuala strămutare a cauzei.

Pe cale de consecinţă, în lipsa unor elemente concrete care să confirme bănuielile şi temerile petentului, împrejurările invocate de acesta, astfel cum au fost expuse în cuprinsul cererii, nu pot conduce la admiterea prezentei cereri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curţii de Bucureşti, secţia a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2025, aflat pe rolul Curţii de Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2025.