Inadmissibility of appeal against final decision on correction of material errors in complaint against dismissal order

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2025

Asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 03 octombrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins ca neîntemeiată, în temeiul art. 282 C. proc. pen., nulitatea relativă invocată de petentul A..

În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanţei de clasare din data de 20.12.2023 emisă în dosar nr x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinută prin ordonanţa nr. 9/II/2/2024 din data de 05.02.2024 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, ordonanţe care au fost menţinute.

A fost obligat petentul la 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, în esenţă, în ceea ce priveşte cererea prin care s-a invocat nulitatea relativă a încheierii din 15.05.2028, că cererea de recuzare formulată de către petent a fost soluţionată cu respectarea dispoziţiilor legale, în deplin acord cu dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară (chiar dacă în urma pronunţării asupra acesteia, petentul nu a obţinut o soluţie favorabilă), astfel că nu au fost încălcate normele legale şi nu s-a produs o vătămare a drepturilor petentului ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.

De asemenea, referitor la plângerea formulată împotriva soluţiei de clasare, s-a constatat că situaţia de fapt expusă de procurori în cuprinsul ordonanţelor atacate este confirmată de actele din dosarul de urmărire penală nr. 239/P/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, susţinerile din plângerea petentului nefiind de natură să conducă la o altă stare de fapt decât cea reţinută în considerentele ordonanţei de clasare şi nici la o altă interpretare a normelor de drept incidente, soluţia de clasare adoptată fiind conformă prevederilor legale.

La data de 08.11.2024, petentul A. a formulat a cerere prin care a invocat nulitatea relativă a încheierii din 03.10.2024 pronunţate în dosarul nr. x/2024 având în vedere următoarele: lipsa completării în fişa de repartiţie a dosarului nr. x/2018 din 16.04.2018 a numărului de dosar de repartizat, obiectului dosarului, intimaţilor; fila trimisă de doamna judecător B. la Inspecţia Judiciară a fost întocmită în fals, cu erori de ortografie puse pe seama sistemului ECRIS în aplicaţia de repartizare aleatorie; emiterea adresei prin care doamna judecător C. a solicitat comunicarea dosarului penal nr. x/2016 pentru judecarea dosarului penal din 2018, adresă acceptată de către procuror; consemnarea în hotărârea din data de 17.05.2018 emisă de judecătorul D. că cererea de recuzare a fost înregistrată pe 15.05.2918 fără să existe în Registrul de intrări pe data de 15.05.2015 acea înregistrare aşa cum rezulta din copia trimisă în septembrie 2024 de pe fila x/2018 a Registrului de intrări; neexaminarea probei privind falsul întocmirii ordonanţei din 23.11.2017 de trimitere a numitului E. la examinarea cu poligraful cu remiterea rezultatului pe data de 15.11.2017; consemnarea eronată din dosarul nr. x/2024, potrivit căreia nu are importanţă data înregistrării cererii de recuzare, contrar prevederilor C. proc. pen.

La data de 08.11.2024, petentul A. a depus o cerere de îndreptare a erorilor materiale din încheierea din 03.10.2024 prin care a solicitat următoarele: la pagina 1, la paragraful 7, textul "la inspecţia judiciară cu textul y eşuată" să fie corectat în sensul "la Inspecţia Judiciară de către Dna judecător B. cu textul "Motiv repartizare eşuată" în care lit. z) este înlocuita cu y"; la pagina 2, paragraful 5 să fie completat după cuvântul E. cu textul "şi comisarul de la IJP Prahova F."; la pagina 2, paragraful 8 să fie corectat textul "E. fusese citat" cu textul "E. nu fusese citat"; la pagina 2, paragraful 9 să fie corectat textul "fost efectuate cercetări" cu textul "nu au fost efectuate cercetări"; la pagina 2, paragraful 10 să fie completat la sfârşit cu textul "şi judecător D."; la pagina 5, paragraful 3 să fie completat la sfârşit cu textul "şi procuror G."; la pagina 5, paragraful 6 de corectat textul "numărului de dosar x/2016" cu textul "numărului de dosar x/2017"; la pagina 7, paragrafele 5 şi 6, de înlocuit textul "al Tribunalului Prahova" cu textul "al Judecătoriei Vălenii de Munte"; la pagina 7, paragraful 6 de completat după textul "disponibile" de la sfârşit cu textul "iar obiectul dosarului x/2018 ca şi parametrul modificat 10-36 nu figurează în cele 5 file de repartiţie aleatorie"; la pagina 12, paragraful 5 de corectat textul "(C1,C1,C3)" cu textul "(C1,C2,C3)"; la pagina 12, paragraful 8 de completat după textul "repartizarea dosarului nr. x/2018" cu următorul text "şi chiar a trimis fila care consfinţeşte modificarea parametrului de repartizare 10-36 zile"; la pagina 13, paragraful 3, de completat după textul "eroare materială" cu următorul text "exceptând emiterea încheierii din 15.05.2018 la dosarul x/2018"; la pagina 15, paragraful 3 de corectat textul "plângerea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .împotriva ordonanţei de clasare din data de 10.12.2023" cu textul:

"plângerea . . . . . . . . . .împotriva ordonanţei de clasare 9/II/2/2024 din data de 5.02.2024".

Prin încheierea din 25 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 278 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea de şedinţă pronunţată la data de 03.10.2024, formulată de către petentul A..

În ceea ce priveşte cererea prin care s-a invocat nulitatea relativă a încheieri de şedinţă pronunţată la data de 03.10.2024, s-a dispus înaintarea cauzei către serviciul registratură pentru a se înregistra ca şi cale de atac şi a se înainta la instanţa de control judiciar pentru soluţionare.

Au fost menţinute dispoziţiile încheierii de şedinţă pronunţată la data de 03.10.2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat petentul la suma de 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Ploieşti, examinând cererile formulate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, potrivit dispoziţiilor incidente în cauză, în raport de criticile invocate de petent, dar şi din oficiu sub toate aspectele, a constatat că, în ceea ce priveşte cererea prin care s-a invocat nulitatea relativă a încheierii de şedinţă pronunţate la data de 03.10.2024 în dosarul nr. x/2024, în realitate, petentul a contestat respectiva hotărâre, motiv pentru care a fost înaintată cauza pe cale administrativă la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea căii de atac.

În ceea ce priveşte solicitarea de îndreptare a erorilor materiale strecurate încheierea de şedinţă pronunţată la data de 03.10.2024 în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel Ploieşti a constatat că, susţinerile sunt, în realitate, aprecieri de natură subiectivă ale petentului, nefiind îndeplinite condiţiile pentru a se dispune îndreptarea erorilor materiale, iar aspectele de ordin ortografic invocate de către petent nu sunt de natură să afecteze soluţia dispusă în cauză, motiv pentru care cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei încheieri, la 02.12.2024, a formulat contestaţie petentul A., solicitând, în esenţă, îndreptarea erorilor materiale indicate în cererea depusă la data de 18.11.2024.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, sub nr. x/2024.

Prin sentinţa penală nr. 130 din 27 decembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 50 C. proc. pen. a fost admisă excepţia necompetenţei materiale în cauza având ca obiect calea de atac declarată de petentul A. împotriva încheierii de şedinţă pronunţate la data de 25 noiembrie 2024 de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul penal nr. x/2024 şi a fost declinată cauza în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie spre competentă soluţionare.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Ploieşti a reţinut, în esenţă, că prin cererea formulată la data de 02.12.2024, petentul A. a exercitat o cale de atac împotriva încheierii din data de 25 noiembrie 2024 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de îndreptare erori materiale formulată de petent, iar respectiva cale de atac este în competenţa exclusivă a instanţei superioare în grad, respectiv a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu, în sistem informatizat, Completului nr. 7, pentru termenul de judecată din 28 ianuarie 2025.

La acest termen, reprezentantul Ministerului Public a invocat excepţia inadmisibilităţii apelului, având în vedere că este exercitat împotriva unei încheieri pronunţate în cursul judecării unei plângeri formulate împotriva unei soluţii de clasare.

Examinând apelul formulat de petentul A. prin prisma excepţiei invocate, dar şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru motivele arătate în continuare.

Dând eficienţă principiilor legalităţii căilor de atac şi liberului acces la justiţie, reglementate de dispoziţiile art. 129 şi art. 21 din Constituţia României, revizuită, precum şi exigenţelor determinate prin art. 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiţionată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele şi pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Aşadar, revine părţii interesate obligaţia de a sesiza instanţele de judecată în condiţiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

În speţă, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că petentul A. a formulat apel împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 pronunţată în dosarul nr. x/2024, prin care Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea formulată de acesta de îndreptare a erorilor materiale strecurate în încheierea din 03 octombrie 2024, pronunţată în acelaşi dosar, hotărâre care, potrivit art. 278 C. proc. pen., faţă de conţinutul său, respectiv de faptul că are o existenţă juridică numai în raport cu actul a cărui îndreptare se solicită, este supusă aceleiaşi căi de atac precum încheierea din 03 octombrie 2024, prin care, în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei de clasare din data de 20.12.2023 emisă în dosar nr x/2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, menţinută prin ordonanţa nr. 9/II/2/2024 din data de 05.02.2024 a Procurorului General al aceleiaşi unităţi de parchet.

De asemenea, din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 341 C. proc. pen., rezultă că încheierea prin care s-a pronunţat una dintre soluţiile prevăzute de alin. (6), alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) şi d) şi alin. (71) este definitivă, acelaşi regim juridic având şi încheierile pronunţate în procedura de îndreptare a erorilor materiale, prevăzută de art. 278 C. proc. pen.

Rezultă, aşadar, că atât încheierea din 03 octombrie 2024 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în temeiul art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., cât şi cea din 25 noiembrie 2024 a aceleiaşi instanţe, prin care a fost respinsă cererea formulată de petentul A. de îndreptare a erorilor materiale, sunt definitive, conform textelor legale sus menţionate.

În aceste condiţii, raportat la dispoziţiile legale anterior menţionate, se constată că petentul A. a promovat o cale de atac împotriva unei încheieri definitive, învestind Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea acesteia, deşi nu întruneşte cerinţele legale.

Or, atâta timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării unei căi de atac şi împotriva încheierilor definitive prin care s-a respins cererea de îndreptare a erorilor materiale strecurate într-o hotărâre pronunţată în procedura de judecată a plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, o asemenea procedură nu este admisibilă, întrucât în situaţia contrară s-ar încălca principiul instituit prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile… pot exercita căile de atac, în condiţiile legii". În consecinţă, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., faţă de culpa sa procesuală, petentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul A. împotriva încheierii din 25 noiembrie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul petent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 28 ianuarie 2025.