Acquittal for influence trading based on absolute nullity of unauthorized technical surveillance and lack of corroboration of interested witness testimony

Şedinţa publică din data de 23 octombrie 2025

Asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 103/F din 05.07.2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) pe o perioadă de 3 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata şi în cazul executării pedepsei principale.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de probaţiune Bucureşti a executării pedepsei principale aplicată inculpatului A. şi implicit a pedepsei accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat, potrivit art. 92 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., i s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe serviciului de probaţiune, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă; să comunice serviciului de probaţiune informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., i s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Administraţiei Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 Bucureşti sau al Arhiepiscopiei Bucureştilor, astfel cum se va decide de către consilierul de probaţiune, potrivit art. 404 alin. (2) din C. proc. pen.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 şi art. 97 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare şi, respectiv, anulare a suspendării sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 04.10.2022, ora 1745, până la 05.10.2022, ora 1745.

În temeiul art. 291 alin. (2) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei de 2.000 de euro.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), (2), (4) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită în privinţa inculpatului A. prin ordonanţa nr. 187/P/2022 din 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte ca Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 17.10.2022 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, menţinută ulterior prin încheierea din 17.11.2022 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.2 şi, ulterior, restrânsă prin încheierea din 20 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.9 şi care poartă asupra sumei de 2.000 de euro, depusă de către inculpat în contul nr. x deschis la B. S.A. şi indisponibilizată conform procesului-verbal de instituire sechestru din data de 01.11.2022.

În temeiul art. 396 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public) pe o perioadă de 3 ani, după rămânerea definitivă a hotărârii, conform art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi k) din C. pen., i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat şi de a ocupa o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata şi în cazul executării pedepsei principale.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supravegherea Serviciului de probaţiune Bucureşti a executării pedepsei principale aplicată inculpatului C. şi implicit a pedepsei accesorii a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, calculat, potrivit art. 92 alin. (2) C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., i s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe serviciului de probaţiune, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; să comunice serviciului de probaţiune schimbarea locului de muncă; să comunice serviciului de probaţiune informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., i s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., i s-a impus inculpatului ca, pe durata termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 80 de zile, în cadrul Administraţiei Domeniului Public şi Dezvoltare Urbană Sector 6 Bucureşti sau al Arhiepiscopiei Bucureştilor, astfel cum se va decide de către consilierul de probaţiune, potrivit art. 404 alin. (2) din C. proc. pen.

În temeiul art. 404 alin. (2) din C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 şi art. 97 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare şi, respectiv, anulare a suspendării sub supraveghere.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 04.10.2022, ora 1730, până la 05.10.2022, ora 1730.

În temeiul art. 291 alin. (2) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul C. a sumei de 1.000 de euro.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) raportat la art. 249 alin. (1), (2), (4) din C. proc. pen., a fost menţinută măsura sechestrului asigurător instituită în privinţa inculpatului C. prin ordonanţa nr. 187/P/2022 din 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte ca Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 17.10.2022 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, apoi menţinută prin încheierea din 17.11.2022 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.2 şi, ulterior, restrânsă prin încheierea din 20 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.9 şi care poartă asupra sumei de 1.000 de euro, depusă de către inculpat în contul nr. x deschis la B. S.A. şi indisponibilizată conform procesului-verbal de instituire sechestru din data de 20.10.2022.

În temeiul art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., au fost obligaţi, fiecare dintre inculpaţi, la plata sumei de câte 10.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care 7.450 RON, aferent fazei de urmărire penală, iar, 2.550 RON, aferent fazei de cameră preliminară şi judecată în primă instanţă).

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă, a reţinut că, prin rechizitoriul nr. x/2022 din 08.11.2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei, s-a dispus trimiterea în judecată sub măsura preventivă a controlului judiciar, a inculpaţilor A. pentru săvârşirea infracţiunii de "trafic de influenţă", prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 şi C. pentru săvârşirea infracţiunii de "complicitate la trafic de influenţă", prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Lega nr. 78/2000).

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpaţilor trimişi în judecată, s-a reţinut, în esenţă că:

- inculpatul A. - ofiţer de poliţie în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti, şef al Biroului Accidente Rutiere Soldate cu Victime, având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, din ianuarie 2022, până la sesizarea organelor de urmărire penală (21 septembrie 2022), beneficiind în acest sens de sprijinul inculpatului C., avocat, membru activ al Baroului Bucureşti, a pretins şi primit suma totală de 3.000 de euro, dintre care 2.000 de euro, în mod nemijlocit şi 1.000 de euro prin intermediul inculpatului C., de la D., lăsând să se creadă că are influenţă asupra altor poliţişti din cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti şi promiţând că îi va determina să îndeplinească acte care intră în atribuţiile acestora de serviciu, în sensul de a determina darea unei soluţii de clasare în dosarul în care D. este cercetat pentru conducerea pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, soluţie de clasare ce ar fi urmat să fie dispusă ca urmare a stabilirii în mod fraudulos a unei alcoolemii de sub 0,80 gr‰;

- inculpatul C. - avocat, membru activ al Baroului Bucureşti, din ianuarie 2022 până la sesizarea organelor de urmărire penală (21 septembrie 2022) i-a acordat sprijin inculpatului A., ofiţer de poliţie în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti, şef al Biroului Accidente Rutiere Soldate cu Victime, având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare (calitate cunoscută de inculpatul C.), în activitatea acestuia de pretindere şi primire a sumei totale 3.000 de euro, dintre care 2.000 de euro în mod nemijlocit şi 1.000 de euro prin intermediul inculpatului C., de la D., lăsând să se creadă că are influenţă asupra altor poliţişti în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti şi promiţând că îi va determina să îndeplinească acte care intră în atribuţiile acestora de serviciu, în sensul de a determina darea unei soluţii de clasare în dosarul în care D. este cercetat pentru conducerea pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, soluţie de clasare ce ar fi urmat să fie dispusă ca urmare a stabilirii în mod fraudulos a unei alcoolemii de sub 0,80 gr‰.

Pentru stabilirea şi dovedirea situaţiei de fapt reţinută în rechizitoriu, procurorul de caz a avut în vedere următoarele mijloace de probă: declaraţiile martorului D., declaraţiile inculpaţilor C. şi A., declaraţiile martorilor E., F., G., H. şi I., procesele-verbale de redare a conversaţiilor interceptate în temeiul măsurilor de supraveghere tehnică şi planşele fotografice anexe, procesele-verbale de redare a conversaţiilor dintre D. şi cei doi inculpaţi, înregistrate de către cel dintâi cu mijloace proprii şi predate organelor de urmărire penală, procesul-verbal privind documentele puse la dispoziţie de D. şi înscrisul olograf anexă, predat de acesta, procesul-verbal privind listarea conversaţiilor J. puse la dispoziţie de D. şi materialele aferente, procesul-verbal privind efectuarea de planşă fotografică după conversaţiile J. puse la dispoziţie de D., procesul-verbal privind redarea unor însemnări din agenda predată de către inculpatul C., procesul-verbal privind informaţiile conţinute de registrele de acces în sediul Brigăzii Rutiere Bucureşti, procesele-verbale privind efectuarea percheziţiilor informatice asupra telefoanelor inculpaţilor şi materialele rezultate în urma percheziţiilor informatice, înscrisurile judiciare relevante care au constituit dosarul nr. x/2022 AL Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 Bucureşti.

Prin acelaşi rechizitoriu, în temeiul dispoziţiilor art. 328 alin. (3) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. h) C. proc. pen. şi la art. 292 alin. (2) C. pen., s-a dispus clasarea cauzei cu privire la săvârşirea de către D. a infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 din C. pen., iar, în temeiul art. 328 alin. (3) C. proc. pen. şi art. 318 alin. (1), (2) şi 3 din acelaşi act normativ, s-a dispus renunţarea la urmărire penală faţă de suspectul D., sub aspectul comiterii infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., cu obligarea acestuia, conform art. 318 alin. (6) lit. c) C. proc. pen., la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sector 1 sau al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, la data de 29 iulie 2022, sub nr. x/2022, în vederea desfăşurării procedurii de cameră preliminară, fiind format dosarul asociat nr. x/2022

Prin încheierea din 02.03.2023, judecătorul de cameră preliminară din cadrul primei instanţe a constatat legalitatea sesizării instanţei, a efectuării actelor şi a administrării probelor în faza de urmărire penală, respingând, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpaţii A. şi C. şi a dispus începerea judecăţii.

Contestaţiile formulate de inculpaţi împotriva încheierii anterior menţionate au fost respinse, ca nefondate, prin încheierea nr. 384/CO- C. pen. din 18.05.2023 pronunţată de Completul de 2 judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. x/2023.

În etapa cercetării judecătoreşti, după ce la termenul din data de 13 iulie 2023 s-a dat citire rechizitoriului, la interpelarea instanţei, inculpaţii A. şi C. au precizat, în prezenţa apărătorilor aleşi, că nu doresc să uzeze de procedura simplificată de judecare a cauzei, bazată pe recunoaşterea învinuirii.

În aceste condiţii, Curtea a dispus ca cercetarea judecătorească să fie efectuată potrivit procedurii de drept comun, conform prevederilor art. 374 alin. (5) şi 10 şi art. 376 C. proc. pen.

Prin urmare, în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a procedat, în mod nemijlocit, în condiţii de publicitate şi contradictorialitate, la ascultarea sub prestare de jurământ a martorilor D., E., G., F., H. şi I..

De asemenea, la termenul de judecată din data de 28 noiembrie 2023, după ce le-au fost aduse la cunoştinţă drepturile conferite de calitatea lor procesuală, Curtea a procedat la audierea inculpaţilor A. şi C..

În cadrul probei cu înscrisuri ce i-a fost încuviinţată, inculpatul A. a depus la dosarul cauzei, factura şi bonul fiscal ce atestă plata pe care a făcut-o personal pentru sejurul pe care l-a petrecut la K. din staţiunea Cap Aurora, judeţul Constanţa în perioada 08.07-12.07.2022, certificatul de căsătorie cu numita L., documente medicale cu privire la starea de sănătate a soţiei sale, L., actele de stare civilă ale membrilor familiei sale (soţia şi cei doi copii), documente de studii aparţinând celor doi copii ai săi, un extras de cont care atestă plata de către inculpat la data de 10.05.2022, a unor servicii medicale, în valoare de 590 de RON, prestate în cadrul clinicii M. din Bucureşti, precum şi înscrisuri medicale referitoare la intervenţia chirurgicală ortopedică la care a fost supusă în luna mai 2022, mătuşa inculpatului, numita N..

La termenul de judecată din data de 31 octombrie 2023, în contextul pronunţării deciziei nr. 64/HP din 02 octombrie 2023 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, apărarea inculpatului C., invocând prevederile art. 282 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 148 alin. (3) şi 10 C. proc. pen., precum şi Hotărârea CJUE din 21 octombrie 2021, pronunţată în cauza C-282/2020, a solicitat să se constate nulitatea (în condiţiile nulităţii relative) a mijloacelor de probă obţinute prin mijlocirea martorului denunţător D., care a acţionat ca şi colaborator de fapt al organului de urmărire penală, fără ca activitatea sa de strângere probe să fie autorizată prin mandat de supraveghere tehnică emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi, iar, subsecvent, să se dispună excluderea fizică din dosar a acestor mijloace de probă lovite de nulitate, precum şi eliminarea referirilor la acestea din cuprinsul actului de sesizare şi din cuprinsul celorlalte acte de la dosar, această cerere fiind însuşită şi susţinută şi de către apărătorii inculpatului A..

În cursul judecăţii în primă instanţă, măsura preventivă a controlului judiciar dispusă faţă de inculpaţii A. şi C. în faza urmăririi penale a fost menţinută, succesiv, pentru perioade de câte 60 de zile, iar, prin încheierea de şedinţă din 20 decembrie 2023 pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, definitivă prin decizia penală nr. 867/CO din 27 decembrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, în temeiul art. 362 alin. (1), (2) rap. la art. 208 alin. (5) şi art. 242 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus revocarea acestei măsuri preventive.

Totodată, prin încheierea din 20 iulie 2023, pronunţată în dosarul asociat nr. x/2022, procedându-se la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurilor asiguratorii instituite faţă de inculpaţii trimişi în judecată, s-au dispus următoarele:

- în temeiul art. 2502 raportat la art. 250 şi art. 2501 din C. proc. pen., s-a constatat că măsura sechestrului asigurător, instituit în privinţa inculpatului A. prin ordonanţa nr. 187/P/2022 din 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 17.10.2022 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, menţinută prin încheierea din data de 17.11.2022 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.2, poartă asupra sumei de 2.000 de euro, care a fost depusă de către inculpat în contul nr. x deschis la B. S.A., indisponibilizată conform procesului-verbal de instituire sechestru din data de 01.11.2022, astfel încât s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra altor bunuri mobile şi imobile aflate în posesia ori proprietatea inculpatului.

- în temeiul art. 2502 raportat la art. 250 şi art. 2501 din C. proc. pen., s-a constatat că măsura sechestrului asigurător instituit în privinţa inculpatului C. prin ordonanţa nr. 187/P/2022 din 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 17.10.2022 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022 şi menţinută prin încheierea din data de 17.11.2022 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.2, poartă asupra sumei de 1.000 de euro, care a fost depusă de către inculpat în contul nr. x deschis la B. S.A., indisponibilizată conform procesului-verbal de instituire sechestru din data de 20.10.2022, astfel încât, s-a dispus ridicarea sechestrului asigurator instituit asupra altor bunuri mobile şi imobile aflate în posesia ori proprietatea inculpatului.

Analizând şi coroborând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma obiectului judecăţii, astfel cum este definit în art. 371 din C. proc. pen., Curtea a stabilit următoarea situaţie de fapt:

În dimineaţa zilei de 08 ianuarie 2022, martorul denunţător D. a fost oprit de către un echipaj al poliţiei rutiere în timp ce conducea pe drumurile publice autoturismul cu numărul de înmatriculare x, context în care, fiind testat cu aparatul etilotest, a rezultat o alcoolemie de 0,69g/l alcool pur în aerul expirat, după care acesta a fost condus la sediul Institutului Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici", unde i-au fost prelevate două probe biologice în vederea stabilirii gradului de îmbibaţie alcoolică.

Cauza având ca obiect cercetarea numitului D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui autovehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., a fost înregistrată la Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti, fiind repartizată de către martorul G., şeful Biroului Cercetare Infracţiuni Rutiere, lucrătorului de poliţie H. şi, totodată a fost înregistrată sub nr. x/2022 şi pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 6 Bucureşti (pe raza căruia fusese săvârşită fapta), urmând ca supravegherea activităţii de urmărire penală să fie realizată de către procurorul O., din cadrul acestei unităţi de Parchet.

Cu privire la specificul infracţiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, se impune a fi făcută precizarea că potrivit normei de încriminare a acestei infracţiuni, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen., limita inferioară a alcoolemiei care atrage răspunderea penală este 0,80 g/l, adică 800 de miligrame de alcool într-un litru de sânge.

Prin Decizia nr. 732/2014 a Curţii Constituţionale a fost declarată neconstituţionalitatea sintagmei "la momentul prelevării mostrelor biologice" din cuprinsul art. 336 alin. (1) al C. pen., efectul direct al pronunţării acestei decizii obligatorii erga omnes constând în aceea că valoarea alcoolemiei cu relevanţă din perspectiva normei de incriminare trebuie determinată în raport cu momentul săvârşirii acţiunii ce constituie elementul material al laturii obiective a infracţiunii respective (conducerea unui vehicul pe un drum public), când aceasta, care este esenţialmente o infracţiune de pericol, se consumă.

În condiţiile în care alcoolemia are un caracter evolutiv (în sensul că urmează o curbă ascendentă şi apoi descendentă), evoluţia acesteia fiind influenţată în mod determinat atât de constituţia fizică a persoanei vizate, cât şi de datele de consum declarate (tipul şi cantitatea de alcool ingerat, alimentele consumate, momentul consumului de alcool şi de alimente, raportat la momentele de interes, respectiv cel al depistării în trafic şi cele ale prelevării mostrelor biologice), iar organele de poliţie nu desfăşoară cu celeritate o anchetă efectivă pentru a stabili situaţia de fapt relevantă (împrejurările exacte ale consumului de alcool şi împrejurările conexe acestuia), există posibilitatea ca persoanele cu experienţă în domeniul cercetării de astfel de infracţiuni, ca şi cele care beneficiază de "asistenţă adecvată" în acest scop, să mistifice, în mod relativ facil, datele relevante pentru determinarea gradului de îmbibaţie alcoolică, în aşa fel încât calculul retroactiv al alcoolemiei să ducă la un rezultat inferior limitei ilicitului penal sau să determine imposibilitatea stabilirii alcoolemiei de la momentul depistării în trafic.

Revenind la speţa martorului denunţător D., întrucât acesta îl cunoscuse anterior pe avocatul C., din cadrul Baroului Bucureşti, care în anul 2021, îi acordase asistenţă juridică într-o cauză având ca obiect anularea unei sancţiuni contravenţionale la regimul circulaţiei pe drumurile publice (ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei sector 3 Bucureşti, în care instanţa de fond a anulat sancţiunea contravenţională, iar, Brigada de Poliţie Rutieră nu a declarat recurs împotriva respectivei sentinţe), atunci când a fost condus la INML în vederea prelevării mostrelor biologice l-a apelat pe avocatul în discuţie, care după ce a fost informat cu privire la ceea ce i se întâmplase martorului, l-a sfătuit pe acesta să nu dea nicio declaraţie în faţa organelor de poliţie la acel moment, ci să se prevaleze de dreptul la tăcere, sub motiv că doreşte să fie audiat în prezenţa unu apărător ales.

Ulterior, în data de 03 februarie 2022, martorul denunţător D. a încheiat cu avocatul C. un contract de asistenţă juridică şi reprezentare cu privire la dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în care a fost depusă împuternicirea avocaţială aferentă, pentru serviciile avocaţiale pe care se angaja să le presteze în respectiva cauză, martorul D. achitându-i inculpatului C. un onorariu în cuantum de 5.000 de RON (conform chitanţei seria x nr. x din 03.02.2022, depusă la dosarul cauzei în copie, în cursul cercetării judecătoreşti).

Cu acelaşi prilej, inculpatul C. i-a dat asigurări martorului D. că va apela la un bun prieten al său care lucrează în cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti şi care îl va ajuta să-şi recupereze permisul de conducere reţinut de către organele de poliţie în contextul faptei din data de 08 ianuarie 2022, însă acest lucru îl va costa.

În perioada următoare, dat fiind faptul că între inculpatul C., care are calitatea de avocat, iar anterior a fost ofiţer de poliţie, în perioada anilor 1990 - 2000 fiind chiar comandatul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti şi inculpatul A., care la acea vreme era ofiţer de poliţie în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti, având gradul de comisar-şef şi funcţia de şef al Biroului Accidente Rutiere Soldate cu Victime exista o strânsă relaţie de colaborare, cel dintâi l-a prezentat pe martorul D. celui din urmă, chiar în biroul acestuia din sediul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti.

În cadrul discuţiilor purtate cu acest prilej, inculpatul A. i-a promis martorului D. că îl va ajuta în demersul său vizând restituirea permisului de conducere, în sensul că îi va pune la dispoziţie o "retetă" (adică informaţiile nereale pe care martorul D. urma să le declare organelor de poliţie cu privire la consumul de alcool şi de alimente anterior depistării sale în trafic) şi că îi va determina pe colegii săi, poliţişti în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti să îndeplinească acte specifice atribuţiilor lor de serviciu astfel încât să se ajungă la propunerea de emitere a unei soluţii de clasare în acel dosar.

Fără a se putea stabili cu certitudine dacă în cadrul aceleiaşi întâlniri, sau al uneia ulterioare petrecută tot în biroul inculpatului A., întrucât aflase de la inculpatul C., că martorul D. avea o relaţie de amiciţie cu medicul ortoped P. de la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, inculpatul A. l-a rugat pe martorul D. să îl pună în legătură cu acest medic, pentru a o consulta pe o mătuşi a sa ce avea nevoie de o intervenţie chirurgicală ortopedică, ceea ce ulterior s-a şi întâmplat.

La data de 22 februarie 2022, la dosarul privindu-l pe martorul pe martorul D. a fost înregistrat buletinul de analiză toxicologică nr. x din 04 februarie 2022, potrivit căruia în urma analizei mostrelor biologice prelevate în data de 08 ianuarie 2022, a rezultat o alcoolemie de 2,45 gr.‰ (pentru prima probă, recoltată la ora 09:20), respectiv o alcoolemie de 2,26 gr.‰ (pentru a doua probă, recoltată la ora 10:20).

Aproximativ în aceeaşi perioadă (finalul lunii februarie 2022), la solicitarea expresă a inculpatului C., martorul D. i-a remis acestuia în incinta unei benzinării Q. situată în proximitatea sediului Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti suma de 1.000 de euro pe care inculpatul C. i-a spus că o va da mai departe inculpatului A. pentru rezolvarea problemei dosarului penal în care era implicat.

Ca urmare a faptului că agentul de poliţie H., căreia îi fusese repartizat spre instrumentare dosarul penal nr. x/2022 privindu-l pe martorul D. a intrat într-o perioadă mai îndelungată de inactivitate profesională, în vederea pregătirii examenului de licenţă, în această cauză nu a fost dispusă efectuarea în continuare a urmăririi penale, iar, D. nu a fost chemat în vederea audierii în calitate de suspect.

În acest context, inculpatul A., la insistenţele inculpatului C., dar şi ale martorului D., a încercat să determine repartizarea dosarului către agentul de poliţie I., însă acest demers nu s-a concretizat.

La data de 23 mai 2022, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a fost înregistrată cererea formulată de inculpatul C., în calitate de apărător ales la martorului D., prin care a solicitat procurorului de caz să dispună repartizarea cauzei către un alt lucrător de poliţie, iar la data de 31 mai 2022, această cerere a fost transmisă de către unitatea de parchet către Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti "pentru a fi avută în vedere la soluţionarea dosarului".

Totodată, la data de 30 mai 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, îi comunicase inculpatului C., că dosarul clientului său urmează a fi repartizat altui lucrător de poliţie, sens în care "urmează a vă adresa cms sef G.".

Urmare a acestor demersuri, la data de 14 iunie 2022, dosarul nr. x/2022 a fost predat de către martora H., pe bază de proces-verbal martorului G., şeful Biroului Cercetare Infracţiuni Rutiere, iar la data de 16 iunie 2022, acesta din urmă a repartizat şi predat acelaşi dosar lucrătorului de poliţie F., care urma să continue activitatea de urmărire penală în respectiva cauză.

La data de 20 iunie 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de martorul D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

Între timp, inculpatul A., pe baza datelor relevante pentru recalcularea alcoolemiei preluate din dosarul martorului D. (referitoare la rezultatele analizei probelor biologice, la caracteristicele fizice ale făptuitorului - înălţime, greutate, la momentul opririi în trafic şi cele ale prelevării mostrelor biologice) a obţinut de la INML Mina Minovici "reţeta pentru D.", pe care i-a dictat-o inculpatului C., care la rându-i a consemnat-o olograf în agenda sa profesională, în pagina aferentă datei de 20 iunie 2022 (respectiva însemnare având următorul conţinut:

"ND 920 - 2,4 1020 - 2,26 1,80m 108 kg între 755 şi 815 - a consumat o bere 500 ml şi 400 ml palincă şi a mâncat o omletă cu şuncă şi salată").

Ulterior, inculpatul C. a transcris "reţeta" primită de la inculpatul A., pe o foaie de hârtie şi a înmânat-o martorului D., pentru ca acesta să ştie ce să declare în momentul în care urma să fie audiat în cauză, în calitate de suspect, în aşa fel încât, în raport cu datele de consum declarate în mod nereal, recalcularea alcoolemiei să determine un rezultat sub pragul infracţional sau cel puţin o imposibilitate a stabilirii alcoolemiei din momentul depistării în trafic.

În data de 21 iunie 2022, în cadrul unei întâlniri care a avut loc la solicitarea inculpatului C. tot în incinta staţiei de benzină Q. situată în apropierea Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti, acesta i-a cerut martorului D. suma de 2.000 de euro, comunicându-i că această sumă trebuia să ajungă în aceeaşi zi la comisarul-şef de poliţie A..

După ce a făcut rost de suma solicitată pe care a împrumutat-o de la martorul E., martorul D. l-a contactat telefonic pe inculpatul C., pentru a-i înmâna banii, însă acesta i-a cerut să meargă să îi ducă personal banii inculpatului A., întrucât el era ocupat cu un proces.

Drept urmare, martorul D. l-a apelat pe inculpatul A., care i-a comunicat că discutase deja cu inculpatul C. şi că îl aştepta la el în birou, la Brigada de Poliţie Rutieră Bucureşti, astfel că s-a deplasat la sediul acestei instituţii. unde nu a fost înregistrat în registrul de acces cum se întâmpla de obicei, întrucât inculpatul A. anunţase că îl aşteaptă. În continuare a mers în biroul inculpatului A., situat la parterul clădirii, unde fiind doar ei doi, i-a înmânat acestuia suma de 10.000 de le, pe care şi-a pus-o în buzunar.

Cu acelaşi prilej, inculpatul A. i-a comunicat martorului D. că urmează ca zilele următoare să dea o declaraţie în faţa poliţistului F. şi că trebuie să declare "reţeta" pe care o primise de la el prin intermediul avocatului C..

A doua zi după ce a primit suma de 10.000 RON de la martorul D., respectiv în 22 iunie 2022, inculpatul A., care avea şi calitatea de lider al Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual la nivelul Brigăzii Rutiere Bucureşti, l-a chemat în biroul său pe martorul F., căruia îi fusese repartizat spre instrumentare dosarul penal privindu-l pe martorul D. şi sub pretextul înmânării unor materiale promoţionale privind activitatea sindicală, i-a strecurat printre acestea, fără cunoştinţa martorului, un plic cu o sumă de bani. În ziua imediat următoare, crezând că este vorba despre o simplă greşeală şi că acel plic nu ar fi trebuit să ajungă la el, martorul F. i-a restituit inculpatului A. plicul cu suma de bani respectivă.

La data de 23 iunie 2022, inculpatul C. însoţit de martorul D. s-au prezentat la sediul Brigăzii Rutiere în vederea audierii acestuia din urmă şi a prezentării "reţetei" furnizate de inculpatul A., pe baza căreia urma a se efectua calculul retroactiv al alcoolemiei, însă, dat fiind faptul că aceştia nu fuseseră citaţi în acest scop, martorul F. a refuzat să facă audierea ce i se solicita şi a predat dosarul nr. x/2022 şefului său nemijlocit martorul G., acuzând efectuarea de presiuni asupra sa în vederea urgentării soluţionării dosarului.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, Curtea a avut în vedere analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă:

Pentru a reţine această situaţie de fapt, Curtea a avut în vedere analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă:

- declaraţiile martorului D., prin care a fost ilustrată în detaliu întreaga activitate infracţională desfăşurată de către inculpaţi, în legătură cu pretinderea şi primirea unor sume de bani în schimbul promisiunii de traficare a influenţei pe care inculpatul A., sprijinit de inculpatul C., a lăsat să se creadă că o are asupra lucrătorilor de poliţie rutieră care se ocupau de instrumentarea dosarului de urmărire penală în care martorul D. era cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului, în scopul obţinerii unei soluţii favorabile pentru acesta;

- procesele-verbale de redare a conversaţiilor purtate în mediul ambiental între martorul D., pe de o parte, şi inculpaţii C., respectiv A., pe de altă parte, înregistrate de către martorul denunţător cu mijloace proprii.

Astfel, din cuprinsul proceselor-verbale de redare a conţinutului acestor conversaţii, instanţa de fond a reţinut că respectivele discuţii au avut loc după "incidentul neprevăzut" petrecut în data de 23 iunie 2022, cu martorul F..

Cu privire la cea de-a doua conversaţie dintre martorul D. şi inculpatul C. (în ordinea consemnării în procesul-verbal de redare a acestora), s-a reţinut că aceasta a avut loc în intervalul în care inculpatul A. s-a aflat la mare, adică după data de 08 iulie 2022.

-procesele-verbale de redare a conversaţiilor purtate de fiecare dintre cei doi inculpaţi, separat, cu martorul D., interceptate şi înregistrate în baza măsurilor de supraveghere tehnică.

Sub acest aspect, Curtea a reţinut că aspectele probatorii ce se desprind din cuprinsul proceselor-verbale de redare a celor două conversaţii purtate în mediul ambiental între inculpatul C. şi martorul D., cu prilejul întâlnirilor din datele de 26 septembrie 2022 şi 30 septembrie 2022, respectiv a dialogului ambiental ce a avut loc între inculpatul A. şi martorul D., în data de 27 septembrie 2022, discuţii interceptate şi înregistrate în baza măsurilor de supraveghere tehnică încuviinţate în cauză, descriu imaginea exactă a circumstanţelor factuale şi a modului de desfăşurare a activităţilor infracţionale în care inculpaţii s-au implicat în mod conştient şi deliberat, în considerente fiind prezentate, cu titlu exemplificativ, doar pasaje considerate relevante din aceste conversaţii.

-declaraţiile martorei H., lucrătorul de poliţie căruia i-a fost repartizat iniţial dosarul privindu-l pe D., din cuprinsul cărora Curtea a reţinut aspecte referitoare la circumstanţele în care a predat acest dosar şefului său direct G., iar, apoi la reluarea activităţii dosarul i-a fost restituit, fără a fi, între timp, soluţionat.

- declaraţiile martorului F., lucrătorul de poliţie căruia i-a fost repartizat dosarul privindu-l pe D. după predarea acestuia de către martora H., au fost apreciate de către prima instanţă ca prezentând relevanţă sub aspectul "interesului" manifestat de către inculpaţii A. şi C. în vederea soluţionării cu celeritate a respectivului dosar.

- declaraţiile martorei I.;

-declaraţiile martorului E., prieten al denunţătorului D., care vin să confirme susţinerile acestuia din urmă cu privire la sumele de bani pe care le-a împrumutat de la martorul în discuţie, atunci când se afla în proximitatea Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti.

- agenda profesională ridicată în cursul urmăririi penale de la inculpatul C., în cuprinsul căreia, aferent datei de 20 iunie 2022, este menţionată însemnarea olografă făcută de inculpatul C. la dictarea inculpatului A., cu următorul conţinut:

"D. 920- 2,4 1020- 2,26 1,80 m 108kg intre 755 şi 815- a consumat o bere 500 ml şi 400 ml palincă şi a mâncat o omletă cu şuncă şi salată".

Potrivit însemnările făcute în aceeaşi agendă, s-a reţinut, totodată, că, inculpatul C. a stabilt intâlniri cu inculpatul A. şi în legătură cu D., in datele de 14 februarie 2022, 16 martie 2022, 16 mai 2022 şi 24 mai 2022.

-înscrisul olograf prezentat de martorul D., primit de acesta de la inculpatul C. şi redactat de acesta din urmă, care conţine "reţeta" pe care martorul D. trebuia să o memoreze şi să o declare în faţa lucrătorilor de poliţie, cu prilejul audierii sale în calitate de suspect, astfel încât, pe baza acestor date de consum nereale să fie denaturant calculul retroactiv al alcoolemiei, având un conţinut conform însemnării din agenda profesională aparţinând inculpatului C., cu uşoare îmbunătăţiri.

- procesele-verbale de redare a conversaţilor purtate prin intermediul aplicaţiei J. de către fiecare dintre cei doi inculpaţi cu martorul D.;

Cu titlu prealabil, s-a menţionat că aceste conversaţii predate organelor de urmărire penală de către martorul D. au fost regăsite şi în telefoanele mobile ale celor doi inculpaţi, in urma percheziţilor informatice efectuate in cauză.

Potrivit conversaţiilor anterior menţionate, prima instanţă a reţinut că, inculpatul A. s-a întâlnit cu martorul D. în datele de 20 mai 2022 (la biroul lui A.), 20 iunie 2022, 21 iunie 2022 (când A. a coborât de la biroul acestuia), desigur, acestea nefiind singurele date când cei doi s-au întâlnit, ci doar datele când s-au întâlnit fără mijlocirea/prezenţa inculpatului C..

Din conţinutul aceloraşi conversaţii, s-a mai reţinut că, la data de 16 iunie 2022, inculpatul C. s-a întâlnit cu D. la benzinăria Q. din proximitatea sediului Brigăzii Rutiere Bucureşti.

-registrele de acces în clădirile unde se află sediul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti şi procesul-verbal intocmit cu privire la conţinutul acestora;

Coroborând aspectele ce reies din conversaţiile purtate prin intermediul aplicaţiei J. între inculpatul A. şi martorul D., cu declaraţiile acestuia din urmă, prima instanţă a reţinut că martorul D. a fost prezent la sediul Brigăzi Rutiere Bucureşti (la biroul inculpatului A.) şi in alte situaţii decât cele expres consemnate in aceste registre.

-înscrisurile judiciare aflate în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, cauză reunită în cursul urmăririi penale la dosarul nr. x/2022 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Procedând la examinarea apărărilor formulate de inculpaţii C. şi A., din perspectiva evaluării probatoriului administrat în cauză, Curtea a constatat că este nefondată cererea prin care aceştia, invocând incidenţa Deciziei nr. 64 din 02 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a Deciziei nr. 50 din 04 februarie 2020 a CCR, a Hotărârii CJUE dată în cauza C-282/20 la data de 21 octombrie 2021 (prin care cu referire la art. 6 alin. (3) din Directiva 2012/13/UE privind dreptul la informare şi art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE s-a statuat că textele anterior menţionate "se opun unei legislaţii naţionale care nu prevede o cale procedurală ce permite să se remedieze după şedinţa preliminară, într-o cauză penală, neclarităţile şi lacunele din conţinutul rechizitoriului"), au solicitat să se constate folosirea nelegală de către organul de urmărire penală în calitate de colaborator de fapt, autor de înregistrări nelegale şi ca agent provocator a denunţătorului D. şi să se înlăture de la dosar toate probele obţinute prin intermediul acestuia, ca fiind lovite de nulitate relativă,

Sub acest aspect, Curtea a reţinut, în primul rând, că, problema folosirii martorului denunţător D. ca şi colaborator de fapt al organului de urmărire penală a fost invocată încă din cursul procedurii de cameră preliminară, când, atât prin încheierea din data de 02.03.2023 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de apel Bucureşti, cât şi prin încheierea nr. 384/CO- C. pen. din data de 18.05.2023 pronunţată de Completul de doi judecători de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că în cauză nu au fost folosite metodele speciale de cercetare prevăzute de art. 138 alin. (1) lit. g) teza finală şi lit. h) C. proc. pen., a căror utilizare constituie atributul exclusiv al procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, pe baza evaluării criteriilor stabilite de legiuitor în cuprinsul art. 148 alin. (1) C. proc. pen., precum şi a unor aspecte de oportunitate referitoare la buna desfăşurare a urmăririi penale.

Prin Decizia nr. 64/HP din 02 octombrie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. nr. 1047 din 20 noiembrie 2023), instanţa supremă a statuat că este obligatorie sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică, atunci când procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul/colaboratorul autorizat în cauză să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, ori raportat la considerentele anterior menţionate, această dezlegare de drept nu poate fi incidentă în speţa pendinte, în condiţiile în care lipseşte situaţia premisă avută în vedere la edictarea acestei interpretări, aceea a autorizării folosirii în cauză a unui colaborator.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din cuprinsul proceselor-verbale întocmite în datele de 26.09.2022, 27.09.2022, respectiv 30.09.2022, măsurile de supraveghere tehnică vizând supravegherea video, audio şi prin fotografiere, încuviinţate faţă de inculpaţii C. şi A. de către judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a Penală, prin încheierea din data de 23.09.2022, în baza căreia a fost emis mandatul de supraveghere tehnică 23.09.2022, au fost puse în executare, cu respectarea prevederilor art. 142 alin. (1) din C. proc. pen., de către lucrători specializaţi de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, anume delegaţi în acest scop, prin ordonanţa procurorului de caz din data de 23.09.2022.

În concret, activităţile de supraveghere tehnică constând în înregistrarea audio a dialogurilor ambientale purtate de martorul D. cu inculpatul C., în datele de 26.09.2022 şi 30.09.2022, respectiv înregistrarea audio-video a dialogului ambiental ce a avut loc în data de 27.09.2022 între martorul D. şi inculpatul A., au fost realizate efectiv de către un ofiţer de poliţie judiciară din cadrul Serviciului Tehnic al DNA, care a fost cel care a manipulat tehnica de înregistrare prin montarea şi demontarea acesteia, iar apoi a avut acces şi a valorificat datele obţinute în urma efectuării acestor înregistrări prin încărcarea lor pe dispozitivul centralizat de stocare a datelor, în partiţia gestionată de Serviciul Tehnic al DNA, generarea codurilor de autentificare şi apoi redarea în formă scrisă a conţinutului conversaţiilor înregistrate.

În cadrul acestei activităţi, martorul D. a îndeplinit exclusiv rolul de purtător al mijloacelor tehnice speciale de înregistrare, fără a putea avea vreo intervenţie asupra acestora. Mai mult decât atât, astfel cum rezultă din declaraţia pe care martorul D. a dat-o în faţa instanţei de fond, la momentul în care îi era montată tehnica de înregistrare, nu i s-a comunicat de către procuror niciun fel de recomandare cu privire la atitudinea pe care ar fi trebuit să o adopte în timpul întâlnirilor înregistrate pe care urma să le aibă cu inculpaţii.

În plus, din conţinutul conversaţiilor purtate în aceste împrejurări nu reiese că martorul ar fi desfăşurat activităţi de culegere de date şi informaţii ce nu ar fi putut fi obţinute într-o altă modalitate, ci dialogurile purtate cu acel prilej s-au referit esenţialmente la fapte petrecute anterior şi care oricum fuseseră deja într-o anumită măsură documentate prin declaraţia martorului denunţător din data de 21.09.2022 şi prin înregistrările ambientale făcute de acesta cu mijloace proprii şi puse la dispoziţia organului de urmărire penală.

Nu în ultimul rând, modalitatea în care, în concret, în cauza pendinte s-a procedat la punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică are acoperire în autorizarea dată de către judecătorul de drepturi şi libertăţi şi din perspectiva faptului că măsurile de supraveghere tehnică încuviinţate de acesta l-au vizat deopotrivă şi pe martorul D..

În ceea ce priveşte valoarea probatorie şi forţa probantă a declaraţiilor martorului D., Curtea a constatat că, în cauză, nu se identifică argumente care să întemeieze nici solicitarea apărării inculpaţilor de excludere a acestor mijloace de probă, pe motiv că ar fi fost date de o persoană interesată, care a acţionat ca agent provocator şi, în acelaşi timp, ar fi contradictorii şi neverosimile.

Sub acest aspect, Curtea a reamintit că printr-o bogată jurisprudenţă a instanţei de contencios constituţional (Decizia nr. 59 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 639 din 1 august 2019, Decizia nr. 63 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 6 august 2019, Decizia nr. 727 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 9 martie 2020, Decizia nr. 108 din 25 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 402 din 15.05.2020 şi Decizia nr. 450 din 29 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1101 din 18 noiembrie 2021), s-a statuat că denunţătorul, inclusiv denunţătorul care are un beneficiu din perspectiva tragerii lui la răspundere penală, are calitatea de martor în procesul penal, iar declaraţiile acestuia au o valoare probatorie necondiţionată, fiind supuse principiului liberei aprecieri a probelor.

Din această perspectivă, Curtea a constatat că, în speţă, contrar susţinerilor apărătorilor inculpaţilor nu se regăsesc motive rezonabile care să determine convingerea instanţei în sensul că audierea martorului D. în cursul urmăririi penale s-ar fi realizat cu nerespectarea principiului loialităţii, consacrat prin dispoziţiile art. 101 C. proc. pen., în sensul că fiind tributar unei poziţii procesuale favorabile acuzării, cu scopul de a obţine satisfacerea propriilor interese procesuale în cauza în care era cercetat sub aspectul infracţiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului, acesta ar fi declarat ceea ce procurorul anchetator i-ar fi cerut să spună.

Ori sub acest aspect, cea mai elocventă dovadă a imparţialităţii şi obiectivităţii aspectelor relatate de martorul D. în cursul urmăririi penale, cu privire la faptele ce constituie obiectul judecăţii, reiterate apoi cu prilejul audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti, o constituie faptul că acestea sunt în mod convingător confirmate de numeroase alte mijloace de probă administrate în cauză, în special de conversaţiile înregistrate în mediul ambiental, atât prin mijloacele proprii ale denunţătorului, cât şi în baza mandatelor de supraveghere tehnică.

Pe de altă parte, Curtea nu a regăsit întemeiată nici solicitarea inculpaţilor de înlăturare a declaraţiilor martorului D. pentru motive legate de pretinsul caracter contradictoriu sau de lipsa de veridicitate a relatărilor făcute de acesta cu privire la anumite aspecte esenţiale ale acuzaţiei.

Sub acest aspect, referitor la modul de dobândire a sumei de 10.000 de RON (ce reprezintă echivalentul sumei de 2.000 de euro), pe care martorul D. a remis-o inculpatului A., cu titlu de preţ al traficării influenţei sale, Curtea a reţinut că deşi cu prilejul declaraţiei iniţiale din data de 21 septembrie 2022, martorul D. a menţionat că această sumă de bani ar fi împrumutat-o de la fratele său, ulterior, în declaraţia din 18 octombrie 2022 şi apoi cu prilejul audierii sale în cursul cercetării judecătoreşti, acesta a rectificat susţinerea iniţială, arătând că suma respectivă a împrumutat-o de la prietenul său, martorul E., susţinerile sale fiind confirmate de către acest martor, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în etapa cercetării judecătoreşti.

De altfel, indiferent de sursa de provenienţă a acestei sume, esenţial pentru stabilirea adevărului este faptul că, astfel cum rezultă din dialogurile înregistrate în mediul ambiental, primirea acestei sume de bani a fost confirmată de către ambii inculpaţi.

De asemenea, referitor la sumele de bani pe care, în contextul faptelor deduse judecăţii în cauza pendinte, martorul D. le-a dat inculpatului C., dincolo de faptul că este posibil ca unele referinţe cu privire la cuantumul sumelor remise sau restituite în relaţia dintre aceştia să fie influenţate de factorul timp, totuşi este important de subliniat că atât prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi apoi în faţa instanţei de fond, cât şi în cadrul conversaţiilor ambientale avute cu inculpatul C., martorul D. a făcut lămuriri explicite cu privire la contextul şi semnificaţia remiterilor de bani pe care le-a făcut către inculpatul C., precizând că pe lângă onorariul pe care i l-a achitat pentru serviciile de asistenţă juridică şi reprezentare în dosarul penal nr. x/2022, la sfârşitul lunii februarie 2022, la solicitarea acestuia, i-a mai remis suma de 1.000 de euro, cu privire la care inculpatul a afirmat că va fi transmisă mai departe inculpatului A. pentru a-l scăpa de dosarul penal în care era cercetat, iar apoi i-a mai dat încă 1.000 de euro, cu titlu de împrumut pentru cumpărarea unui cadou, din această ultimă sumă fiindu-i restituiţi cei 900 de euro.

În acelaşi sens, faptul că martorul E. nu a confirmat că i-ar fi împrumutat martorului D. şi suma de bani pe care acesta din urmă a achitat-o inculpatului C. cu titlu de onorariu sau că acelaşi martor, din eroare, a afirmat că împrumuturile pe care i le-a dat lui D. au avut loc într-o altă perioadă de timp decât cea menţionată de acesta din urmă, nu sunt de natură să afecteze credibilitatea declaraţiilor martorului D., întrucât declaraţiile celor doi martori se coroborează sub aspectul esenţial al existenţei celor două împrumuturi care au constituit sursa de provenienţă a banilor cu care martorul D. a cumpărat influenţa inculpatului A., prin mijlocirea inculpatului C..

De asemenea, faptul că în cursul dialogurilor ambientale purtate cu inculpatul C., martorul D. a făcut la un moment dat referire la o sumă totală de 5.800 pe care i-ar fi dat-o inculpatului A. se explică prin aceea că martorul a inclus în această sumă şi costurile serviciilor medicale pe care susţinea că le-a achitat pentru mătuşa inculpatului A., aspect care însă nu a făcut obiectul sesizării din cauza pendinte, iar împrejurarea că în cadrul uneia dintre discuţiile avute cu inculpatul C., martorul D. a afirmat că i-ar fi remis inculpatului A. pentru a-i rezolva problema dosarului suma de 2.500 de euro nu constituie o fabulaţie de natură să şubrezească credibilitatea susţinerilor acestuia, întrucât acest aspect a fost lămurit în cursul conversaţiei ambientale din data de 26.09.2022, din care rezultă că, de fapt, chiar inculpatul C. îi ceruse martorului D. să-i dea această sumă inculpatului A., însă martorul i-a remis numai echivalentul în RON al sumei de 2.000 de euro.

În ceea ce priveşte apărările pe care inculpaţii le-au formulat pe parcursul procesului penal (conform declaraţiilor redate în considerentele ce preced), Curtea a constatat că acestea sunt neverosimile şi oricum în mod flagrant contrazise de probele certe de vinovăţie existente în cauză.

Astfel, referitor la declaraţiile inculpatului C., deşi cu prilejul audierii sale în cursul urmăririi penale acesta a confirmat în parte evenimentele care s-au succedat în legătură cu speţa în care martorul D. era cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa alcoolului, totuşi acesta a încercat cu multă abilitate să confere o conotaţie licită propriilor demesuri întreprinse în legătură cu această speţă, negând săvârşirea vreunor acţiuni ce ar putea fi subsumate formei de participaţie a complicităţii la traficul de influenţă.

Ulterior, la momentul audierii sale de către judecătorul fondului, inculpatul C., invocând în mod neplauzibil existenţa unor presiuni din partea procurorului anchetator care-l ameninţase cu reţinerea şi propunerea de arestare preventivă, a susţinut că prin declaraţia pe care a dat-o la acel moment a vrut să îi dea satisfacţie procurorului pentru a nu-şi pune în aplicare ameninţarea pe care i-o făcuse.

De asemenea, în cursul acestei audieri, inculpatul C. a relatat aspecte, care fie sunt infirmate de alte probe obiective administrate în cauză, fie pur şi simplus sunt necredibile.

Astfel, afirmaţia inculpatului conform căreia după ce dosarul nr. x/2022 i-a fost redistribuit lucrătorului de poliţie F., acesta l-ar fi programat pentru audiere pe D. este contrazisă atât de martorul F., care a precizat că avocatul C. şi clientul său nu fuseseră citaţi sau chemaţi pentru audiere şi tocmai din cauza faptului că îi solicitau în mod insistent să efectueze audierea suspectului fără a fi fost programaţi, a acuzat efectuarea de presiuni asupra sa şi a solicitat şefului său direct să-i fie luat acest dosar, cât şi de martorul G., care a arătat că F. i-a solicitat restituirea dosarului pe motiv că resimte efectuarea de presiuni asupra sa, ca urmare a faptului că avocatul şi clientul s-au prezentat la audiere fără să fie chemaţi.

De asemenea, susţinerile inculpatului C., în sensul că menţiunile olografe consemnate pe foaia de hârtie pe care martorul D. a pus-o la dispoziţia organului de urmărire penală în prezenta cauză ar reprezenta un draft de declaraţie pe care l-a înseilat pe baza datelor reale de consum (de alimente şi băuturi) ce-i fuseseră comunicate de către martorul D. sunt infirmate atât de declaraţiile martorului D., care nu a precizat niciodată că acelea ar fi fost datele de consum reale, ci dimpotrivă a susţinut în mod constant că aceea era "reţeta" pe care i-a dăduse inculpatul C., spunându-i că a fost obţinută de A., contra-cost, de la un angajat al IML şi pe care trebuia să o insereze în cuprinsul declaraţiei de suspect, în vederea efectuării calculului retroactiv al alcoolemiei, dar mai ales de dialogurile ambientale purtate de inculpatul C. cu martorul D., care confirmă întru-totul relatările acestuia din urmă.

În sfârşit, apărarea inculpatului C., în sensul că în cadrul conversaţiilor pe care le-a purtat cu martorul D., din cauza insistenţelor extraordinare ale acestuia ar fi intrat în jocul lui, spunându-i diverse lucruri care îi treceau prin cap, deşi nu erau adevărate, este în aprecierea Curţii profund necredibilă, întrucât aspectele abordate în cadrul acestor discuţii sunt cât se poate de reale şi veridice, raportat la dinamica şi fluxul dialogurilor, acestea având suport probator şi în alte mijloace de probă administrate în cauză.

Cu privire la declaraţiile inculpatului A., Curtea a reţinut că, în cursul urmăririi penale, deşi acesta a negat orice implicare în activitatea infracţională ce-i este imputată, totuşi a recunoscut că dialogul pe care l-a purtat cu martorul D., la data de 27 septembrie 2022, aşa cum acesta a fost consemnat în procesul-verbal de redare corespunde realităţii, fără a oferi vreo explicaţie cu privire la conţinutul discuţiilor purtate cu acel prilej.

Pe de altă parte, susţinerile inculpatului A. cu privire la împrejurările şi modalitatea absolut întâmplătoare în care plicul de tip MAI, în care se afla o sumă de bani a ajuns în posesia martorului F., în sensul că acesta împreună cu un alt coleg i-au cerut materiale promoţionale şi din greşeală o dată cu stickerele puse teanc pe colţul biroului, aceştia ar fi luat şi plicul cu bani în care se afla şi o factură, nu sunt confirmate de martorul F., care a precizat, dimpotrivă, că a fost chemat de către inculpatul A. în biroul său, iar, respectivele materiale promoţionale printre care fusese introdus şi plicul cu bani i-au fost înmânate chiar de către acesta, la acel moment nemaifiind prezentă nicio altă persoană.

De asemenea, afirmaţiile aceluiaşi inculpat referitor la motivele care l-ar fi determinat pe martorul F. să nu mai instrumenteze dosarul care-l privea pe martorul D., în sensul că acesta s-ar fi speriat de trecutul infracţional impresionant al acestei persoane, precum şi de reputaţia socială negativă a acesteia, dincolo de faptul că sunt contrazise prin declaraţiile martorilor F., G. şi I., acestea sunt şi de-a dreptul neplauzibile şi chiar ofensatoare la adresa corpului lucrătorilor de poliţie.

În raport cu situaţia de fapt anterior descrisă, Curtea a constatat fapta reţinută în sarcina inculpatului A., ofiţer de poliţie în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti, şef al Biroului Accidente Rutiere Soldate cu Victime, având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare, constând în aceea că, în perioada cuprinsă între luna ianuarie 2022 şi până la sesizarea organelor de urmărire penală (21 septembrie 2022), beneficiind în acest sens de sprijinul inculpatului C., avocat, membru activ al Baroului Bucureşti, a pretins plata unor remuneraţii băneşti în sumă totală de 3.000 de euro de la martorul D., dintre care suma de 2.000 de euro, a fost primită de el în mod nemijlocit, iar suma de 1.000 de euro a fost primită de inculpatul C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra altor poliţişti din cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti şi promiţând că îi va determina pe aceştia să îndeplinească acte care intră în atribuţiile lor de serviciu, în sensul de a determina obţinerea unei soluţii de clasare în dosarul în care D. era cercetat pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, soluţie de clasare care ar fi urmat să fie dispusă ca urmare a stabilirii în mod fraudulos a unei alcoolemii de sub 0,80 gr‰ sau ca urmare a stabilirii în mod denaturat a unei imposibilităţi de determinare retroactivă a nivelului alcoolemiei de la momentul depistării în trafic, realizează atât sub aspect obiectiv, cât şi pe latură subiectivă, condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, fapta reţinută în sarcina inculpatului C., care în calitate de avocat, membru activ al Baroului Bucureşti, în perioada cuprinsă între luna ianuarie 2022 şi până la sesizarea organelor de urmărire penală (21 septembrie 2022), i-a acordat sprijin inculpatului A., ofiţer de poliţie în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti, şef al Biroului Accidente Rutiere Soldate cu Victime, având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare (calitate cunoscută de inculpatul C.), în desfăşurarea activităţii de trafic de influenţă, constând în pretinderea unor remuneraţii băneşti în sumă totală de 3.000 de euro de la martorul D., dintre care suma de 2.000 de euro, a fost primită de către inculpatul A. în mod nemijlocit, iar, suma 1.000 de euro de către inculpatul C., lăsând să se creadă că are influenţă asupra altor poliţişti în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti şi promiţând că îi va determina pe aceştia să îndeplinească acte care intră în atribuţiile lor de serviciu, în sensul de a determina obţinerea unei soluţii de clasare în dosarul în care D. era cercetat pentru infracţiunea de conducerea unui vehicul pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, soluţie de clasare care ar fi urmat să fie dispusă ca urmare a stabilirii în mod fraudulos a unei alcoolemii de sub 0,80 gr‰ sau ca urmare a stabilirii în mod denaturat a unei imposibilităţi de determinare retroactivă a nivelului alcoolemiei de la momentul depistării în trafic, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Din perspectiva condiţiilor de tipicitate ale infracţiunii de trafic de influeţă, s-a subliniat că sumele de bani care fac obiectul acestei infracţiuni au fost pretinse (şi subsecvent primite) de către inculpaţi de la martorul D. în legătură cu îndeplinirea unor acte care intră în îndatoririle de serviciu ale unor funcţionari publici (poliţişti din cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti), asupra cărora inculpatul A., ajutat de inculpatul C., a lăsat să se creadă că are influenţă, respectiv pentru audierea lui D. în calitate de suspect în vederea consemnării alegaţiilor acestuia cu privire la "datele de consum de alcool şi alimente" (potrivit "reţetei" puse la dispoziţie de către inculpaţi), dispunerea în baza acestor alegaţii a efectuării unei expertize având ca obiect calculul retroactiv al alcoolemiei şi întocmirea în baza acestei expertize a unui referat cu propunere de clasare a cauzei.

De asemenea, contrar apărărilor inculpatului C., care contestă obiectivarea în privinţa sa a oricărei acţiuni ce ar putea fi circumscrisă condiţiilor de tipicitate ale complicităţii la traficul de influenţă săvârşit de inculpatul A., Curtea a constatat că, în raport cu circumstanţele factuale ale cauzei decelate pe baza probatoriului administrat până în acest moment procesual, sprijinul acordat de acesta inculpatului A. s-a materializat în principal prin aceea că inculpatul C. a contribuit la formarea, menţinerea şi întărirea convingerii martorului D., în sensul că A. are influenţă asupra poliţiştilor din cadrul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti şi că îi va determina pe aceştia să acţioneze în sensul obţinerii soluţiei de clasare, a mijlocit comunicarea dintre cumpărătorul de influenţă D. şi traficantul de influenţă A., inclusiv în ceea ce priveşte transmiterea solicitărilor de pretindere a sumelor de bani ce au făcut obiectul traficului de influenţă şi a primit, în mod direct, de la D. suma de 1.000 de euro din cei 3.000 de euro ce au reprezentat costul traficului de influenţă.

Totodată, susţinerile aceluiaşi inculpat, în sensul că toate demersurile pe care le-a întreprins în legătură cu soluţionarea cauzei privindu-l pe denunţătorul D. s-au subsumat unei exercitări oneste a drepturilor şi obligaţiilor specifice profesiei de avocat, în scopul promovării şi susţinerii intereselor procesuale ale clientului său, se situează în afara realităţii obiective a cauzei, întrucât acţiunile sale licite, cum ar fi consilierea clientului în sensul exercitării dreptului la tăcere, formularea cererii adresate procurorului anchetator cu privire la urgentarea soluţionării cauzei şi solicitarea de audiere a suspectului s-au împletit cu acţiunile specifice complicităţii la traficul de influenţă.

La stabilirea şi aplicarea pedepselor principale, Curtea a constatat, în prealabil, că pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prev. de art. 291 alin. (1) C. pen., închisoarea este pedeapsa unică prevăzută de norma de incriminare incidentă, iar limitele speciale ale acesteia (cuprins între 2 şi 7 ani închisoare), se majorează cu o treime în cazul variantei agravate prev. de art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, situându-se astfel între 2 ani şi 8 luni închisoare (minimul) şi 9 ani şi 4 luni închisoare (maximul),

Totodată, Curtea a notat că potrivit art. 49 C. pen., complicele la o infracţiune săvârşită cu intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.

La individualizarea pedepselor principale ce urmează a fi aplicate inculpaţilor înăuntrul acestor limite, Curtea a avut în vedere potrivit dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din C. pen., gravitatea faptelor săvârşite şi periculozitatea inculpaţilor, evaluate prin prisma criteriilor enunţate în acelaşi text de lege.

Astfel, Curtea a constatat că infracţiunea comisă cu participaţia penală a inculpaţilor A. (care a acţionat în calitate de autor) şi C. (care şi-a asumat rolul de complice) prezintă o gravitate ridicată, întrucât aceştia folosindu-se de calităţile lor profesionale de ofiţer de poliţie (inculpatul A.), respectiv de avocat (C.), care ar fi trebuit să fie puse în slujba adevărului şi a respectării şi aplicării corecte a legii, au conlucrat pentru obţinerea unor foloase materiale necuvenite, pretinzând şi primind de la martorul D. suma totală de 3.000 de euro, în schimbul căreia au promis că inculpatul A. va interveni pe lângă alţi lucrători de poliţie din cadrul instituţiei în care acesta deţinea funcţia de şef de birou şi care se aflau într-o poziţie de inferioritate profesională în raport cu el, în scopul de a-i determina pe aceştia să-şi îndeplinească atribuţiile de serviciu legate de instrumentarea cauzei penale în care martorul D. era cercetat pentru infracţiunea de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice, în aşa fel încât să se poată ajunge la obţinerea în mod fraudulos a unei soluţii de clasare, prin comportamentul manifestat inculpaţii creând, menţinând şi întărind convingerea martorului D. că inculpatul A. deţinea influenţa necesară pentru obţinerea rezultatului urmărit.

Totodată, în evaluarea gravităţii faptelor deduse judecăţii, Curtea a reţinut că influenţa "vândută" de inculpatul A. cu sprijinul direct al inculpatului C. nu a fost doar una afirmată, ci chiar reală, întrucât aceştia chiar au făcut demersuri concrete în încercarea de a-l ajuta pe martorul D..

În acelaşi sens, din conversaţiile purtate de aceştia în mediul ambiental, rezultă că inculpaţii dezvoltaseră o adevărată obişnuinţă în a "ajuta" persoane care erau interesate în denaturarea rezultatelor alcoolemiei pe baza "reţetelor" prelucrate la IML, aceştia manifestând un comportament de totală desconsiderare faţă de lucrătorul de poliţie care, acuzând efectuarea de presiuni asupra sa, a solicitat să îi fie preluat dosarul privindu-l pe martorul D., refuzând astfel să achieseze la activitatea lor infracţională.

Cu privire la starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, Curtea a constatat că infracţiunea comisă cu participaţia ambilor inculpaţi este de natură afecteze în rândul comunităţii, percepţia modului în care se înfăptuieşte în România actul de justiţie, lăsând impresia, periculoasă, că orice soluţie a organelor de urmărire penală este "de vânzare", în schimbul unui anumit preţ.

Referitor la conduita procesuală manifestată de inculpaţi, Curtea a constatat că aceasta a fost preponderent nesinceră, în pofida probelor evidente de vinovăţie, aceştia insistând în formularea unor apărări necredibile şi lipsite de fundament probator.

Pe de altă parte, Curtea a avut în vedere şi ansamblul referinţelor personale ale inculpaţilor, referitoare la vârsta acestora (de 55 de ani în cazul inculpatului A., respectiv de aproape 73 de ani, în cazul inculpatului C.), pregătirea lor profesională superioară, buna integrare socio-familială a acestora, lipsa antecedentelor penale (care nu constituie, totuşi, un merit personal, ce ar trebui recompensat, ci o stare de normalitate, raportat la statutul lor socio-profesional), comportamentul adecvat manifestat pe parcursul procesului penal, materializat prin înfăţişarea la fiecare chemare a organelor judiciare şi respectarea strictă a obligaţiilor şi interdicţiilor care le-au fost impuse odată cu luarea faţă de ei a măsurii preventive a controlului judiciar.

Ţinând seama de toate aspectele anterior menţionate, dar şi de împrejurarea că în raport cu modalitatea concretă de comitere a faptei şi cu valoarea sumei de bani ce a făcut obiectul traficului de influenţă, ordinea de drept nu a fost perturbată într-o măsură semnificativă, Curtea a apreciat că aplicarea faţă de fiecare dintre cei doi inculpaţi a unei pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege pentru faptele reţinute în sarcina lor, respectiv de 3 ani închisoare, este adecvată atât pentru a asigura justa sancţionare a acestora, cât şi pentru satisfacerea eficientă a scopurilor de prevenţie şi reeducare.

Sub aspectul solicitării Ministerului Public de aplicare, în condiţiile art. 62 C. pen., şi a unor pedepse cu amendă penală, pe lângă pedeapsa închisorii, Curtea a apreciat că, în cauză, nu este oportună o astfel de sancţionare suplimentară a inculpaţilor, întrucât foloasele materiale necuvenite obţinute de aceştia vor face obiectul măsurii de siguranţă a confiscării speciale, care reprezintă tot o sancţiune de drept penal.

Referitor la pedepsele complementare şi accesorii, Curtea a constatat că săvârşirea unei infracţiuni de corupţie prin care au fost afectate autoritatea şi prestigiul sistemului judiciar constituie un argument pertinent şi suficient pentru a conduce la concluzia că inculpaţii sunt nedemni să fie aleşi în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, să ocupe o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, şi, de asemenea, să ocupe o funcţie de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, astfel că le-a interzis acestora, cu ambele titluri, în temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., respectiv, art. 67 alin. (1) din C. pen., exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) şi lit. k) din acelaşi cod, în cazul şi pe durata executării pedepsei principale şi, respectiv, pe o perioadă de 3 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen.

În ceea ce priveşte individualizarea modalităţii de executare a pedepsei principale, Curtea a constatat că, în cazul ambilor inculpaţi, este deopotrivă legală şi oportună acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în condiţiile în care sunt îndeplinite cumulativ toate condiţiile prevăzute de lege (pozitive şi negative) pentru aplicarea acestei măsuri de clemenţă, conform dispoziţiilor art. 91 şi următoarele C. pen.

Sub acest aspect, Curtea a observat, în primul rând, că, în cauză, sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 91 alin. (1) lit. a), b) şi c) din C. pen., în sensul că pedeapsa aplicată fiecărui inculpat este de 3 ani închisoare, iar aceştia nu au mai suferit vreo condamnare anterioară şi totodată, şi-au exprimat consimţământul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

În al doilea rând, Curtea a reţinut că nu există motive pertinente care să conducă la identificarea vreuneia dintre situaţiile care potrivit art. 91 alin. (3) C. pen., împiedică în mod absolut, acordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, întrucât pedeapsa aplicată în cazul fiecărui inculpat nu este amenda, niciunul dintre inculpaţi nu a beneficiat anterior de amânarea aplicării pedepsei şi, totodată, nu s-a sustras de la urmărirea penală sau de la judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, ci, dimpotrivă, aceştia s-au prezentat la fiecare chemare în faţa organelor judiciare, contribuind prin conduita lor procesuală corespunzătoare la soluţionarea cu celeritate a cauzei.

În ceea ce priveşte cerinţa prevăzută de art. 91 alin. (1) lit. d) C. pen., având în vedere buna conduită socială a inculpaţilor manifestată anterior săvârşirii infracţiunii, precum şi celelalte referinţe care caracterizează în mod pozitiv persoana fiecăruia (astfel cum au fost înfăţişate în considerentele ce preced) şi care pledează în favoarea ideii că inculpaţii dispun de resursele necesare înţelegerii şi conştientizării reale şi efective a consecinţelor negative ale comportamentului lor antisocial, astfel încât pe viitor să nu mai reitereze o astfel de conduită, Curtea a apreciat că nu este necesară executarea propriu-zisă a pedepselor aplicate inculpaţilor, supravegherea atentă a conduitei lor viitoare pentru o perioadă determinată de timp prin intermediul măsurilor de supraveghere şi al obligaţiilor aferente beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, fiind aptă să contribuie la reeducarea şi reinserţie socială a acestora.

Având în vedere că potrivit situaţiei de fapt anterior expuse, infracţiunea unică colectivă de trafic de influenţă la comiterea căreia inculpaţii au participat în calitate de autor, respectiv complice, a fost săvârşită în variantele pretinderii şi primirii de bani, inculpatul A. primind efectiv suma de 2.000 de euro (în echivalent în RON), iar, inculpatul C., suma de 1.000 de euro (despre care, raportat la probatoriul administrat în cauză, nu există dovezi că ar fi fost remisă inculpatului A.), cu privire la sumele astfel obţinute, Curtea a dispus măsura de siguranţă a confiscării speciale, conform art. 291 alin. (2) din C. pen.

Sub acelaşi aspect, s-a subliniat că, astfel cum în mod constant a afirmat martorul D. şi cum, de altfel, inclusiv inculpatul C. o recunoaşte, suma de 900 de euro pe care acesta din urmă i-a restituit-o denunţătorului a fost parte dintr-un împrumut de 1.000 de euro intervenit între cei doi, fiind distinctă de suma de 1.000 de euro pe care martorul D. i-a remis-o inculpatului C. pentru ca prin intervenţia inculpatului A. să-i fie facilitată obţinerea unei soluţii de clasare în cauza penală în care era anchetat pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Pentru punerea în executare a măsurilor de siguranţă aplicate inculpaţilor, Curtea a dispus, în temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1), (2), (4) din C. proc. pen., menţinerea măsurilor asiguratorii instituite prin ordonanţa nr. 187/P/2022 din 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte ca Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum au fost modificate prin încheierea din data de 17.10.2022 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, apoi menţinute prin încheierea din data de 17.11.2022 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.2 şi ulterior restrânse prin încheierea din data de 20 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.9, acestea păstrându-şi proporţionalitatea în raport cu circumstanţele concrete care au justificat instituirea lor (comiterea unei infracţiuni de corupţie prin care s-a urmărit şi chiar au fost obţinute foloase patrimoniale necuvenite), dar şi necesitatea pentru realizarea scopului avut în vedere la dispunerea lor (garantarea aducerii la îndeplinire a măsurii de siguranţă a confiscării speciale).

Având în vedere că, în privinţa inculpaţilor, s-a pronunţat o hotărâre de condamnare, aceştia au fost obligaţi, conform art. 274 alin. (1) şi (2) din C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru efectuarea procedurilor judiciare în faza de urmărire penală, cameră preliminară şi judecată în primă instanţă, în cuantum total de câte 10.000 de RON fiecare.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A. şi C. care au criticat soluţia dispusă pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.

I. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie a criticat hotărârea primei instanţe pentru motivele expuse sintetic în cele ce urmează şi detaliate în motivele scrise de apel:

- greşita individualizare a duratei pedepselor aplicate inculpaţilor.

S-a apreciat, în esenţă, că pedepsele principale aplicate inculpaţilor nu corespund gravităţii infracţiunilor comise şi circumstanţelor obiective în care au acţionat aceştia.

În acest sens, s-a solicitat a se reevalua gravitatea activităţii infracţionale a celor doi inculpaţi, modalitatea în care acestea au fost săvârşite, respectiv primirea de către un poliţist cu grad de comisar şef al unui birou din cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti a unei sume considerabile de bani pentru a determina alţi poliţişti aflaţi într-o situaţie de inferioritate profesională să realizeze acte contrare atribuţiilor judiciare ale acestora, respectiv, pentru a instrumenta un dosar penal în sensul dispunerii, în mod fraudulos, a unei soluţii de clasare.

Pe de altă parte, s-a arătat că atitudinea generalizată a inculpaţilor în sensul desconsiderării într-un limbaj suburban a poliţiştilor care nu achiesează la activitatea lor infracţională, încercarea de a atrage în cadrul activităţii infracţionale a unor poliţişti inocenţi, aflaţi la începutul carierei, reprezintă practici de natură să conducă la perpetuarea unor manifestări incompatibile cu ideea de activitate poliţienească şi judiciară.

De asemenea, au fost considerate relevante, în opinia parchetului, în procesul de individualizare a pedepselor şi urmările potenţial nocive ale infracţiunilor comise de inculpaţi, constând în denaturarea rezultatelor alcoolemiei cu scopul de a împiedica tragerea la răspundere penală a unei persoane care ar fi săvârşit o infracţiune gravă împotriva siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.

Măsurile sporite de precauţie pe care inculpaţii le-au luat şi pe care le-au impus martorului D., respectiv să discute pe aplicaţia J. sau R. pentru a evita purtarea de discuţii telefonice clasice şi, nu în ultimul rând, folosirea în activitatea infracţională a unor presupuse " relaţii" la procurorul care a supravegheat cauza, cât şi la funcţionarul din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici care ar fi urmat să realizeze recalcularea alcoolemiei, reflectă gravitatea infracţiunilor reţinute.

Astfel, s-a arătat că, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunilor, dar, şi natura acestora, profesiile inculpaţilor, denotă un grad de pericol sporit atât al faptelor comise cât şi al persoanei inculpaţilor care ar fi trebuit să-şi desfăşoare activitatea profesională în interesul şi sprijinul persoanei, comunităţii şi instituţiilor, în spiritul respectării legilor, a normelor de morală şi conduită în societate.

Or, inculpaţii au abuzat de încrederea inerentă profesiei deţinute, producând o rezonanţă socială negativă în sensul percepţiei că dacă identifici avocatul "potrivit", poţi "negocia" aspecte favorabile inculpaţilor legate de aplicarea legii.

Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt greşit individualizate, redozarea corespunzătoare a acestora reprezentând singura modalitate care poate asigura îndeplinirea funcţiei pedepsei de reeducare şi în care societatea poate avea o reacţie adecvată în scopul reducerii fenomenelor infracţionale de acest gen.

- greşita neaplicare în procesul de individualizare a pedepselor a dispoziţiilor art. 62 C. pen.

Sub acest aspect, s-a arătat că inculpaţii au urmărit obţinerea unui folos material substanţial, injust.

Aşadar, ţinând seama de amploarea conduitei antisociale, în raport şi de dispoziţiile art. 62 C. pen. potrivit cărora dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, în temeiul art. 62 raportat la art. 61 alin. (1)-(3) şi alin. (4) lit. c) C. pen., pe lângă pedeapsa închisorii se impunea să se aplice şi pedeapsa amenzii într-un cuantum ce trebuie fixat în raport cu elementele de individualizare analizate.

-în mod greşit, instanţa de fond nu a interzis inculpatului C., cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a exercita profesia de avocat.

Având în vedere natura infracţiunii comise de inculpatul C., precum şi că norma de incriminare impune aplicarea pedepsei complementare, raportat şi la conduita inculpatului faţă de modul de înfăptuire a actului de justiţie, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, Parchetul a apreciat că este necesară şi oportună interzicerea dreptului inculpatului de a exercita profesia de avocat, funcţie de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, potrivit dispoziţiilor art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen.

II. Apelantul - inculpat C. a criticat soluţia dispusă de prima instanţă pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, expuse în sinteză în cele urmează şi detaliate în motivele scrise depuse la dosar, invocând, în esenţă, următoarele:

- nulitatea absolută a încheierilor de şedinţă din 06.06.2023, 13.07.2023 şi 16.01.2024, precum şi a sentinţei penale nr. 103/F din 05.07.2024 pronunţate de Curtea de apel Bucureşti, secţia I penală, împrejurare ce ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare;

Apelantul - inculpat a arătat că i-au fost încălcat dreptul la un proces echitabil ca urmare a judecării cauzei de către prima instanţă înainte de finalizarea procedurii în camera preliminară, respectiv, anterior comunicării motivării încheierii nr. 384 din 18.05.2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, inculpatul neavând posibilitatea de a se apăra corespunzător în faţa primei instanţe în raport şi de considerentele acestei încheieri.

- nulitatea probei constând în declaraţiile numitului D. date în calitate de martor la data de 21.09.2022, respectiv în calitate de suspect la 18.10.2022 şi excluderea acestora de la dosar fiind obţinute prin procedee neloiale;

- excluderea probelor/mijloacelor de probă constând în înregistrările realizate de colaboratorul DNA (martor şi denunţător) D. în raport de Decizia nr. 64 din 02.10.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

În aceste sens, s-a arătat că, prin încheierea nr. 384/2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală pronunţată în soluţionarea contestaţiilor formulate în procedura de cameră preliminară instanţa nu a analizat şi nu avea cum să analizeze modalitatea de folosire a lui D. în calitate de colaborator, întrucât dovada acestei calităţi s-a putut face doar după audierea acestuia în faţa primei instanţe, la data de 05.09.2023.

În plus, s-a arătat că prima instanţă nu a făcut aplicarea Deciziei nr. 64 din 02.10.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că pentru înregistrări efectuate de colaboratori sunt necesare ordonanţa procurorului şi mandatul emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi în conformitate cu dispoziţiile art. 148 C. proc. pen., deşi, în speţă, D. a fost folosit pentru a efectua înregistrări, iar, la dosar nu a existat ordonanţa procurorului şi autorizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în acest sens.

Aşadar, s-a arătat că, în speţă, calitatea de colaborator a numitului D. este demonstrată de susţinerile acestuia făcute în cuprinsul declaraţiei date în faţa instanţei de fond, potrivit cărora: tehnica i-a fost montată în sediul DNA de către ofiţeri de poliţie în prezenţa procurorului; se deplasa la întâlnirile cu inculpatul singur sau însoţit de ofiţeri de poliţie; după încheierea discuţiilor revenea la sediul DNA unde se demonta tehnica de înregistrare.

Or, în opinia apărării, astfel de activităţi nu pot fi executate decât de colaboratori, iar, nu de martori sau denunţători.

- greşita condamnare pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa solicitând în acest sens, pronunţarea unei soluţii de achitare întemeiată, în principal, pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta imputată nu există, iar, în subsidiar pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii subiective, respectiv pe dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu există probe privind săvârşirea infracţiunii.

În acest sens, făcând trimitere la probatoriul administrat în ambele faze procesuale, apelantul a susţinut că acesta nu demonstrează că a comis fapta reţinută în sarcina sa, arătând, în esenţă, că, în acord cu obligaţiile profesionale ale avocatului a făcut demersurile necesare pe care orice avocat trebuie să le facă atunci când are de apărat o persoană suspectată de săvârşirea infracţiunii de conducere sub influenţa băuturilor alcoolice.

Astfel, s-a arătat că, potrivit experienţei profesionale, în toate cauzele stabilirea elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 336 C. proc. pen., s-a făcut în raport de recalcularea alcoolemiei pentru a se pune în evidenţă valoarea acesteia la momentul surprinderii în trafic şi că într-un număr important de cauze s-a stabilit că la momentul surprinderii în trafic a conducătorilor auto sub influenţa băuturilor alcoolice, alcolemia acestora era sub pragul de 0,80, prag în raport de care fapta constituie contravenţie iar nu infracţiune.

Aşadar, nu se putea exclude ab initio că şi în cazul lui D. (care la momentul surprinderii în trafic avea o alcolemie de 0,67%0 stabilită prin etilotest), alcolemia în sânge la momentul depistării în trafic să fi fost sub limita prevăzută de lege - 0,80%0.

Or, pentru a se stabili nivelul real al alcolemiei la momentul depistării în trafic în conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014 era necesară efectuarea expertizei medico - legale de calcul retroactiv al alcolemiei.

A face demersurile necesare pentru soluţionarea cu celeritate a cauzei şi a informa pe conducătorul auto apărat în faţa unei acuzaţii de conducere a unui autovehicul sub influenţa băuturilor alcoolice că rezultatul calculului alcoolemiei poate fi influenţat de cantitatea de băuturi alcoolice şi alimentele consumate anterior, nu reprezintă în niciun caz vreo încălcare a unei obligaţii legale a avocatului, constituind, dimpotrivă, o regulă de deontologie profesională pentru avocat, acesta fiind şi sensul demersului inculpatului, respectiv formularea unei cereri de repartizare a dosarului unui alt organ de cercetare penală (ofiţer sau subofiţer de poliţie).

În ceea ce priveşte necesitatea reţinerii unor informaţii cu privire la consumul de băuturi şi alimente care trebuiau puse la dispoziţia experţilor INML, aceasta intră de asemenea, în obligaţia avocatului, dator să facă cunoscut părţii pe care o reprezintă toate aspectele pe care le presupune cercetarea într-o astfel de cauză.

Prin urmare, diferenţa de alcoolemie între cea stabilită prin etilotest de 0,67‰ şi de 2,45‰ stabilită în urma prelevării de probe biologice de către INML justifica din plin oportunitatea, respectiv, pertinenţa şi utilitatea efectuării expertizei medico-legale de recalculare (obligatorie de altfel, potrivit Deciziei CCR nr. 732/2014).

S-a mai arătat că inculpatul nu a cunoscut şi nu cunoaşte că D. ar fi dat bani lui A. şi nu a discutat niciodată cu D. despre remiterea unei sume de bani pe care să i-o dea lui A..

S-a subliniat că nu a discutat şi nu a primit, în scop de remitere către A. vreo sumă de bani de la D..

III. Apelantul inculpat A. a criticat soluţia dispusă de prima instanţă pentru motive de netemeinicie, arătând că faptele reţinute în sarcina sa au fost preluate în integralitate din rechizitoriu, iar, instanţa de fond nu a făcut o analiză coroborată a probelor administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti în primă instanţă, cu precădere a declaraţiei date de martorul D..

S-a subliniat că înregistrările convorbirilor dintre martorul denunţător D. şi inculpatul C. nu îi sunt opozabile inculpatului A..

Făcând trimitere la probele administrate la dosar, a arătat că cele mai importante elemente ale acuzării în dovedirea acţiunilor de pretindere, respectiv de primire a sumelor de bani imputate inculpatului A. sunt procesul-verbal din 21.09.2022, în care este consemnat denunţul formulat verbal de către D. şi consemnat de către comisarul-şef de poliţie S., comisarul şef de poliţie T. şi comisarul şef de poliţie U., ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul D.N.A., secţia de combatere a corupţiei, care chiar dacă nu este un mijloc de probă, ci o modalitate de sesizare, acesta urmează să fie analizat de apărare pentru a evalua sinceritatea denunţătorului pe parcursul procedurilor; declaraţia dată de denunţător în calitate de martor, în aceeaşi zi, respectiv 21.09.2022, între orele 13:48 - 15:17; declaraţia martorului denunţător dată în faţa instanţei de fond la data de 05.09.2023 precum şi procesul-verbal de redare a conversaţiilor purtate de către denunţătorul D. cu inculpatul A. la data de 27.09.2022, înregistrate în baza mandatului emis de către judecător ca efect al măsurilor de supraveghere dispuse în cauză şi procesul-verbal de redare a conversaţiilor purtate de către cei doi la o data neprecizată în actul de acuzare, conversaţii înregistrate de către martorul denunţător, cu mijloace proprii (telefon).

Analiza coroborată a acestor mijloace de probă conduce la concluzia fermă că în cauză nu există nicio probă care sa consacre, dincolo de orice bănuială legitimă, că inculpatul A. a pretins/primit vreo sumă de bani cu titlu de trafic de influenţă, singurele acţiuni care pot să constituie fundament de condamnare a acestuia.

Prin urmare, s-a solicitat să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în sensul că nu există probe din care să rezulte că acesta ar fi săvârşit infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. în varianta normativă a primirii şi pretinderii sumei de 3.000 euro.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul ales al inculpatului A., avocat V., făcând trimitere la considerentele Deciziei nr. 64 din 02.10.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a apreciat că se impune excluderea probelor constând în înregistrările realizate de martorul denunţător D. în lipsa unui mandat de supraveghere tehnică emis de judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea participării martorului denunţător la obţinerea de probe.

Totodată, a arătat că, deşi în cuprinsul motivelor de apel a solicitat achitarea inculpatului, în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., în cauză, se impune pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât inexistenţa probelor din care să rezulte săvârşirea unei fapte de natură penală, echivalează cu inexistenţa faptei înseşi.

Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel:

Învestită în cel de-al doilea grad de jurisdicţie, în temeiul dispoziţiilor art. 420 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri solicitată de inculpatul C. constând în efectuarea unei adrese către D.N.A. pentru a comunica procesele-verbale întocmite cu ocazia montării şi demontării aparaturii tehnice cu care D. a realizat înregistrările, şi, totodată, pentru a comunica, dacă este cazul, ordonanţa procurorului/încheierea judecătorului de drepturi şi libertăţi privind autorizarea folosirii în calitate de colaborator, în cauză, a martorului denunţător D..

Urmare adresei transmise D.N.A., la dosarul cauzei a fost primit răspunsul aflat la dosar apel, din care rezultă că, în cauză, nu a fost folosit procedeul procesual al utilizării unui colaborator, nici în ceea ce îl priveşte pe D. şi nici cu privire la vreo altă persoană.

Totodată, au fost depuse la dosar, în fotocopii conform cu originalul, procesele-verbale întocmite cu ocazia montării şi demontării mijloacelor tehnice speciale cu care D. a realizat înregistrările audio - video în dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

În şedinţa de judecată din 06.02.2025, apelanţii - intimaţi - inculpaţi C. şi A. au arătat în faţa instanţei de control judiciar că nu doresc să dea declaraţii suplimentare în cauză.

În aceeaşi şedinţă, instanţa supremă a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de inculpatul C. constând în sentinţa nr. 1253 din 15 noiembrie 2022 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.

Examinând cauza atât în privinţa motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu premergător analizării motivelor de apel ale inculpaţilor A. şi C. privind greşita lor condamnare, instanţa de control judiciar va analiza susţinerile acestora referitoare la nulitatea absolută a probelor/mijloacelor de probă constând în înregistrările realizate de martorul denunţător D. prin folosirea aparaturii puse la dispoziţie de către Direcţia Naţională Anticorupţie fără ca, în cauză, să fi fost anterior emisă de către procuror o ordonanţă de autorizare a folosirii martorului denunţător în calitate de colaborator şi, implicit, în lipsa unei sesizări a judecătorului de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii un mandat de supraveghere tehnică în acest sens, chiar şi în cazul existenţei unui mandat de supraveghere tehnică emis anterior.

Înalta Curte notează că verificarea administrării probelor se poate realiza, inclusiv, în faţa instanţei de apel.

În acest sens, s-a pronunţat şi Curtea Constituţională prin Decizia nr. 802 din 5.12.2017, statuând următoarele:"Întrucât nerespectarea dispoziţiilor cuprinse în normele precitate cade sub incidenţa inadmisibilităţii care produce efecte prin intermediul nulităţii absolute, Curtea constată, totodată, că o verificare a loialităţii/legalităţii administrării probelor, din această perspectivă, este admisă şi în cursul judecăţii, aplicându-se, în acest mod, regula generală potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal. Aşadar, interdicţia categorică a legii în obţinerea probelor prin practici/procedee neloiale/nelegale justifică competenţa judecătorului de fond de a examina şi în cursul judecăţii aceste aspecte. Altfel spus, probele menţinute ca legale de judecătorul de cameră preliminară pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecăţii din perspectiva constatării inadmisibilităţii procedurii prin care au fost obţinute şi a aplicării nulităţii absolute asupra actelor procesuale şi procedurale prin care probele au fost administrate, în condiţiile în care, în această ipoteză, se prezumă iuris et de iure că se aduce atingere legalităţii procesului penal, vătămarea neputând fi acoperită."

De asemenea, Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 383 din 27 mai 2015 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 535 din 17 iulie 2015) cu referire la probele obţinute în mod nelegal, că "o probă nu poate fi obţinută nelegal, decât dacă mijlocul de probă şi/sau procedeul probatoriu prin care este obţinut este nelegal, aceasta presupunând nelegalitatea dispunerii autorizării sau administrării probei."

Or, nelegalitatea acestora este sancţionată de prevederile art. 102 alin. (3) din C. proc. pen., prin aplicarea regimului nulităţii absolute sau relative.

Nulităţile, astfel cum sunt reglementate în dispoziţiile art. 280-282 din C. proc. pen., privesc doar actele procesuale şi procedurale, adică mijloacele de probă şi procedeele probatorii, şi nu probele în sine, care nu sunt decât elemente de fapt.

Aşadar, aplicarea regimului nulităţilor conform art. 100 alin. (3) din C. proc. pen. doar actelor prin care s-a dispus sau autorizat proba sau actelor prin care s-a administrat acestea, pot fi supuse regimului nulităţilor absolute, nulitate ce nu poate fi înlăturată decât prin înlăturarea probei.

Dat fiind caracterul şi natura normei încălcate în justificarea sancţiunii care intervine, respectiv cea a nulităţii absolute, Înalta Curte constată că o asemenea verificare este permisă şi posibilă şi în cursul judecăţii, conform regulii generale potrivit căreia nulitatea absolută poate fi invocată pe tot parcursul procesului penal.

Aşadar, interdicţia categorică a legii în obţinerea probelor prin procedee/practici neloaiale/nelegale justifică competenţa instanţelor de a examina şi în cursul judecăţii aceste aspecte.

Altfel spus, probele menţinute ca legale de către judecătorul de cameră preliminară pot face obiectul unor noi verificări de legalitate în cursul judecăţii din perspectiva inadmisibilităţii procedurii prin care au fost obţinute şi a aplicării nulităţii absolute asupra actelor procesuale şi procedurale prin care probele au fost administrate, în condiţiile în care, în această ipoteză se prezumă iuris et de iure că se aduce atingere principiului legalităţii procesului penal, vătămarea neputând fi acoperită.

Verificând criticile invocate de inculpaţii A. şi C., Înalta Curte reţine că, în cauză, prin încheierea din 23.09.2022 pronunţată de Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II -a penală, în dosarul nr. x/2022, în baza art. 138 alin. (1) lit. a), c) şi d) raportat la art. 139 C. proc. pen., art. 140 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost încuviinţate măsuri de supraveghere tehnică vizându-i pe inculpaţii A., C. şi martorul denunţător D., fiind emis în acest sens mandatul de supraveghere tehnică nr. din 23.09.2022, fără a se face referiri la folosirea de către martorul denunţător D. a aparaturii pentru a înregistra în mediu ambiental discuţiile purtate cu persoanele denunţate.

Conform dispoziţiilor art. 138 alin. (1) C. proc. pen., atât supravegherea video, audio sau prin fotografiere, cât şi utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală şi a colaboratorilor constituie metode speciale de supraveghere sau cercetare, iar potrivit art. 138 alin. (13) C. proc. pen., prin supraveghere tehnică se înţelege utilizarea uneia dintre metodele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d), ceea ce înseamnă că supravegherea video, audio sau prin fotografiere este o metodă specială de supraveghere tehnică, iar utilizarea investigatorilor sub acoperire sau cu identitate reală şi a colaboratorilor este o metodă specială de cercetare.

Totodată, potrivit art. 148 alin. (10) coroborat cu art. 148 alin. (3) C. proc. pen., în cazul în care procurorul apreciază că este necesară folosirea unui colaborator, cu identitate reală sau altă identitate, pentru folosirea dispozitivelor tehnice pentru a obţine fotografii sau înregistrări audio şi video este necesară sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în vederea obţinerii mandatului de supraveghere tehnică, în condiţiile legii.

Se constată astfel că măsura de supraveghere tehnică a înregistrării audio, video sau prin fotografiere, prevăzută de art. 138 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi măsura de cercetare specială constând în utilizarea colaboratorilor, prevăzută de art. 148 C. proc. pen., nu se confundă ci, din contră, se completează atunci când se impune ca o persoană fizică să pună în aplicare un mandat de supraveghere tehnică.

Practic, în aceste cazuri persoana fizică acţionează ca un agent al statului, fiind autorizată să culeagă date şi informaţii şi să contribuie la activitatea de strângere a probelor, activitate ce aparţine în mod natural organelor de urmărire penală.

În acelaşi sens este şi Decizia nr. 64 din 2 octombrie 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1047 din 20 noiembrie 2023, prin care s-a statuat că "În procedura prevăzută de articolul 148 alin. (3) din C. proc. pen., precum şi de articolul 150 alin. (5) din C. proc. pen., sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică este obligatorie în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul să poată folosi dispozitive tehnice de înregistrare, chiar dacă există un mandat de supraveghere tehnică de aceeaşi natură emis anterior, aceste dispoziţii legale instituind o procedură specială, derogatorie de la prevederile art. 139 din C. proc. pen.."

În paragraful 183 din aceeaşi decizie s-a retint că:

"Pornind de la interpretarea literală a textelor de lege, dispoziţiile art. 148 alin. (3) din C. proc. pen. stabilesc necondiţionat şi fără excepţie că, în situaţia în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obţine fotografii sau înregistrări audio şi video, este obligatorie sesizarea judecătorului de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii unui nou mandat de supraveghere tehnică. Or, acolo unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să o facă, o condiţionare a demersului procurorului de inexistenţa unui mandat de supraveghere tehnică obţinut anterior autorizării folosirii unui investigator sub acoperire sau a unui colaborator echivalând cu o completare a dispoziţiilor legale, ceea ce nu este permis organului judiciar."

De asemenea, Curtea Constituţională a României, fiind sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 148 alin. (3) şi (10) din C. proc. pen., prin Decizia nr. 50 din 4 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 306 din 13 aprilie 2020, a analizat conformitatea acestora cu cadrul constituţional şi convenţional, iar prin considerentele acesteia a statuat că pe lângă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 141 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., atunci când procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice în vederea obţinerii de fotografii sau înregistrări video, legiuitorul a impus obligaţia de a sesiza judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică, "dispoziţiile art. 141 din C. proc. pen. aplicându-se în mod corespunzător". Parcurgerea acestei proceduri este considerată de către Curte ca fiind o "garanţie expresă a respectării condiţiilor restrângerii exerciţiului dreptului la respectarea vieţii private şi de familie prevăzute de lege şi a dreptului la un proces echitabil".

Astfel, se constată că, din cuprinsul adresei emise de către Direcţia Naţională Anticorupţie din 20.12.2024 şi transmisă la dosar, la data de 20.12.2024, a proceselor-verbale întocmite cu ocazia montării şi demontării mijloacelor tehnice speciale cu care D. a realizat înregistrările, precum şi a declaraţiei date de acesta în faţa instanţei de fond, martorul denunţător a realizat înregistrări audio - video în dosarul penal nr. x/2022 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie prin folosirea aparaturii puse la dispoziţie de către unitatea de parchet.

Or, potrivit actelor aflate la dosar, rezultă că, în cauză, nu a fost emisă de către procuror o ordonanţă de autorizare a folosirii martorului denunţător D. în calitate de colaborator, în condiţiile art. 148 C. proc. pen. şi, implicit, nici nu a fost sesizat judecătorul de drepturi şi libertăţi în vederea emiterii unui mandat de supraveghere tehnică în acest sens, astfel cum Înalta Curte a statuat prin Decizia nr. 64/2023 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Aşadar, în absenţa unei astfel de ordonanţe, utilizarea unei persoane în scopul obţinerii de probe prin tehnică specifică organelor de urmărire penală echivalează cu o ingerinţă ilegală în procesul penal şi cu o încălcare a garanţiilor privind legalitatea obţinerii probelor.

În jurisprudenţa sa constantă, Curtea Constituţională a statuat (Decizia nr. 302/2017) că probele obţinute prin mijloace procedurale nelegale sunt lovite de nulitate absolută, iar instanţa este obligată să le înlăture de la aprecierea vinovăţiei.

Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în jurisprudenţa sa (Cauza Constantin şi Stoian c. României) că utilizarea unor colaboratori neautorizaţi, fără un control adecvat din partea autorităţilor judiciare, poate afecta grav caracterul echitabil al procedurii.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte reţine că activitatea desfăşurată de martorul denunţător D. a fost aceea a unui colaborator de fapt al organelor de urmărire penală şi nu respectă cerinţele legale privind utilizarea colaboratorilor, astfel că toate probele rezultate din această activitate, respectiv: procesul-verbal din 03.10.2022 de redare, în formă scrisă, a dialogurilor purtate de către D. cu inculpatul C. la data de 26.09.2022, procesul-verbal din 03.10.2022 de redare, în formă scrisă, a dialogurilor purtate de D. cu inculpatul A. la data de 27.09.2022, respectiv procesul-verbal din data de 12.10.2022 de redare, în formă scrisă, a dialogurilor purtate de către D. cu inculpatul C. la data de 30.09.2022 şi orice alte mijloace de probă conexe, urmează a fi excluse în temeiul art. 102 alin. (3) C. proc. pen., ca fiind obţinute, în mod nelegal.

În raport cu aceste considerente, în analiza acuzaţiilor reţinute în sarcina inculpaţilor din prezenta cauză, Înalta Curte nu va avea în vedere interceptările dialogurilor purtate între martorul denunţător D. şi inculpatul C. la datele de 26.09.2022 şi 30.09.2022, respectiv purtate între D. şi inculpatul A., la data de 27.09.2022 şi procesele-verbale de redare a dialogurilor anterior menţionate, soluţia urmând a fi fundamentată pe celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile inculpaţilor, martorilor, interceptărilor realizate de denunţător cu mijloace proprii anterior sesizării organelor de urmărire penală, precum şi înscrisurile ataşate în cursul urmării penale şi al cercetării judecătoreşti efectuate în fond şi apel.

De asemenea, având în vedere actualul stadiu procesual, se apreciază că nu se impune pronunţarea unei soluţii distincte în dispozitivul deciziei cu privire la cele anterior constatate, ci, după cum anterior s-a arătat, toate aceste probe obţinute în mod nelegal, nu vor fi avute în vedere la evaluarea materialului probator.

Cu privire la criticile formulate sub aspectul acuzaţiilor de trafic de influenţă, respectiv complicitate la trafic de influenţă reţinute în sarcina inculpaţilor A. şi C., Înalta Curte constată următoarele:

Prin actul de sesizare a instanţei, în sarcina inculpatului A. (ofiţer de poliţie în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti, şef al Biroului Accidente Rutiere Soldate cu Victime) s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000 constând în aceea că, în calitate de organ de cercetare al poliţiei judiciare, din luna ianuarie 2022, până la sesizarea organelor de urmărire penală (21 septembrie 2022), beneficiind în acest sens de sprijinul inculpatului C., avocat, membru activ al Baroului Bucureşti, a pretins şi primit suma totală de 3.000 de euro, dintre care 2.000 de euro, în mod nemijlocit şi 1.000 de euro prin intermediul inculpatului C., de la D., lăsând să se creadă că are influenţă asupra altor poliţişti din cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti şi promiţând că îi va determina să îndeplinească acte care intră în atribuţiile acestora de serviciu, în sensul de a determina darea unei soluţii de clasare în dosarul în care D. este cercetat pentru conducerea pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, soluţie de clasare ce ar fi urmat să fie dispusă ca urmare a stabilirii în mod fraudulos a unei alcoolemii de sub 0,80 gr‰;

Totodată, în sarcina inculpatului C. (avocat, membru activ al Baroului Bucureşti), s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, din luna ianuarie 2022 până la sesizarea organelor de urmărire penală (21 septembrie 2022) i-a acordat sprijin inculpatului A., ofiţer de poliţie în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti, şef al Biroului Accidente Rutiere Soldate cu Victime, având calitatea de organ de cercetare al poliţiei judiciare (calitate cunoscută de inculpatul C.), în activitatea acestuia de pretindere şi primire a sumei totale 3.000 de euro, dintre care 2.000 de euro în mod nemijlocit şi 1.000 de euro prin intermediul inculpatului C., de la D., lăsând să se creadă că are influenţă asupra altor poliţişti în cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti şi promiţând că îi va determina să îndeplinească acte care intră în atribuţiile acestora de serviciu, în sensul de a determina darea unei soluţii de clasare în dosarul în care D. este cercetat pentru conducerea pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, soluţie de clasare ce ar fi urmat să fie dispusă ca urmare a stabilirii în mod fraudulos a unei alcoolemii de sub 0,80 gr‰.

Înalta Curte notează că, având în vedere argumentele expuse anterior privind legalitatea administrării probelor, în examinarea criticilor formulate de inculpaţii A. şi C., la stabilirea situaţiei de fapt, precum şi în examinarea condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru tragerea la răspundere penală a unei persoane, nu se va ţine cont de înregistrările ambientale efectuate de către martorul D. la datele de 26.09.2022, 27.09.2022 şi 30.09.2022 şi nici de procesele-verbale de transcriere a acestor înregistrări.

Referitor la criticile inculpaţilor A. şi C. privind lipsa de credibilitate a martorului denunţător D. faţă de împrejurarea că acesta ar fi formulat denunţul în scopul de a beneficia de o soluţie favorabilă în dosarul penal în care era deja cercetat, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., Înalta Curte reţine că declaraţiile acestuia date în cursul urmăririi penale, nu pot fi considerate veridice şi suficiente pentru a fundamenta o soluţie de condamnare, întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că acesta a formulat denunţul într-un context procesual care ridică serioase îndoieli asupra sincerităţii sale.

Astfel, din analiza înscrisurilor aflate la dosar, rezultă că martorul D., era la data de 21.09.2022 (data formulării denunţului), cercetat în calitate de inculpat în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, declararea unui denunţ de către o persoană aflată într-o situaţie juridică defavorabilă, care urmăreşte obţinerea unei reduceri a răspunderii penale, trebuie analizată cu o deosebită precauţie, tocmai datorită riscului ca aceasta să fie determinată de motive subiective (Cauza Allan împotriva Regatului Unit; Cauza Luc&a împotriva Italiei, Cauza Constantin şi Stoian împotriva României).

În speţă, împrejurarea că, ulterior denunţului, martorul a beneficiat de soluţii favorabile (clasarea cauzei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă, prevăzută de art. 292 C. pen., respectiv renunţare la urmărirea penală, sub aspectul comiterii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.) este de natură a ridica suspiciuni cu privire la veridicitatea celor afirmate în legătură cu implicarea inculpaţilor A. şi C. în activitatea infracţională, întrucât cooperarea lui cu organele de urmărire penală s-a limitat la acele împrejurări care excludeau orice consecinţe sub aspect penal, faţă de propria persoană.

Prin urmare, instanţa constată că denunţul şi declaraţiile ulterioare ale martorului denunţător nu pot fundamenta o soluţie de condamnare, în lipsa altor mijloace de probă care să confirme, în mod obiectiv şi independent, fapta şi vinovăţia inculpaţilor A. şi C..

Preliminar evaluării probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reţine că, în completarea principiului constituţional al prezumţiei de nevinovăţie, potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen., "condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat".

Prezumţia de nevinovăţie poate fi răsturnată doar prin administrarea de probe certe, apte să demonstreze, dincolo de orice bănuială rezonabilă, acuzaţia formulată.

Astfel, cum prevăd dispoziţiile art. 99 alin. (2) C. proc. pen., prezumţia de nevinovăţie generează în favoarea suspectului sau inculpatului un important beneficiu, scutindu-l de obligaţia de a-şi dovedi nevinovăţia şi conferindu-i dreptul la tăcere, sarcina probei incumbând organelor care exercită acţiunea penală (art. 99 alin. (1) C. proc. pen.), cărora le revine îndatorirea legală de a administra probele necesare pentru dovedirea existenţei faptei, a elementelor constitutive ale infracţiunii, sub aspect obiectiv şi subiectiv, precum şi a lipsei vreunui impediment la punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale, prevăzut de art. 16 C. proc. pen.

În speţă, Înalta Curte constată că, după înlăturarea interceptările dialogurilor purtate între martorul denunţător D. şi inculpaţii C. şi A. la datele de 26.09.2022, 27.09.2022 şi 30.09.2022 şi a proceselor-verbale de redare a dialogurilor anterior menţionate, ansamblul probator rămas la dosar, respectiv declaraţiile martorului D., declaraţiile celor doi inculpaţi, declaraţiile martorilor E., F., G., H., I., procesele-verbale de redare a conversaţiilor dintre D. şi cei doi inculpaţi, înregistrate de martor cu mijloace proprii, procesul-verbal privind informaţiile conţinute de registrele de acces în sediul Brigăzii Rutiere, procesele-verbale privind efectuarea percheziţiilor informatice asupra telefoanelor inculpaţilor, procesul-verbal privind redarea unor însemnări din agenda predată de către inculpatul C., conversaţiile purtate pe aplicaţia J. puse la dispoziţie de D., nu sunt apte a forma convingerea instanţei că inculpaţii A. şi C. au săvârşit faptele care le sunt imputate prin actul de sesizare, respectiv că:

- inculpatul A. a pretins şi primit de la martorul D. suma de 3.000 euro, lăsând să se creadă că are influenţă asupra altor poliţişti din cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti şi a promis că îi va determina să îndeplinească acte care intră în atribuţiile acestora de serviciu, în sensul de a determina emiterea unei soluţii de clasare în dosarul în care D. era cercetat pentru conducerea pe drumurile publice sub influenţa băuturilor alcoolice, soluţie de clasare ce ar fi urmat să fie dispusă ca urmare a stabilirii, în mod fraudulos, a unei alcoolemii de sub 0,80%0.;

- inculpatul C. i-a format, menţinut şi întărit convingerea lui D. că A. are influenţă asupra poliţiştilor din cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti şi că ii va determina pe aceştia să acţioneze în sensul soluţiei de clasare, a mijlocit comunicarea între A. şi D., inclusiv în ceea ce priveşte sumele de bani pretinse de cel dintâi, precum şi că a primit, în mod direct, de la D. suma de 1.000 euro, din cei 3.000 euro pretinşi de A..

Astfel, este adevărat că martorul D. a apelat la inculpatul C. pentru a-l reprezenta, în calitate de avocat, într-un dosar penal aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în care, martorul era cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., acesta fiind depistat în trafic conducând un autovehicul, având o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Dosarul a fost înregistrat, iniţial, la Brigada Rutieră Bucureşti, unde martorul G., şeful Biroului Cercetări Infracţiuni Rutiere din cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti, l-a repartizat martorei H., lucrător de poliţie, iar, ulterior, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, sub nr. x/2022, urmând ca supravegherea activităţii de urmărire penală să fie realizată de procuror, O..

Având în vedere că martora H. a intrat, în mod obiectiv, într-o perioadă de inactivitate profesională, în cauză, nu a fost dispusă continuarea urmăririi penale faţă de martorul D. şi acesta nu a fost chemat pentru a fi audiat.

Inculpatul C. a făcut demersuri privind urgentarea soluţionării cauzei, în sensul redactării unei cereri adresată procurorului de caz privind repartizarea cauzei către alt poliţist, ulterior, fiind informat de către unitatea de parchet că dosarul urmează a fi repartizat altui lucrător de poliţie, sens în care urmează a se adresa comisarului şef G..

La data de 14.06.2022, dosarul a fost predat de către martora H., iar, la 16.06.2022, a fost redistribuit de către martorul G., martorului F., urmând ca acesta din urmă să continue activitatea de urmărire penală.

La data de 20.06.2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de martorul D..

Ca atare, pretinsa implicare a inculpatului A. în activitatea infracţională, în sensul că ar fi pretins şi primit vreo sumă de bani pentru a-şi trafica influenţa asupra unor poliţişti din cadrul Brigăzii Rutiere Bucureşti, în sensul de a determina emiterea unei soluţii de clasare în dosarul în care D. era cercetat, se bazează, exclusiv, pe afirmaţiile martorului denunţător D., consemnate în cuprinsul denunţului formulat în cauză, declaraţia martorului dată în cursul urmăririi penale, în aceeaşi zi, în care a formulat denunţul (21.09.2022), declaraţia martorului denunţător dată în faţa instanţei de fond la data de 05.09.2023, precum şi procesul-verbal de redare a conversaţiilor purtate de către cei doi, la o dată neprecizată în cuprinsul actului de sesizare, conversaţii înregistrate de către martorul denunţător, cu mijloace proprii de înregistrare.

Astfel, analizând denunţul şi declaraţiile martorului denunţător date atât în faţa organului de urmărire penală la data de 21.09.2022, cât şi în faţa instanţei de fond la data de 05.09.2023, se observă că acestea indică existenţa unor contradicţii, în ceea ce priveşte faptele de pretindere şi primire, respectiv dacă s-a pretins/primit vreo sumă de bani şi circumstanţele în care au fost săvârşite aceste fapte.

Aşadar, se observă că, în procesul-verbal de consemnare a denunţului şi în cuprinsul declaraţiei date de martor în cursul urmăririi penale, acesta nu a făcut o afirmaţie directă din care să rezulte că inculpatul A. i-ar fi pretins vreo sumă de bani în legătură cu dosarul în care avea calitatea de suspect, afirmaţiile potrivit cărora dacă l-ar ajuta în ceea ce priveşte intervenţia chirurgicală, care a şi fost făcută mătuşii sale, îl va ajuta şi el cu dosarul în sensul clasării acestuia şi obţinerii permisului de conducere, fiind simple speculaţii ale denunţătorului, aspect dovedit şi de conţinutul declaraţiei date de către martor în faţa judecătorului de la instanţa de fond, potrivit căreia "inculpatul A. nu i-a solicitat nicio sumă de bani".

Cu privire la remiterea sumei de 10.000 RON către inculpatul A., Înalta Curte reţine că, în cursul urmăririi penale, martorul D. a afirmat că, inculpatul C., i-a cerut suma de 2.000 euro, care trebuia să ajungă la inculpatul A., într-o zi de luni din luna iunie 2022, în incinta benzinăriei Q.., situată în zona Udrişte - Bd. x, cererea care l-a surprins pe martor, întrucât nu avea suma de bani asupra sa.

Totodată, martorul a mai relatat că, în aceeaşi zi, deşi era supărat pe inculpatul C. că îi mai ceruse suma de 1.000 euro tot pentru inculpatul A., precum şi sumele de 100 euro şi 500 RON pentru a ieşi cu acesta la masă, s-a împrumutat de la fratele său de suma cerută, echivalent în RON, sumă care era în bancnote de 500 RON, iar, după ce l-a sunat pe inculpatul C., acesta i-a cerut să meargă personal şi să îi de suma de bani inculpatului A., întrucât el plecase la un proces.

Martorul a mai declarat că banii i-au fost remişi inculpatului A. în biroul acestuia, la sediul Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti, unde nu a fost trecut în registrul de acces, astfel cum se întâmpla de obicei, ocazie cu care, inculpatul a şi glumit întrebându-l pe denunţător dacă trebuie să numere banii.

Fiind audiat ulterior, în calitate de suspect în faţa organelor de urmărire penală, la data de 18.10.2022, precum şi în faţa instanţei de fond, la 05.09.2023, martorul denunţător a revenit asupra declaraţiei date la data de 21.09.2022, menţionând că suma de bani nu a împrumutat-o de la fratele său, ci de la un prieten, respectiv martorul E., relatând, pe larg, circumstanţele în care s-a făcut împrumutul şi cele în care banii împrumutaţi au fost schimbaţi din valută, în RON, la o casă de schimb din apropierea benzinăriei Q.., în final, suma fiind formată din bancnote de 500 şi 200 RON şi nu doar din bancnote de 500 RON, astfel cum afirmase în declaraţia dată anterior.

În cuprinsul aceleiaşi declaraţii, date în faţa primei instanţe, martorul a revenit şi asupra locului în care ar fi fost remisă suma de bani inculpatului A., respectiv în faţa bisericii de pe strada x, în condiţiile în care, iniţial, afirmase, în cursul urmăririi penale, că i-a dat inculpatului suma de bani în biroul acestuia din sediul Brigăzii Rutiere Bucureşti.

Veritabile suspiciuni cu privire la realitatea remiterii sumei de bani către inculpatul A. reprezintă şi contradicţiile dintre susţinerile denunţătorului şi ale martorului E., în legătură cu circumstanţele în care s-a făcut împrumutul sumei de 10.000 RON.

Astfel, martorul E. a declarat atât la urmărire penală, cât şi în faţa instanţei de fond, că, în intervalul iunie - iulie 2022, a fost sunat de către D. care i-a cerut să îi împrumute suma de 10.000 RON, spunându-i că banii i-au fost solicitaţi de către avocatul C., precizând, totodată, că o parte din sumă a scos-o de la bancă, iar, o altă parte, îi avea în numerar, iar, la o zi sau două după apelul telefonic, s-a întâlnit cu D. la benzinăria Q., ocazie cu care, acesta observând că banii erau în cupiuri mici şi aveau un volum mare i-a solicitat să-i dea în bancnote mai mari, ulterior, deplasându-se cu denunţătorul la o casă de schimb valutar de lângă cofetăria W., unde a schimbat suma în cupiuri de 200 RON şi 500 RON.

În acest context, martorul E. a mai arătat că, după ce au schimbat banii, s-a întors împreună cu denunţătorul în parcarea de lângă sediul Brigăzii Rutiere Bucureşti, ocazie cu care D., i-a spus că trebuia să meargă să se întâlnească cu un poliţist, dar, nu i-a precizat că urma să-i dea suma de 10.000 RON poliţistului, denunţătorul afirmând că i se cer sume de bani de către avocatul C., care îl reprezenta în dosarul în care era cercetat.

Aceste împrejurări nu dovedesc, chiar dacă împrumutul ar fi fost real, că suma de bani împrumutată ar fi ajuns în posesia inculpatului A., în condiţiile în care denunţătorul nu a avut nicio confirmare în acest sens de la destinatar, relevante în acest sens fiind înregistrarea convorbirii telefonice purtate de martorul denunţător cu inculpatul A., efectuată de către martor cu mijloace proprii, potrivit căreia, la afirmaţia făcută de martor în sensul că i-ar fi remis suma de 2.000 euro inculpatului, ceea ce a replicat inculpatul la această afirmaţie este transcris ca neinteligibil.

De asemenea, nici martorul F., ofiţerul de poliţie căruia i-a fost repartizat dosarul privindu-l pe D., după predarea acestuia de către martora H., nu a putut furniza informaţii cu privire la presupusa determinare a sa de către inculpatul A. prin oferirea unei părţi din suma de bani primită de la martorul D. în vederea emiterii unei soluţii de clasare în dosarul în care acesta din urmă era cercetat, cu atât mai mult cu cât, a declarat că, în momentul în care inculpatul i-a dat agenda, 2-3 pixuri şi câteva stickere cu emblema sindicatului unde era lider, lucru pe care îl făcea frecvent, nu au discutat nimic, iar, în momentul când i-a restituit inculpatului A. plicul, acesta l-a luat şi nu i-a comunicat nimic, mergând unde avea treabă.

Aşadar, în speţă, nu există nicio dovadă că inculpatul A. a pretins şi, respectiv, a primit de la martorul denunţător suma de 2.000 euro, în mod nemijlocit, şi 1.000 euro prin intermediul inculpatului C., în vederea traficării influenţei pe care a lăsat să se creadă că o are asupra lucrătorilor de poliţie care instrumentau dosarul penal în care martorul era cercetat, în scopul obţinerii unei soluţii favorabile pentru acesta.

Probele administrate şi rămase la dosar după excluderea interceptării dialogurilor purtate între martorul denunţător D. şi inculpatul C. la datele de 26.09.2022 şi 30.09.2022, respectiv purtate între D. şi inculpatul A., la data de 27.09.2022 şi procesele-verbale de redare a dialogurilor anterior menţionate nu sunt concludente şi nu conduc la confirmarea acuzaţiei penale.

Având în vedere soluţia de achitare ce urmează a fi dispusă faţă de inculpatul A., Înalta Curte constată că soluţia privind acuzaţia adusă inculpatului produce efecte şi asupra situaţiei inculpatului C., întrucât actele de complicitate de care acesta este acuzat nu pot subzista în contextul dat.

Astfel, se observă că prin acordarea de consultanţă juridică, în calitate de avocat al unei persoane care este cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., precum şi efectuarea de demersuri în vederea soluţionării cu celeritate a respectivei cauze, inculpatul C. nu a depăşit limitele cadrului legal în care trebuia exercitată profesia de avocat, fără ca la dosar să existe vreo probă că inculpatul i-ar fi acordat vreun sprijin inculpatului A..

În esenţă, Înalta Curte conchide şi îşi întemeiază soluţia pe două coordonate principale: pe de o parte, reafirmarea principiului legalităţii şi loialităţii administrării probelor, iar pe de altă parte, incertitudinea probatorie generată de interesul personal al martorului denunţător care lipseşte declaraţiile acestuia de valoare probatorie autonomă, precum şi de absenţa coroborării cu alte probe care să confirme teza acuzării.

Prin prezenta analiză, Înalta Curte reafirmă principiul fundamental al legalităţii şi loialităţii administrării probelor, ca expresie a dreptului la un proces echitabil. În absenţa unei ordonanţe de autorizare a folosirii martorului denunţător ca şi colaborator şi a mandatului de supraveghere tehnică aferent, înregistrările efectuate de acesta cu aparatura DNA sunt nule absolut, fiind obţinute printr-o procedură nelegală.

Ca urmare, probele astfel obţinute au fost excluse din materialul probator, instanţa întemeindu-şi hotărârea doar pe mijloacele de probă dobândite în conformitate cu dispoziţiile legale şi cu respectarea garanţiilor constituţionale ale procesului penal echitabil.

Un aspect esenţial în evaluarea materialului probator l-a constituit credibilitatea martorului denunţător, a cărui depoziţie a stat la baza constituirii ipotezei acuzării. În cauză, sinceritatea şi veridicitatea declaraţiilor lui D., au fost puse sub semnul unui interes personal, în scopul obţinerii unei soluţii favorabile în propriul dosar penal.

Jurisprudenţa CEDO oferă repere importante în materia aprecierii probelor provenite de la persoane interesate în cauză. Astfel, s-a subliniat nevoia unei verificări riguroase a fiabilităţii, întrucât există riscul ca persoana respectivă să fie motivată de promisiuni de clemenţă sau avantaje procesuale (Allan c. Regatului Unit 2002), respectiv a sancţionat utilizarea declaraţiilor unui denunţător care acţionase sub presiunea propriei situaţii juridice şi în lipsa unor probe coroborative independente (Constantin şi Stoian c. României 2020).

Depoziţiile unui martor aflat într-o poziţie de interes pot constitui elemente probatorii doar în măsura în care sunt confirmate prin alte mijloace de probă obiective. În caz contrar, ele nu pot fundamenta o condamnare penală, întrucât ar periclita principiul in dubio pro reo şi exigenţele procesului echitabil.

În speţă, Înalta Curte reţine că martorul denunţător a formulat denunţul exact în perioada în care era cercetat penal, iar ulterior cooperării sale cu organele de urmărire penală, a beneficiat efectiv de soluţii favorabile, respectiv clasarea cauzei sub aspectul infracţiunii de cumpărare de influenţă (art. 292 C. pen.) şi renunţare la urmărire penală pentru infracţiunea de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului (art. 336 alin. (1) C. pen.). Aceste circumstanţe sunt, în mod rezonabil, de natură a ridica îndoieli serioase asupra imparţialităţii şi credibilităţii denunţătorului, întrucât induc o legătură între cooperarea sa şi beneficiile obţinute.

Prin urmare, în lumina principiilor enunţate, Înalta Curte a apreciat că declaraţiile martorului denunţător D. sunt lipsite de valoare probatorie autonomă, întrucât sunt susceptibile de influenţă subiectivă, determinată de interesul de a obţine beneficii juridice.

În consecinţă, întrucât declaraţiile denunţătorului pot fi valorificate numai ca simple indicii, iar depoziţiile martorilor E. şi F. conţin inconsecvenţe factuale şi nu susţin o legătură, dincolo de dubiul rezonabil, între sumele de bani vehiculate şi inculpaţi, Înalta Curte constată că nu pot constitui temei suficient al unei condamnări penale, în acord cu exigenţele art. 103 alin. (2) C. proc. pen. şi art. 6 CEDO.

În ceea ce priveşte apelul Parchetului prin care au fost aduse critici sentinţei penale apelate cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Înalta Curte constată că, raportat la soluţia de achitare ce va fi adoptată faţă de cei doi inculpaţi, acesta nu va mai fi analizat.

Faţă de considerentele anterior prezentate, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelurile declarate de inculpaţii A. şi C., va desfiinţa, în totalitate, sentinţa penală apelată şi rejudecând cauza, în fond, în baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, va înlătura dispoziţia privind confiscarea sumei de 2.000 euro de la inculpatul A., va ridica măsura asiguratorie a sechestrului asigurator instituită în privinţa inculpatului prin ordonanţa nr. 187/P/2022 din 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte ca Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 17.10.2022 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, menţinută prin încheierea din 17.11.2022 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.2 şi ulterior, restrânsă prin încheierea din 20 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.9 asupra sumei de 2.000 de euro, depusă de către inculpat în contul nr. x deschis la B. S.A. şi indisponibilizată conform procesului-verbal de instituire sechestru din data de 01.11.2022 şi va înlătura dispoziţia privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., va achita pe inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, va înlătura dispoziţia privind confiscarea sumei de 1.000 euro de la inculpatul C., va ridica măsura asiguratorie a sechestrului asigurator instituită în privinţa inculpatului prin ordonanţa nr. 187/P/2022 din 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte ca Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 17.10.2022 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, menţinută prin încheierea din 17.11.2022 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.2 şi, ulterior, restrânsă prin încheierea din 20 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.9 asupra sumei de 1.000 de euro, depusă de către inculpat în contul nr. x deschis la B. S.A. şi indisponibilizată conform procesului-verbal de instituire sechestru din data de 20.10.2022 şi va înlătura dispoziţia privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admite apelurile declarate de inculpaţii A. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 103/F din 5 iulie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. x/2022.

Desfiinţează, în totalitate, sentinţa penală apelată şi rejudecând în fond:

1. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Constată că inculpatul a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 04.10.2022, ora 17:45, până la 05.10.2022, ora 17:45.

Înlătură dispoziţia privind confiscarea sumei de 2.000 euro de la inculpatul A..

Ridică măsura asiguratorie a sechestrului asigurator instituită în privinţa inculpatului prin ordonanţa nr. 187/P/2022 din 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte ca Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 17.10.2022 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, menţinută prin încheierea din 17.11.2022 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.2 şi ulterior, restrânsă prin încheierea din 20 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.9 asupra sumei de 2.000 de euro, depusă de către inculpat în contul nr. x deschis la B. S.A. şi indisponibilizată conform procesului-verbal de instituire sechestru din data de 01.11.2022.

Înlătură dispoziţia privind obligarea inculpatului A. la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care 7.450 RON, aferent fazei de urmărire penală, iar 2.550 RON, aferent fazei de cameră preliminară şi judecată în primă instanţă).

2. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpatul C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

Constată că inculpatul a fost reţinut pentru o perioadă de 24 de ore, de la data de 04.10.2022, ora 17:30, până la 05.10.2022, ora 17:30.

Înlătură dispoziţia privind confiscarea sumei de 1.000 euro de la inculpatul C..

Ridică măsura asiguratorie a sechestrului asigurator instituită în privinţa inculpatului prin ordonanţa nr. 187/P/2022 din 10.10.2022 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte ca Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 17.10.2022 a Judecătorului de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022, menţinută prin încheierea din 17.11.2022 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.2 şi, ulterior, restrânsă prin încheierea din 20 iulie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, pronunţată în dosarul nr. x/2022.9 asupra sumei de 1.000 de euro, depusă de către inculpat în contul nr. x deschis la B. S.A. şi indisponibilizată conform procesului-verbal de instituire sechestru din data de 20.10.2022.

Înlătură dispoziţia privind obligarea inculpatului C. la plata sumei de 10.000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat (din care 7.450 RON, aferent fazei de urmărire penală, iar 2.550 RON, aferent fazei de cameră preliminară şi judecată în primă instanţă).

II. În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva aceleiaşi hotărâri.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea deciziei la dispoziţia inculpaţilor şi procurorului prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 23 octombrie 2025.